3,016 matches
-
greu, dar ordonat, semn că se odihnește. Circumstanța oferită de soartă mi-este oportună. La aer curat, în mijlocul naturii, îmi refac într-un fel bioritmul slăbit. E aprilie și un liliac din apropiere avertizează c-a înflorit expediind pe ușoare adieri ceva parfum și către banca noastră... Mă rog în mine ca timpul să-și oprească fuga. Îmi e bine! Nesperat de bine! Minutele de olfactoterapie au învins durerile fizice și nu doar. Parcă plutesc! Și camarada mea, îmi zic, e
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
fiecare suflu simțeam tot mai aproape, Frunze, spice și codrii, țarini și-ntinse ape Și focul ce mocnește în inimile noastre. În legănări de valuri, secunde, ani, decenii, Plutește arca vieții, trecând peste milenii, În vuiet de furtună, sau blândă adiere, Ea poate fi sfârșitul sau sfântă mângâiere, Alege-ți destinația, căci repede trec anii. Mi-am coborât privirea, căzut în contemplare, Înfiorat de gânduri, de farmec și splendoare, Mi-am dezbrăcat ființa de tot ce-i aparține, De eul nestatornic
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
ce se strecura printre ramurile alunului bătrân, mângâindu-mă cu multă căldură și iubire. M-am frecat la ochi și am privit în jur. Eram într-un leagăn căruia i se zice „căluș”, unde mă simțeam răsfățată pentru că, la fiecare adiere a vântului, „călușul” mă dădea huța. Tatăl meu era foarte tânăr, crescuse din rădăcina bunicului și eram primul lui copil.. În jurul meu însă, cei bătrâni spuneau multe povești pe care le ascultam cu atenție. Și bunicul stătea la taifas cu
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea pictată Ți-am recunoscut privirea pictată, Printre calele regasite-n uitări Și aceeași clipă tremurata De sunetele ce-au năruit tăceri ... M-am apropiat să ating cu adierea Privirea pictată a ochilor triști , Ascultând cum rasuna-n cădere tăcerea Sub pleoapele cu dorul nestins.... Ne-am regăsit străini în doi Printre calele de la ferestra , Dar în vârtejul clipelor dintre noi Lipsea-n parfum îmbrățișarea noastră... Și nu știam
PRIVIREA PICTATA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368736_a_370065]
-
le sfărâmă... Umbre trecătoare, suflete tăcute Trecători prin viață, călători spre stele... De undeva s-aude o melodie lină Pe pleoape obosite se scurg lacrimi grele Pe măsuța albă se așează... luna O rază luminoasă mă mângâie ușor O fină adiere îmi trece peste față Un licăr de Speranță se naște-ncetișor... D. Theiss Referință Bibliografică: Un licăr de Speranță / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Doina Theiss : Toate
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
zăpezile sunt flori, caut febril fremătătorii-ți zori, fulgi de lumină-n frigul meu să cearnă. Dragostea ta e ca o mângâiere, pe ale vieții răni este balsam, în florile ce-mi cresc pe orice ram sufletul tău e blândă adiere. Prefă-te în izvor și-n mine toarnă ca-n tinerețe dulcile-ți răcori, aruncă-n a mea viață cu culori și suflă-n cutezanțe ca-ntr-o goarnă. Să mă trezesc, să fie înviere în tot ce am și
RÃSCOLIRE AURÃ RÃDÃCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363600_a_364929]
-
-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. Un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, liniștea adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru noua primăvară, Oricât ai vrea să fii de pricinoasă
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363730_a_365059]
-
Pe Luminița SCOTNOTIS am cunoscut-o pe NET, și m-a cucerit prin acea poezie simplă ruptă din realitate, redând tablouri inedite. Poate nu voi reuși să realizez un portret complet al tinerei poete. Luminița se autodefinește ca o ,,simplă adiere’’, are dorința sinceră de a fi pură și inocentă, printr-un singur titlu; Aș vrea să fiu un înger”. Luminița SCONOTIS nu este numai poeta internetului, de unde a fost selectată să-și publice creațiile în volumele; Spiralele vieții - 2006 și
