867 matches
-
că, În componenta situație a contextului, nu numai contextul fizic joacă un rol important În interpretare, ci și contextele psihologice ale actanților. Precizia mesajului este asigurată, În cazul comunicării contextuale, printre altele, de calitatea, de natura spațiului psihologic Împărtășit de către actanți. Un mesaj poate fi recuperat cu exactitate Într-un spațiu comun al unor ipoteze clare și foarte puternice cum ar fi cunoștințele profesionale, sau poate fi ambiguu, atunci când ipotezele necesare interpretării fac parte din spațiul cunoștințelor generale ale participanților la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ch/senses/linge/moeschler/publication pdf/gric .pdf, p. 7 referință </ref>. În multe dintre lucrările anterioare teoriei pertinenței, așa cum am arătat deja, contextul era perceput ca un element invariabil, anterior enunțării, compus În principal din locul (mediul fizic), timpul și actanții implicați În actul de comunicare. El servea În special sarcinii de stabilire a referenților și Își Încheia rolul odată cu identificarea acestora. Această viziune era În strânsă dependență de modul În care era concepută semnificația enunțului. Pentru Sperber și Wilson, influențaȚi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ar părea, la prima vedere, că el nu poate face acest lucru decât dacă știe ce știe interlocutorul, adică, dacă contextul locutorului și interlocutorului se suprapun Într-o anumită măsură, au În comun o anumită cantitate de informații și ambii actanți sunt conștienți de acest lucru (fiecare știe că celălalt știe că el știe). Această teorie a cunoștințelor comune are la bază ideea conform căreia „comunicarea verbală nu este posibilă decât dacă ea se bazează pe un anumit număr de fapte
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cât și interlocutorului (adică ipotezele ce pot rezulta din percepție, din memorie, sau prin inferență). Așadar, despre acest context care condiționează reușita unui act de comunicare nu se mai poate spune că este alcătuit din ipoteze identice, comune celor doi actanți, ci din ipoteze ce pot fi percepute, accesate sau inferate În egală măsură de către aceștia. Contextele a doi indivizi nu pot fi identice, chiar dacă aceștia trăiesc În același mediu fizic, deoarece capacitățile lor cognitive (perceptive, de memorare, inferențiale) nu sunt
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
locutor. Receptarea intenției de comunicare se realizează prin selectarea celui mai pertinent stimul produs În mediul fizic imediat perceptibil al interlocutorului. Ceea ce ne interesează În această primă etapă a actului de comunicare este cum reușește interpretul (fiecare din cei doi actanți este la rândul lui interpret) să-și dea seama că, În multitudinea de stimuli pe care, la un moment dat, Îi percepe (procesul de percepție fiind involuntar) există anumiți stimuli care, nu numai că Îi sunt adresați lui intenționat de către
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care ipotezele rezultate din mediul fizic imediat perceptibil joacă un rol determinant - În convorbirea față-Înfață, semnele non verbale sunt cele care vehiculează, cu precădere, informația necesară identificării adresantului. Cumpărătorul C: Sunt dulci pepenii? Vânzătorul V: Apoi, pe căldura asta! Primul actant aflat În postura de interpret este vânzătorul. La momentul t0 al producerii enunțului de către cumpărătorul C, În mediul fizic imediat Împărtășit de cei doi, se mai produc următorii stimuli: un alt vânzător, V1, vecin de tejghea cu V, rostește propoziția
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Ai un foc?; un alt cumpărător, C1, aflat lângă cel care a produs enunțul supus analizei, dar orientat cu privirea spre o altă direcție decât spre vânzătorul V, rostește propoziția Cât e kilogramul de gogoșari?; de undeva din apropierea celor doi actanți se aude enunțul S-a Întors protagonistul. Conform teoriei pertinenței, dintre toți stimulii perceptibili la momentul enunțului (inclusiv enunțul), interpretul va selecta automat, prin acțiunea unor module specializate, acel stimul care este, În acel moment, cel mai pertinent, adică acela
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care se desfășoară schimbul verbal, ci ca un set de ipoteze asupra acestui mediu. Dacă el ar fi format din obiecte reale, atunci ar fi relativ constant (cel puțin pe perioada desfășurării schimbului) și ar funcționa independent de cei doi actanți. Ca set de ipoteze, contextul reprezintă o stare psihologică și În consecință depinde de capacitățile psihologice ale interpretului. Dacă vânzătorul V nu vede bine (să presupunem că poartă ochelari, dar la momentul t0 este fără ei), există riscul ca ipotezele
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
consecință, interpretul este obligat, de prezumția de pertinență, să caute ipoteze ajutătoare În altă parte, adică În memoria de scurtă durată, unde sunt depozitate ipotezele rezultate din interpretarea enunțurilor anterioare, sau În cea enciclopedică. Să ne imaginăm că cei doi actanți au mai avut un schimb verbal cu ceva timp Înaintea celui analizat. În aceste condiții, interpretul va accesa automat intrarea enciclopedică a conceptului a Întoarce unde va găsi următoarea ipoteză recentă (ce reprezintă interpretarea unui enunț produs de mama sa
