1,099 matches
-
complement direct: „El a citit/a scris despre romanul Moromeții o recenzie.” „Am cumpărat ¬ flori ¬ pentru Doina.” În planul expresiei, complementul direct intră direct, prin acuzativ dezinențial, în relație cu regentul, în timp ce complementul indirect este introdus de o prepoziție (prin acuzativ prepozițional) sau intră în relație cu regentul, prin dativ dezinențial, caz oblic, „indirect”: „Mi-am amintit întâmplarea...”/„ Mi-am amintit de întâmplarea...” Când verbul se caracterizează prin tranzitivitate indirectă sau când regentul este un adjectiv, în plan semantic, distincția complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indirect: El a îngrijit casa/copilul/florile - complement direct El s-a îngrijit de casă/de copil/de flori - complement indirect Expresiile impersonale (relative) de tipul a-l durea capul (inima etc.), conținând în structura lor un pronume personal în acuzativ, expresie a „obiectului” (de esență umană) căruia i se atribuie prin verb o stare (fizică sau psihică) și în același timp modalitatea sintactică de situare a expresiei în perspectiva gramaticală a persoanei 31, nu pot avea decât complement intern, prelungire
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o stare (fizică sau psihică) și în același timp modalitatea sintactică de situare a expresiei în perspectiva gramaticală a persoanei 31, nu pot avea decât complement intern, prelungire sintactică, redundantă, a formei scurte, prin forma lungă a pronumelui personal în acuzativ sau prin pronume nepersonale sau substantive, care trimit, prin planul lor semantic, la aceeași realitate extralingvistică: Pe tine te dor vreodată ochii?, Iar o doare inima pe Maria. Fiind o complinire necesară, cerută de verbul tranzitiv, nerealizarea funcției de complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al funcției în strânsă legătură cu o particularitate specifică sintaxei pronumelui în limba română: forma lungă (accentuată) a pronumelui personal nu poate fi întrebuințată în absența formei scurte, decât în condițiile dezvoltării unor valori stilistice. Realizat prin forma scurtă de acuzativ a pronumelor personale, complementul direct este în mod frecvent reluat sau anticipat prin forma lungă a acelorași pronume, prin pronume nepersonale, prin substantive sau prin propoziții: „Lumea-l crezuse mort pe FătFrumos.” (M. Eminescu) „Apoi ca frunza cobori. Și țărna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce-i salvase viața.” Propozițiile completive directe introduse prin pronume relative pot fi reluate prin pronumele nehotărât toți: „Câte drăcării le vin în cap, toate le fac.” (I. Creangă) Complementul cu structură analitică Când se realizează prin forma scurtă de acuzativ a unui pronume personal la plural, complementul direct poate fi reluat printr-un complement multiplu analitic; sfera semantică a pronumelui personal de plural este analizată în componentele sale: „... N-o să fie bine, te avertizez, oricât de mare e ștabul cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identității complementului direct simplu (sau multiplu, constituit din termeni simpli). Întrucât complementul rezultă din desfășurarea unei relații de dependență extrinseci, flexiunea se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează prin: • substantive proprii antroponomastice: „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică.” (I. Slavici) • substantive comune exprimând realități umane: „Această mișcare a omului o înfurie și mai rău pe femeie.” (M. Preda) Observații: Întrebuințarea morfemului pe la acuzativul substantivelor comune desemnând realități umane stă în legătură cu articularea substantivului prin care se realizează, cu determinanții săi sintactici și cu anticiparea sau reluarea complementului direct prin forma scurtă a pronumelui personal. Când lipsește pronumele personal (de anticipare sau reluare), morfemul pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe patru / Totuși tu ghici-vei chipu-i.” (M. Eminescu) Observații: Unele pronume demonstrative, nehotărâte și negative, când nu trimit spre realități umane și nici nu sunt anticipate (sau reluate) prin forma scurtă a pronumelui personal, se întrebuințează uneori la acuzativ fără morfemul pe: „Nu-i nimic, am să cumpăr altul.”, „Eu n-am văzut niciunul (din cele două filme).” c. morfemul-rădăcină; când se realizează prin pronume personale (forma scurtă): „O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult! Ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să le-ascult.” (M. Eminescu) d. morfemul-rădăcină și morfemul pe33, când se realizează prin forma lungă a pronumelor personale sau reflexive: „Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!” (M. Eminescu) Expresie concretă a orientării flexiunii de către principiul recțiunii, acuzativul neprepozițional (precedat sau nu de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este modalitatea pin care se marchează identitatea funcțională a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deosebită, ar funcționa ca subiect: „Vulpea a vrut o fetiță.” Forma de dativ a pronumelui personal lor stabilește identitatea de complement indirect a pronumelui le pe care îl reia: „Le-am lăsat lor și albumele de artă.”, în timp ce reluarea prin acuzativul pe fete marchează funcția de complement direct cu situarea în acuzativ a pronumelui le: „De-aceea le-am lăsat și eu pe fete să râdă până li s-a duce gura la urechi...” (I.Creangă) 4. Elementele de relație intervin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dativ a pronumelui personal lor stabilește identitatea de complement indirect a pronumelui le pe care îl reia: „Le-am lăsat lor și albumele de artă.”, în timp ce reluarea prin acuzativul pe fete marchează funcția de complement direct cu situarea în acuzativ a pronumelui le: „De-aceea le-am lăsat și eu pe fete să râdă până li s-a duce gura la urechi...” (I.Creangă) 4. Elementele de relație intervin în planul expresiei în desfășurarea relației de dependență, când funcția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au, cel mai adesea, două limite: una, interioară, a „subiectului” stării, descrisă de pronumele personal (substantiv) în dativ, și o alta, exterioară, a „obiectului” în care își are „originea” starea, descrisă de conținutul semantic al unui substantiv (pronume etc.) în acuzativ prepozițional: „Tu știi că mie-ntotdeauna mi-a fost milă de voi...” (G.M. Zamfirescu, 175) Dacă verbul are dublă tranzitivitate (directă și indirectă), realizarea concomitentă a ambelor complemente (direct și indirect), expresie sintactică a celor două limite exterioare, este obligatorie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când complementul indirect se realizează substantival sau pronominal, prepozițiile impun termenului subordonat diferite poziții în interiorul categoriei gramaticale a cazului: • genitiv: „Nu pe patul de moarte trebuie să luptăm împotriva morții ci de-a lungul întregii vieți.” (O. Paler, Galilei, 63) • acuzativ: „Eu nu uit ce-ai fost pentru mine.” (Caragiale, IV, 140) „De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, cătră tine.” (M. Eminescu, I, 149) Observații: În interpretarea Gramaticii Academiei, când se realizează prin adjectiv posesiv, complementul indirect stă în cazul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eu nu uit ce-ai fost pentru mine.” (Caragiale, IV, 140) „De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, cătră tine.” (M. Eminescu, I, 149) Observații: În interpretarea Gramaticii Academiei, când se realizează prin adjectiv posesiv, complementul indirect stă în cazul acuzativ, chiar dacă este precedat de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care cer genitivul: „Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele.” (M.Sadoveanu, X, 514) „Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta?” (O. Paler, Viața..., 114). De fapt, în asemenea structuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintetică: „Fetele se priviră între ele cu înțeles, apoi izbucniră toate în râs.” (M. Eliade, 21) Când complementul de reciprocitate are structură dezvoltată, analitică, relația de dependență este marcată la nivelul celui de-al doilea component: • prin prepoziții care cer acuzativul: cu, în, la, pe: „La aceste vorbe, țăranii ceilalți au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul și a zice...” (I. Creangă, 109) „Îmi pare că cineva îmi scutură zilele mele frumoase, ce n-au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiuni prepoziționale): „Mai e mult până acolo?” Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun termenului prin care se realizează circumstanțialul spațial situarea în cazurile: • genitiv: deasupra, în jurul, în spatele etc.: „În fața hotelului tocmai se oprise o mașină și Emanuel grăbi pasul.” (M. Eliade, 86) • acuzativ: în, la, din, lângă, spre etc.: „Nimeni nu poate pătrunde în locuința unei persoane fără învoirea acesteia...” Câteva verbe: a sta, a se așterne, a rămâne etc. impun, în structuri ca și fixe (unele cvasilocuționale), substantivului-circumstanțial spațial cazul dativ: „Rămăsei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziției asemenea, care cere cazul genitiv sau, în forma asemene, cazul dativ: „Nu e nimic și totuși e / O sete care-l soarbe, E un adânc asemene / Uitării celei oarbe.” (M. Eminescu, I, 176), toate celelalte prepoziții impun substantivului cazul acuzativ. Circumstanțiala modală de calitate se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale fără (ca) să, așa cum, precum și adverbul relativ cum: „Orice-a gândit un om singur fără s-o fi citit sau s-o fi auzit de la alții cuprinde o sămânță
