7,862 matches
-
-i judece fără teamă greșelile, deschizând porțile adevărului în principatul Qi. Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare O broscuță care trăia într-o fântână era tare veselă acolo, în lumea ei mică. Pentru ea, Pământul era doar cât adâncul fântânii, iar cerul era doar bucățica pe care o vedea prin gaura ei. Într-o zi, o broască țestoasă de mare s-a apropiat din întâmplare de marginea fântânii. Văzând-o, broscuța îi spuse plină de sine: Vezi cât de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
crabi și altele, nimeni nu se poate compara cu mine. Nu vrei să cobori și matale să te joci aici cu mine? Auzind vorbele broscuței din fântână, broasca țestoasă de mare ar fi dorit să intre să vadă cum arată adâncul fântânii. Dar, un picioruș abia întins îi fu imediat împiedicat de marginea fântânii. Clătinând neputinciosă din cap, broasca de mare se dădu câțiva pași înapoi și îi spuse suratei din fântână: Ai văzut vreodată marea, surioară? Cât de imensă este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
palatului o piatră uriașă și în timp ce se apropia a simțit un curent rece venind din față. După ce a aflat scopul vizitei călugărului, regele dragon i-a cerut scuze, spunând: "Puteți împrumuta orice în afară de piatra aceasta, pentru că a fost scoasă din adâncul mării după câteva sute de ani și este foarte reconfortantă atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de puteri din cauza căldurii, pot să se odihnească pe această piatră. Dacă îți împrumut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cum a fost turnat cel mai mare vas de bronz din lume 294 Porțelanul și China 295 4. Legende istorice 298 Povestea împăratului Qin Shi Huang și a plantelor care prelungesc viața 298 De ce au fost construite Grotele Mogao în adâncul unei prăpăstii, într-un deșert? 299 Unde sunt vestigiile din Palatul Yuanmingyuan? 300 Misterul fosilelor de sinantrop 301 Misterul armatei de teracotă din Mausoleul împăratului Qin Shi Huang 303 Știați că Drumul mătăsii avea și un traseu maritim? 306 Poveștile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în mormânt. Sau, nu în uterul, ci în stomacul lumii am stat ca un bolovan. După ce m-a digerat cu greu o viață, lumea aceasta mă cacă pe lumea cealaltă sub formă de hoit. De fapt, ceea ce a vibrat în adâncul minții mele a fost amintirea cuvintelor pe care le spunea bunica la necaz: „Mai bine m-ar fi făcut mama un mușuroi lângă gard”... Tot plimbându-mă într-o doară prin pădurea de bulumaci pictați, am dat deodată cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
extins la tot globul. Nu știu dacă noua relație a omenirii cu moartea va influența celelalte religii, dar religia lui Hristos ar putea fi zdruncinată din temelii. Catedrala Mântuirii în Țara Mântuieliitc "Catedrala Mântuirii în }ara Mântuielii" Îi invidiez din adâncul sufletului pe cei care cred în Dumnezeul din Biserică. În momentele grele ale vieții, mai au un sprijin, o ultimă, sau primă, instanță la care să facă apel. Când primesc o lovitură nedreaptă, ticăloasă, absurdă, pot să-și spună, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei, a împroșcat cu mult prea multă spumă, în loc să încerce să se cufunde într-un costum greu de scafandru, în genune, acolo unde nu sunt reflectoare, aerul e puțin, presiunile sunt imense, beția adâncurilor te poate ucide mai repede decât beția. Din miile de pagini ar trebui strânsă în mod onest o cărticică poate cu nu mai multe pagini decât buletinul de identitate al poetului - iar restul ar trebui pur și simplu arse, șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mari? Să mă gândesc cu nostalgie cum le trăgeam șuturi în fund fraților mici, să mă scufund printre miracolele mele și să înot pe-acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-mi spună ce mai e nou și să-mi vîndă un pont despre vreun loc unde aș putea găsi ceva de băgat la maț. De regulă, erau niște ponturi false, care mă trimiteau În cu totul altă direcție. În adîncul sufletului nu se schimbaseră prea mult - pentru ei, eu eram același pămpălău desăvîrșit. În cursul unei astfel de Întîlniri Întîmplătoare, am aflat că Peewee a murit, călcat de un taxi cu o noapte În urmă. Am stat cu Shunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cel mare de sîrmă de pe ghidonul bicicletei pur și simplu pentru a-și purta În permanență În ataș disperarea fără de margini, și că ochiul lui, care mie mi se părea că Îi scapă Într-o parte, privea de fapt În adîncul deșertăciunii absolute a vieții omenești și la infinitatea timpului și a spațiului, o deșertăciune și o infinitate pe care le adunase laolaltă În cartea lui, sub numele de Marele Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aveam bărbie, obrajii păroși și, firește, fusese În stare să vadă dincolo de licărul din ochii mei și să intre direct În sufletul unui confrate, artist și om de afaceri ca și el. Restul zilei mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii mele. Abia cînd am auzit ușa prăvăliei Închizîndu-se și apoi Încuiată și pașii lui Norman dispărînd pe trotuar m-am strecurat afară din Balcon ca să mă uit În jur. În luna aprilie cărasem tone de hîrtie ferfenițită din cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îl iubeam pe Jerry, Însă mi-era teamă că ființa pe care o iubea el nu eram eu, ci un construct creat de propria lui imaginație. Știam prea bine cum e să te Îndrăgostești de propriile tale fantezii. Și În adîncul inimii am știut mereu, deși Îmi plăcea să mă prefac că nu e deloc așa, că În timpul serilor noastre Împreună, atunci cînd bea și vorbea, vorbea de fapt pentru sine. Aud cumva un chicotit ? Credeți că vă spun gogoși, bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