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
apropierea vânzătorului V. Răspunsul vânzătorului este Apoi pe căldura asta! Cumpărătorul C, aflat În postura de interpret, Întâmpină o dificultate legată de identificarea referentului conceptului căldură. Există doi indici verbali care trimit spre căldura ce se poate percepe de către ambii actanți la momentul t0 În mediul fizic al derulării schimbului verbal: articolul hotărît - a și adjectivul demonstrativ asta. Semnificația lingvistică a sintagmei căldura asta (coroborată cu intonația enunțului) este că, acolo, În mediul fizic În care se desfășoară actul de comunicare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
semnificația lingvistică a enunțului, B trebuie să contextualizeze cele două forme logice pentru a o selecta pe cea mai pertinentă. Dezambiguizarea se realizează simultan cu atribuirea referenților. Să ne imaginăm situația În care ipoteza că, În mediul fizic extins comun actanților, se află un criminal În serie face parte din contextul pe care cei doi Îl Împărtășesc. În lipsa altor ipoteze construite pe baza perceperii unor stimuli din mediul fizic imediat În care se desfășoară schimbul verbal, B va selecta automat forma
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este actualizat (vezi, de exemplu, raportarea, uneori necesară, la vreme, la momentul din zi, la mediul rural/urban etc.). (c7) Variabilele de ordin social, politic, cultural sunt importante, dincolo de accepțiunile clasice, pentru evitarea situațiilor de discriminare, în cadrul comunicării interpersonale, a actanților prin raportare la date de ordin social, socio-economic, politic, cultural, religios, ideologic etc. (vezi "ritualurile" prezentate supra, formulele de adresare folosite în anumite relații de tip ierarhic/profesional etc.: "Excelența Voastră", "Prea Sfințite" etc., plasarea mesajului într-o anumită paradigmă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
prea scăzută sau prea ridicată, spațiu prea mic etc.; limitări de ordin social, religios, cultural, politic etc.; * disfuncții în planul "disciplinei" comunicării abateri de la această disciplină: monopolizarea discuției; neoferirea dreptului la replică; nerespectarea ordinii logice locutor interlocutor; digresiuni neagreate de actanți etc. (f) Problematica emoțiilor în comunicarea interpersonală Prezentate supra ca potențiale generatoare de disfuncții în planul comunicării, atât la nivelul locutorului, cât și la nivelul interlocutorului, emoțiile pot fi avute în vedere, dintr-o perspectivă diagnostică, prin raportare la locul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Sălăvăstru, 2004, pp. 212-214), relații de solidaritate versus antagonism, relații de aprobare versus dezaprobare, relații destinse versus tensionate (Alecu, 2002, p. 29), relații permisive, normative sau tranzacționale (Diaconu, 2002, pp. 116-119) etc.; relația dintre stilurile comunicative cu care intră fiecare actant într-o situație de comunicare didactică se consideră, de exemplu, că profesorul determină, prin comportamentul său comunicativ, un anumit tip comunicativ pentru elevii/studenții cu care interacționează (Dickson, 2005, p. 119), idee demonstrată de diferențele, în planul comunicării, între o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
diferențiind tipurile de demersuri instructiv-educative și de situații de comunicare didactică din sisteme diferite de învățământ, subsumate politicii educaționale a fiecărei țări (vezi, de exemplu, sistemul românesc versus sistemul danez); * coordonate sociale care-și subordonează atitudinea generală față de educație a actanților sau a persoanelor din mediul familial al acestora (vezi, de exemplu, problema abandonului școlar în cazul elevilor ai căror părinți consideră că educația în școală nu este utilă/nu este bine realizată etc.), problematica discriminării, raportarea la anumite norme sociale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
durata activităților, durata fiecărei secvențe din cadrul unei lecții etc.; * coordonate referențiale în principiu, conținuturile prevăzute în Curriculum, dar și conținuturi abordate în completarea/extinderea primelor; * coordonate acționale prin comunicarea didactică vizându-se producerea de modificări în sens evolutiv în comportamentul actanților. Dincolo de teoria comunicării în sfera educațională, practica este cea care impune identificarea și valorificarea acelor coordonate care să eficientizeze procesul în sine (având ca premise barierele/ obstacolele identificate la acest nivel vezi supra tipurile de disfuncții din planul comunicării interpersonabile
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