DESPRE POETA VASLUIANĂ LUMINIŢA SCOTNOTIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364667_a_365996]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului dezmiaradă-mă,e trupul meu un fagur din care gura ta aștept să se desfete, pe umeri las să-mi curgă pletele de aur, priviri am să îndrept spre tine iar cochete. dezmiardă-mă, fii blândă adiere, pe trupul meu cel alb fii lacrimă de lună și strânge-mă în brațe cu putere, gândește-te că-i ceasul cel din urmă când aș putea la tine să mă-ntorc, iubirii noastre să-i întețesc văpaia ori poate
DEZMIARDĂ-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364680_a_366009]
-
români le transmit, ca o invitație de a gusta iarăși și iarăși din profunzimea artei dramatice. „Am adunat aici șoapte mai noi și șoapte mai vechi. Am adunat aici gânduri și imagini și am încercat să adun în căușul palmelor adieri de suflet. Eu am atins zidurile teatrului. Eu am aflat multe dintre tainele șoaptelor lor. Am vibrat cu ele și mărturisesc că nu mă mai pot depărta de fantastica lor atracție. Pentru că aici este iubire. Multă ... Și trandafiri galbeni. Ați
ATUNCI CÂND SECUNDA SE TRANSFORMĂ ÎN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMÂNESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364727_a_366056]
-
urbea sa, aș vrea să cred că sunt o frunză arămie care primavara este mângâiată de razele soarelui, vara este încinsă de zâmbetul puternic al aceluiași soare și toamna se lasă doborâtâ; și în încercarea de a rezista până la prima adiere de vânt încă mai speră ca poate, într-o zi va veni cineva și o va alege tocmai pe ea din miloanele de frunze argintii,arămii,cafenii să însemne ceva... măcar de a fi un ,,semn de carte,,... Tu ce
MONOLOGUL MEU de SILVIA KATZ în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364777_a_366106]
-
iulie 2014 Toate Articolele Autorului Curcubeul se rotea înainte și înapoi cerul devenise un castel de nuiele mă aplecam, mă aplecam în vise rebele arcuit de o ceață de stele. Fulgerul zbura între noi înainte și înapoi ca un fulger, adierea de vânt venea din pământ se auzea ca un zvon, sau un muget într-o silabă de sunt sau cântec iar eu mă prefac în cuvânt. Dar cu cât, fără darul din noi și apoi, și apoi, și apoi apoi
LA BRAŢ CU UN CURCUBEU NEVĂZUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349494_a_350823]
-
puiul de om ! Speranță și dezastru, inocență și desfrâu, lacrimă și caricatură ! Ghem de iluzii și ghem de nervi ! Pas de uriaș și salt în preistorie ! Rug și sex! * Mama a îngenunchiat, atingând cerul cu inima - lumânare ce încălzește cu adierea sa de vis întregul Univers - ridicând apoi firmamentul copilăriei la pieptul ei : rană și izvor de mir ! * Cum să violezi un înger : mamă și copil !? Rațiunea refuză să înțeleagă . Mâna refuză să mai scrie. Din cauza lacrimilor, ochii văd totul în
PRIMA PREDICĂ ERETICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349510_a_350839]
-
nu numai în casă se simțea o vibrație aparte, ci și în jur, parcă și în firicelele de iarbă din curte. Iubitorul de oameni și de Dumnezeu, Vasile Voiculescu, doctorul cel fără de arginți, scriitorul, pesemne lăsase o dâră de blândă adiere pe unde trecuse, iar noi eram unii dintre beneficiarii acestui semn bun. Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, după ce ne-am făcut ultimele fotografii cu statuia lui Vasile Voiculescu, semn peste timp, pentru noi și urmașii noștri, că
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
pe ochi cu apă rece, alungând și ultima urmă de somn. Am ridicat jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
așezase la masă cu fața spre Universitate de unde spera să apară. Nici nu s-a gândit la faptul că putea să vină și din sens invers, lucru ce s-a și întâmplat când i-a auzit glasul cald, ca o adiere a brizei de la malul Dunării, în spatele său. - Bună ziua, Cristian. Mi-a spus Andreea... De bucurie Cristian a luat buchetul de trandafiri în mână și-a luat iubita de gât strângând-o, gata, gata să o sufoce. În ochi avea lacrimi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