găsi despre San Francisco, adică nu prea mult. Jerry era plin de optimism În legătură cu Frisco. Sincer să fiu, cred că a fost chiar singura dată cînd l-am văzut efectiv optimist În legătură cu ceva, era un om neînchipuit de trist În adîncul sufletului. Știam că trebuie să plecăm În curînd. Călătoriile mele cu Liftul În jos și În sus erau tot mai greu de efectuat cu fiecare zi ce trecea, și m-am trezit meditînd destul de des la moarte. M-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Iar poliția crede că eu sînt criminalul... Rowe auzi un oftat la celălalt capăt al firului. Omulețul acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam eu de ce nu vreau să mă ocup de cazul dumitale! gemu. — Trebuie neapărat să mă sfătuiesc cu dumneata, domnule Rennit! Voi trece să te văd. — A, nu! Rowe auzea răsuflarea grea a domnului Rennit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scurtă, fesele băiatului, Își urmară drumul. Rowe avea sentimentul că Într-un astfel de labirint te puteai pierde de-a binelea: doar recepționerul putea să cunoască poziția exactă a locatarilor, deși era Îndoielnic că se aventurase vreodată el Însuși În adîncul labirintului. Rowe se gîndi că Înapoia acestor pereți există oameni care deschid din cînd În cînd robinetele de apă și care spre seară ies după cumpărături (se hrăneau, probabil, cu conserve). Numerele camerelor se desfășurau În sens invers sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îmbrățișare caldă, umană. Când în cele din urmă începură să se dezbrace, Andreas scoase prezervativele din buzunar. - Avem nevoie de astea? zise. Iar Christine răspunse, privind la micuța cutie roșu-albastră cu un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul ființei ei: - Nu. noiembrie 2004 REVELION Muzica: Bob Dylan, The Walkmen Revelionul fusese identic cu celelalte. Aceiași oameni, aceeași muzică, aceleași băuturi, aceeași mâncare, aceleași discuții. Singura diferență o făcuseră murăturile extraordinare, mai ales conopida și gogonelele, aduse de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Dar această interpretare putea da naștere unor dubii: putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg. Ceva în forma grapinei, cei patru dinți îndoiți, cele patru brațe de fier, uzate prin frecarea de stâncile din adâncuri, mă preveneau că orice decizie va implica sfâșieri și suferințe. Spre ușurarea mea, rămânea faptul că nu era vorba de o ancoră grea, de ocean, ci de o mică ancoră subțire: nu mi se cerea, deci, să renunț la disponibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Uzzi-Tuzii înota în ea ca peștele în apă, însoțindu-se cu gesturi (ținea brațele desfăcute ca niște aripioare), cu mișcarea buzelor (prin care cuvintele ieșeau ca mici bule de aer), cu privirea (ochii lui parcurgeau pagina ca ochii peștilor în adâncuri, dar și ca ochii cuiva vizitând un acvariu, care urmărește mișcările unui pește dintr-o vitrină luminată). Acum, în jurul tău nu se mai află camera institutului, bibliotecile, profesorul: ai intrat înăuntrul romanului, vezi plaja aceea nordică, urmărești pașii unui domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar scârțâi ca unghia pe sticlă, iar ea ar arunca volumul cât colo, înfiorată. Uneori, mă conving că femeia citește adevărata mea carte, cea pe care atâta vreme ar fi trebuit s-o scriu, cuvânt cu cuvânt, o văd în adâncul ocheanului meu, dar nu pot citi ce e scris acolo, nu pot ști ce a scris acel eu: n-am reușit și nici nu voi reuși să fiu acel eu. E inutil să mă înapoiez la birou, să mă forțez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de crud unui om ca el? Să izgonești un om departe de țara și de poporul lui e cu siguranță una din cele mai crude pedepse cu putință. Și i-au lăsat și poporul fără conducător; l-au rănit în adâncul sufletului: Unde-i Khama al nostru? Unde-i fiul regelui Sekgoma al II-lea și mohumagadi-ul Tebogo? Însă Seretse n-a făcut mare tam-tam pe tema asta. N-a vorbit despre asta și tot timpul a rămas politicos în relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu știi cu adevărat ceea ce trebuie să știi. Nu cred că... începu ea. Mma Ramotswe râse. — Asta se numește intuiție. Poți citi despre asta în cartea domnului Andersen. Discută despre intuiție. Intuiția ne spune lucruri pe care le știm în adâncul sufletului, dar pentru care nu putem găsi cuvinte. — Și ați simțit intuiția asta acolo, spuse Mma Makutsi ezitând. Și ce v-a spus? Unde-i bietul băiat american? — Acolo, răspunse Mma Ramotswe cu glas scăzut. Tânărul ăsta-i acolo. Tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu era adevărat că nu făcuse decât să ofere informații. În cazul de față, își dădu seama că principala problemă era soarta copilului. Adulții puteau să aibă grijă de sine. Domnul Badule putea să facă față ideii de adulter (în adâncul inimii deja știa că soția nu-i este fidelă). Celălalt bărbat ar putea să se întoarcă în genunchi la soția lui și să-și accepte pedeapsa (probabil ar fi constrâns să locuiască în sătucul îndepărtat cu soția lui catolică), cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el să plece, acum e departe, nu înțelegi tu... Îți plac cărțile? - Nu știu... alea de la școală nu prea, n-au desene, îs mâzgălite... Și trebuie să le ducem înapoi... Da’ știu niște poezii... „Limba noastră-i o comoară, în adâncuri...” - Altele n-ai văzut? - Nu... Mi-a dat o carte mare, cu copertă cartonată, cu doi băieți desenați pe ea, unul fugea de-acasă c-o plută, să vadă lumea, se îmbrăca în rochie de fată, cu bonetă și șorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]