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltare infrapropozițională, se subordonează termenului regent prin prepoziția după, și prin locuțiuni prepoziționale specifice: potrivit (cu), conform (cu), în conformitate cu, care impun substantivului determinant cazurile: • dativ: „Aceasta și-a construit Programul potrivit principiului: Cu doi martori ticăloși faci din minciună adevăr.” • acuzativ: „Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, așezară baba într-un așternut curat...” (I. Creangă, 131) „El a reacționat potrivit cu dreptul fiecăruia la adevăr.” Circumstanțiala modală de conformitate se introduce în frază prin: • locuțiuni conjuncționale: așa cum, după cum, precum: „Uscățiv așa cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
făcuseră arestări dar autoritățile nu reușiseră să găsească oameni cu ajutorul cărora să pornească vagoanele.” (E. Barbu, 162) • dativ: grație, datorită, mulțumită: S-o transporte la Constantinopol, unde și-a depozitat (tot grație faimosului privilegiu) și alte averi.” (B. Fox, 250) • acuzativ: cu, după, în, din, prin, fără etc.: „Ai să cunoști că-i mama după pace și după felu-n care tace - durerea și grija de mâine - după mirosul de gutui și pâine.” (M. Isanos, 237), „Din nefericire, Sam, cu o imagine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat, însă, a trebuit să amân din nou, din cauza unui accident stupid.” (C. Petrescu, Procust, 303) Observații: Când circumstanțialul de cauză se realizează prin constituent dezvoltat pe baza unor adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ: „Nae Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul de cauză se realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune rămâne nearticulat. Ambii termeni stau în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Gheorghidiu socotea că fusese „lucrat” de către colegii de partid și că numai din pricina aceasta fusese remaniat.” (C.Petrescu, Procust, 192) Când circumstanțialul de cauză se realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune rămâne nearticulat. Ambii termeni stau în cazul acuzativ: „Recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale din care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator...” (M. Eminescu, P.L., 269) • dativul: datorită (improprie): „Datorită stării de letargie nu m-am dus dincolo de pădure să caut o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator...” (M. Eminescu, P.L., 269) • dativul: datorită (improprie): „Datorită stării de letargie nu m-am dus dincolo de pădure să caut o ieșire, un drum, cum era firesc.” (O. Paler, Viața ..., 89) • acuzativul: de, din cauză de: „Popa se ridică în picioare mai mult de frică decât de respect.” (I.L. Caragiale) Circumstanțiala cauzală se introduce în frază prin conjuncții: că, căci, cum (adverb devenit conjuncție), deoarece, fiindcă, întrucât și locuțiuni conjuncționale: dat fiind
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziții și locuțiuni prepoziționale care impun substantivului cazurile: • genitiv: în vederea, în scopul: „În scopul promovării activității de creație, oamenii de cultură și artă, publiciștii au dreptul să se asocieze, în condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ: după, la: „Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă!” (M. Eminescu, I, 46) Dintre acestea se impun, ca mărci distinctive, locuțiunile prepoziționale care cer genitivul, când circumstanțialul se realizează substantival: „A cercetat toate edițiile anterioare și manuscrisele, în vederea realizării unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zece mii de lecții să facă un milion.” (M. Eliade, 15) • sintagme constituite dintr-un substantiv care exprimă, prin planul său semantic, eventualitatea, condiția, ipoteza: caz, condiție, eventualitate, ipoteză și un atribut, realizat prin substantiv în genitiv sau adjectiv demonstrativ în acuzativ: „Tribunalele și judecătoriile judecă cererile celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative, putând să se pronunțe, în condițiile legii, și asupra legalității acestor acte.” c. propozițional (circumstanțiala de condiție): „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este asigurată de prepoziția fără și de locuțiunile prepoziționale în caz de (care impun substantivului cazul acuzativ) și în locul (care impune determinantului cazul genitiv): „Mă gândesc că fără d-na T. n-ar fi existat în nici un fel Ladima în viața mea.” (C. Petrescu, Procust, 191), „ În locul lui, sigur nu s-ar fi bucurat, și pentru că nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]