6,732 matches
-
ani dintre ei (22 sau poate 24?), este firească o anume nonparticipare involuntară, o discretă alunecare a privirii peste corpul lui marcat de evidente semne ale anilor... Și nu este numai atât. Lui i se pare că îl urmărește cu admirație când divaghează pe temele preferate. Dar ar putea fi doar ascultarea cu respect a unei persoane „mai în vârstă”... Ceea ce nu înseamnă nici aprobare, nici totală înțelegere și acceptare a ziselor sale. Absorbit de un discurs colorat adesea cu accente
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
chiar dacă ceva mai înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de percepția comună, pentru a vedea în buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a pomului vieții; un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții de vară.” (Poetul P.H.L. nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu aruncă atît de ușor „vorbe mari”. Dar nu o dată i-a mărturisit, cu emoție, chiar dacă aparent „retoric”, că este „singura femeie” care l-a făcut să simtă că trăiește cu adevărat. În preajma ei încearcă un inedit „complex de sentimente”: admirația pentru mama devotată; prețuirea pentru inteligența nativă și caracterul integru; „fiorul viril” resimțit în fața farmecului ei feminin. Toate acestea îl fac să se considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
idei și inventând ipoteze „originale”. Teodora nu-i spune cât de convingătoare sunt, dar îl ascultă cu atenție, strecurând din când în când, discret, câte o părere personală. Profesorul, deși absorbit de construcțiile sale erudite, observă în ochii ei când admirație, când fugare umbre de neîncredere. Îi acordă (tacit) libertatea de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis niciodată față de el, încât, în mod
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
motane, n-avea grijă! Tot grupul continuă să rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi începură iar să se holbeze în bulboana cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot ai mai vrea. Și c-c-cum îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o auzise căzînd. Atunci cu ce se aruncase ? Se aplecă spre urechea Bărzăunului și-l întrebă încet: Tu cu ce crezi c-a aruncat? Bărzăunul se gîndi doar o clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poate cel mai frumos omagiu din cîte i s-au adus vreodată. Nu după multă vreme de la începerea povestirii se apropie și Nuțu să asculte și nu se mai dădu dus. Ilinca asculta cu foarte mare atenție și chiar cu admirație. Vrînd-nevrînd, furată de vraja povestirii începu să-l studieze mai îndeaproape pe Bărzăun și constată un lucru foarte surprinzător pentru ea: Bărzăunul nu numai că nu era deloc urît, dar era chiar foarte simpatic. Pistruii de pe față aproape că dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii", tot cerul se revărsă în ochii săi și începu să rîdă coborînd privirea în pămînt. Și-o imagină pe Ilinca citind o poezie scrisă de el și rămînînd mută de admirație. În fața unei asemenea perspective luă numaidecît hotărîrea, în sinea lui, să devină poet. Da!... Mult mai ușor poți cîștiga inima unei ființe iubite cu un poem decît cu tot aurul lumii! (Asta era credința Bărzăunului în acele clipe). Păi, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăun. Ș-apoi, nici nu era adevărat. El nu lucra pe tarlale. Doar părinții săi lucrau la combinat. Și poate că n-ar fi fost așa de supărat, mai ales că după apariția poeziei numele său era pomenit cu multă admirație de majoritatea locuitorilor din comună, dacă nu i-ar fi citit Ilincăi poezia la început, cea pe care o scrisese el și nu cea apărută în revistă. Sigur că în cazul ăsta a avut dreptate și Ilinca să fie țîfnoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai bun decît să se mintă singur. Mai poate oare crede în ceva frumos, odată ce Ilinca îl preferă pe Virgil?... Dar cum stătea el așa, bîntuit de gînduri și neliniști, numai ce-l auzi pe nea Petrică strigînd plin de admirație: Păi, mie nu-mi mai trebuie altă comoară, frate!... În toată lumea asta nu cred să fie un loc mai frumos ca aici! Iar Nuțu, să nu tacă? Ridică brațele în sus și strigă cu glasul gîtuit de emoție: E for-for-formidabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
are decît să plece acasă! Nimeni nu mai zise nici pis. A-l contrazice pe Bărzăun într-un asemenea moment și-n fața unei astfel de perspective, însemna un risc prea mare. Așa că se mulțumiră cu toții să-l privească cu admirație mută, dar și cu destulă invidie. Nea Petrică pocni din degete în felul său și zise convins: Cred că ai dreptate, savantule!... Dar unde-ar putea fi oare o asemenea intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
singur dor, de dincolo, din moarte, Eminescu nu evocă/invocă divinitatea. Absența din Miorița a vreunui apel divin ar putea avea următoarea explicație. Ab originem, acest popor a avut drept divinitate sfânta natură, lumea de aici (ca și Spinoza, de unde admirația lui Eminescu pentru autorul "sublimei Ethici"). Zeul traco-dac, Zamolxis nu este originar din ceruri. El a fost pe rând rege, apoi profet aici, pe pământ. Și după ce petrece doi ani în grota inițiatică, devine zeu. Prin urmare, fapt poate singular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Toate trei au constituit temă majoră în creația lui Eminescu, începând cu Mortua est!, care sfârșește cu declararea absurdului morții și, de aici, ateismul continuând apoi cu Rugăciunea unui dac, unde are loc condamnarea și renunțarea la existența umană, spre admirația superlativă a lui Emil Cioran. La un alt pol, postuma Bolnav în al meu suflet, postulează spaima de existență, teama de a reveni identitar, iară și iară, pe toată rostogolirea veșniciei. Iar răul este condamnat într-o serie de postume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care