actualitatea conținuturilor, de exemplu, la istorie); * asocierea explicit implicit 42. Particularizând, discursul didactic 43/educațional presupune: (a) necesitatea raportării la contextul creat de politicile educaționale și de documentele în uz (Curriculum, metodologii etc.), respectiv la cel personal dat de caracteristicile actanților comunicării didactice 44/educaționale de aici, un alt concept cheie: adaptarea 45; (b) un caracter "programat" (prin Programe, planuri de învățământ, proiecte didactice cf. Dospinescu, 1998, p. 71); c) utilizarea a diferite forme discursive: expunerea, argumentarea, demonstrația, explicația, exemplificarea, descrierea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spre matematică, elev talentat la literatură, profesor/elev vesel, trist, obosit, energic etc.), fie în plan relațional (profesor autoritar/exigent/permisiv etc., elev supus/revoltat/ interesat etc.); de aici și asocierea cu ipostaza de "actor", în condițiile în care, contextual, actanții situației de comunicare didactică/educațională trebuie să-și depășească propria condiție ca individ (trist, obosit, bolnav, exuberant etc.) și să intre în rolul corespunzător relației în care se află la un moment dat (vezi, de exemplu, același profesor în discuție
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
anumită situație. Este, ca și instanța locutorială, o instanță mobilă, în condițiile în care în cadrul schimbului comunicativ/al dinamicii oricărui act comunicativ (chiar și în cazul monologului, în care se poate vorbi de o dedublare la nivelul instanțelor comunicative), fiecare actant poate deveni, succesiv, locutor, respectiv interlocutor. * * * Prin raportare la elementele prezentate în secțiunea anterioară (II.2.), premisele creării unui context comunicativ optim implică, de data aceasta din partea interlocutorului, răspunsul la cel puțin șapte întrebări: (1) Ce știu despre locutor? (2
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tineri, ca și pe adulți, în fața gravității violenței. ● Scenarizarea violenței „de dragul violenței” (estetica spectaculară și dramatizată a violenței). ● Maniheismul tratării semio-discursive a actelor în scenele de violență (reducerea confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii% „negativi”, alții% „pozitivi”. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
termenul libertate este utilizat generic, se urmărește în general libertatea de opțiune. Însă și libertatea de opțiune este o chestiune ce mai trebuie analizată. Pentru că libertatea de opțiune nu este o libertate relațională, ea nu face decât să confrunte un actant cu alternativele unui curs de acțiune. Libertatea politică este, în schimb, o libertate relațională, ea apare în cazul acelor actanți sociali ale căror libertăți trebuie să coexiste reciproc. Jean Jeaques Rousseau nu prezenta o concepție nouă despre libertate. Îi făcea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ce mai trebuie analizată. Pentru că libertatea de opțiune nu este o libertate relațională, ea nu face decât să confrunte un actant cu alternativele unui curs de acțiune. Libertatea politică este, în schimb, o libertate relațională, ea apare în cazul acelor actanți sociali ale căror libertăți trebuie să coexiste reciproc. Jean Jeaques Rousseau nu prezenta o concepție nouă despre libertate. Îi făcea plăcere să își contrazică în toate aspectele contemporanii, dar nu și în acest punct: concepția legalistă asupra libertății care își
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Într-un spațiu cultural-ideologic de exprimare. Toate aceste abordări accentuează caracterul dialectic al acțiunii și instituțiilor: actorii mobilizează resurse și adoptă strategii de acțiune care astfel instituie patternuri recunoscute social și care se constituie apoi În oportunități de acțiune pentru actanți. Creativitatea actorilor nu este Însă anihilată social, ei având capacitatea de a recombina resurse și a reinterpreta simbolurile culturale astfel Încât să determine schimbări ale șabloanelor instituite. Actanții Își exercită capacitatea de acțiune strategică (sau politică - Holm, 1995) mai presus de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
patternuri recunoscute social și care se constituie apoi În oportunități de acțiune pentru actanți. Creativitatea actorilor nu este Însă anihilată social, ei având capacitatea de a recombina resurse și a reinterpreta simbolurile culturale astfel Încât să determine schimbări ale șabloanelor instituite. Actanții Își exercită capacitatea de acțiune strategică (sau politică - Holm, 1995) mai presus de constrângerile sociale. Unele acțiuni constau În reproducerea patternurilor existente, În timp ce altele contribuie la transformarea lor. D. North (1990) avansează, În acest sens, o teorie interesantă. Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și din referințe furnizate de o a treia parte care astfel transmite așteptări de Încredere privind noi actori. De asemenea, reciprocitatea datorată unei firme poate fi transferată unui terț cu care aceasta are relații apropiate. Uzzi afirmă că unul dintre actanți (În analiza de rețea, numit broker-ul) având relații cu doi actori ce nu au raporturi Între ei acționează ca vehicul (go between) Între aceștia asigurându-i reciproc de credibilitatea celuilalt. Este astfel posibilă conexiunea subgrupurilor În cadrul rețelelor și structurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]