lectură minunată, care mi-a sugerat un citat din Voltaire: ”Poezia este muzica sufletului și, mai presus de toate, a sufletelor mari și sensibile”. Muzica și poezia fac viața oamenilor mai frumoasă. Poeziile sale au dulceață și finețe, cântec și adiere. Asta pentru că știe să îmbrace poemele cu cuvinte frumoase. Ca de obicei, poezia lui, sensibilă, dar atât de conținută, este o meditație profundă asupra destinului uman, o dureroasă și vindecătoare asumare a ceea ce suntem. Prof. univ. Asoc. Pompiliu COMȘA, Universitatea
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
de poveste pe care Dorina Costraș ne invită s-o descoperim în lucrările sale cu transparențe rafinate, lucrări în care găsim “o lume fantastică, o lume marcată de romantism și mister”, lume circumscrisă unor lucrări cu titluri ca „Vise înghețate”, „Adiere de aur”, „Adagio”, „Dans celestial”, „Incertitudine”, „Castele de nisip” sau „Șoapte și valuri”. “Să tăcem împreună în fața frumuseții, a expresivității portretelor, a spectacolului cu desfășurări de plete” O selecție de lucrări în care Valentin Ciucă ne atrage atenția asupra “transparentelor
“DÉJÀ VU”, ELEGANŢĂ ŞI PURITATE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349569_a_350898]
-
m-aș coborî din lut în Poezie, m-aș înălța din lut în poezie - îndrăznesc să-i spun autorului, ea - Poezia - întotdeauna e mai presus decât lutul..., precum sufletul, se văd uneori aripile aparent inegale, pregătite pentru zbor, se simt adieri plăcute venind dinpre Eminescu, Bacovia, Blaga! Există asemănări! Și lanurile de grâu se aseamănă între ele! Emanuel Gruia însă are vocea lui, statuile din poemele sale nu dorm! Se aude limpede respirația lor oftând filosofic! Prefer o lume veche. Filozofie
„POEME CU STATUI” – O CARTE PREZISĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349595_a_350924]
-
în el. și cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit Neprihănirea, unde a fost proclamată Pacea și unde s-a săvârșit cea dintâi închinare Pruncului Slăvit. „Conduși de stea spre ieslea Lui săracă și noi ca magii adânc
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ai să mă cauți - Irina Bbota Ai să mă cauți când soarele-ți va usca lacrima și iubirile pasagere-ți vor acuza durerea, când vei scăpa de a lumii infinite orori, când muzica adierii blânde va face furori. Sau nu... Ai să mă cauți când scuzele-ți vor fi de nepătruns și privirea-ți caldă, de rubin va căuta un răspuns, când zâmbetul meu va avea un sonor molipsitor, când mă vei întâlni pe
IRINA BBOTA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349711_a_351040]
-
încă salvat, oprind Vremea tornadei. Cum? Extrem de subtil ne dezvăluie calea: „Se spune că adevărata putere e în mâinile mamelor. Aneta, Mirabela, Dorina, Vica, toate și-au pus, puternic, amprenta asupra copiilor lor, iar influența lor se găsește în fiecare adiere care a stârnit tornada.” Vremea Tornadei, autor Mihai Cotea. O carte citită printre nori și recitită în liniște, pe Pământ. O carte pe care o recomand cu căldură și speranță. Speranță că așa cum și-a găsit sponsori ce au ajutat
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea iubirii adevărate. Primenit în curățimea copacilor, Trezit de foșnetul frunzelor, Și simfonia matinală a florilor încă vii, Sub adieri tandre de vânt, Gândesc cu toata puterea sufletului, La împliniri de vise, Înconjurându-te cu grijă, În trăiri sincere și pure, Și-n adorație fără sfârșit, Ofrandă dată chipului iubit. În timp ce recita poezia, Cristian care avea un efect hipnotic asupra
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
urcând pe niște pietre. Știam că, fizic, sunt în dezavantaj, asa ca i-am aplicat repede una dintre puținele metode de imobilizare pe care le cunoșteam și i-am pus la gât lama ascuțită a briceagului. „E rau să simți adierea morții, nu-i așa?”. „Dar nu sunt genul care să plătească cu aceeași monedă. Uite, facem un târg: te las în viață, dar îmi spui exact din ce organizație faci parte. Cine sunteți? Îngerii Morții? Justiția Divină? Hai, sunt nerăbdător
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]