nu se întâmpla niciodată, dar pe care ea îl aștepta. Era imposibil de convins să nu-l mai aștepte. Între timp, strălucea oriunde s-ar fi dus și orice ar fi făcut. O vedeam reflectată în pupile mărite de admirația hămesită, invidioasă, adoratoare, impudică, violentă, ale altora. O vedeam. Incapabilă să se hotărască să se bucure de strălucirea ei. De mine era ba entuziasmată, ba apropiată ca ntr-o amiciție caldă și non-autoritară, ba ruptă total, ca și cum nu aș fi fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lingvistică lipsită de asperități, mascând o origine exotică, se rostogolește în șoapte pline și cărnoase peste fumul de țigară care inundă încăperea și se oprește, voluptuos, în cupa lui cu șampanie. Alexandre bea și surâde, la rândul lui, ușor în admirația propriei imaginații, care detectează metafora și-l face să soarbă din nou lichidul în continuă efervescență prețioasă, amestecat cu vocea ei, cu pașii elastici, cu zgomotul tocurilor care, după alte zeci și zeci de minute, în care cupa a fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aducând cu el speranța; a fost alături de acesta (la 18 Brumar) și astfel, împreună cu Primul Consul, a semnat două tratate celebre* care i-au permis Franței să spere ca, după 10 ani de război, ca cuceri, în sfârșit, pacea. Curând, admirația și entuziasmul s-au risipit, el a fost dezamăgit, pe măsura imaginației împăratului; s-a repliat imediat și a început să reconsidere totul. Să îndrăznesc oare să vă împărtășesc credința mea? Îmi imaginez că alte motive, în aparență nesemnificative (ca
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în școlile franceze. Peste tot, agenții noștri i-au primit, i-au protejat și chiar i-au apărat fizic, cu pușca în mână. Oroarea pe care a inspirat-o lumii civilizate știrea acestor masacre nu a fost egalată decât de admirația manifestată de aceasta față de curajul consulilor noștri. În mai multe reprize, Papa Leon al XIII-lea97 a transmis guvernului francez recunoștința sa pentru agenții noștri, care salvaseră atâtea vieți omenești. Orice poate degenera în abuzuri. În anumite țări, au fost cazuri
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Ea era o frunză, din covorul verde care scotea în evidență frumusețea florii. Din mugurii pe care îi rupea încă din încercarea lor timidă de a răsări ar fi putut răsări o floare asemeni celei pe care o privea cu admirație, dacă nu s-ar mai fi încăpățânat să distrugă tot ce se năștea în mintea și inima ei, pedepsindu-se singură. Ar fi fost fericite una lângă cealaltă. Dar dacă floarea ei nu ar fi fost la fel de frumoasă, nu s-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
al Persiei, Xerxes. La Atena, bucuria oamenilor nu mai cunoaște margini, serbările se țin lanț, se aduc ofrande zeilor 1. În fruntea șirului de adolescenți care deschid cortegiul organizat la marile solemnități se află un tânăr a cărui frumesețe stârnește admirația tuturor. Este Sofocle și are 16 ani. Eschil are în acest moment 45 de ani și este un războinic ce a contribuit în mod efectiv la câștigarea acestei victorii strălucite, un luptător atât pe câmpul de luptă, cât și în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
CHARLES: Asta-i secundar. Totdeauna am fost uimit cum reții tu din teatru tot felul de mărunțișuri, dar nu ideea principală, morala. EMMA: De unde știi că nu rețin exact ce-mi trebuie? Ce plicticos ești, Charles! Ți-o spun cu admirație, să știi. Cine crezi că ar avea puterea să vadă atîtea piese, să citească atîtea cărți, știind dinainte că va vedea în ea doar "morala", exact ce este mai enervant? Să citești ca să înveți! Ce plictiseală! CHARLES: Și ceaiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Filologia frustrat, ca să ajungă profesor de română sau cine știe ce mizerabil de ziarist; În plus, ai fi pariat convins că fetele Îi cad la picioare... Îl privea și nu reușea să-și clarifice sentimentele, care Îl tulburau: pe de o parte admirația În fața aparenței, În fața operei de artă pe care o inspira trupul, Înfățișarea acestui om, pe de altă parte scârba, indignarea, stârnite de opțiunile, de comportamentul lui față de oameni. Exact ca Într-o prietenie cu sugestii Îndrăgostite, cum se Întâmpla demult
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
comandă simplu nu, iar mâna se retrage obedientă. Vocea Sophiei e calmă, dar precisă. Recu nosc că numai ție ți-ar fi trecut prin minte să cumperi afacerea lui Bioy într-un moment ca ăsta. Și tocmai de-asta înțeleg admirația lui Adolfo. Aici vorbim de o idee simplă și eficientă, care apare la momentul oportun. Momentul în care toată lumea caută o solu ție. E adevărat. Ai profitat de haosul în care se scaldă piața și ai reușit să scazi la
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
alta decât fioroasa Hâcă, neîm blânzita fiară ce pustia boscorodind ținutul Fălticenilor. Aici, Tanti Justina se uita împrejur la noi, mândră. — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Rămăseserăm înmărmuriți. Lui Găinaț îi clănțăneau dinții de admirație. Tramvaiul fusese dat la casare la noi, dar Nea Nebunelea zicea că încă-i bun. Că-i păcat de el, că putem să umblăm noi cu el, între tramvaiele normale, pe aceeași linie, dar fără să ne știe cineva, și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vehiculează îi surprinde; se simt plini de sensuri și nu pot pricepe cum de alții nu-i înțeleg, nu-i admiră. Unii dintre ei se cantonează în această nedumerire și vor tenta adecvarea, în timp ce cei mai mulți o depășesc tot pe calea admirației față de sine, eventual așteptând posteritatea să-i judece (și pentru asta se apucă de scris). Varianta mai reușită este atunci când conștientizează faptul că expresia nu acoperă intenția care a determinat-o, ba chiar uneori nu are nicio legătură cu ea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]