71,179 matches
-
Libere"!) După cum văd eu lucrurile, dl. Jospin ne-a făcut un bine enorm. Premierul francez n-a spus că de-acum înainte vom fi mai singuri. Dimpotrivă. Interesele Europei față de noi sunt mai mari decât e dispusă chiar Europa să admită. Cu o Rusie tot mai agresivă și mai setoasă de revanșă, cu o Iugoslavie ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt în materie de violență și nebunie politică, e clar că Europa are obsesia creării în Balcani a unei
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
însăși: întemeierea valorii românești de măsură (poate și de dreptate, lege) pe altă dimensiune decît a raționalității". Ce "actualizare" a României ar fi cu putință fără "modernism", "industrializare", "agricultură intensivă"? Cum am putea ieși altminteri din "România patriarhală, sătească, anistorică"? Admițînd încă o dată că "raționalitatea nu ne-a tulburat niciodată în chip deosebit", C. Noica pare a subscrie, el însuși, la ceea ce combătuse anterior, adică la o concepție arhaică, contemplativă și abulică, din care decurge o morală paseistă: "Noi nici nu
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
Să facem însă un pas în plus. Dacă familia regală și-ar redobîndi proprietățile solicitate, nu cumva statul, care se plînge că n-are bani să le întrețină, ar scăpa de această povară, ea trecînd pe umerii Casei Regale? * Să admitem însă și ipoteza că după ce ar intra în posesia palatelor și domeniilor revendicate Regele se va hotărî să le vîndă. Ne putem imagina că cumpărătorul va pleca din România cu ele?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
răspuns. Abia în 1951 se declanșează campania, pe care d-na Cordoș o înfățișează pe larg. Să fi fost naivitățile începutului, împrumutarea fără discernămînt a unor concepte, pînă cînd, cîțiva ani mai tîrziu, ideologii noștri s-au maturizat suficient ca să admită că erau în greșeală? Posibil. Acestea fiind zise, rămîne o problemă de rezolvat și anume cu ce înlocuim cuvîntul. Cel mai adecvat termen de alternativă ar fi realism socialist. Nu știu de ce termenul, abandonat tacit la noi pe la mijlocul deceniului șase
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
prietenii Conu Alecu Paleologu, Radu Cosașu, Al. George, Ion Vartic, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Ștefan Cazimir, Mircea Iorgulescu, Dan C. Mihăilescu. Și, repet, înșiruirea a rămas, fatalmente, incompletă. Pentru că admiratorii adevărați ai lui Caragiale sînt mult mai mulți și nu admit să fie coborît de pe soclu în favoarea lui Eminescu. Aș voi să mă ocup, aici, nu de opera sa întreagă. Ci numai de dramaturgie. Și nu făcînd considerații pe marginea ei. Ci, la 130 de ani de la reprezentarea în debut a
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
de antinațional. De aici, crede și dl Dan C. Mihăilescu, provine și diatriba antinațională din 1935, Ultimul ocupant fanariot, semnată de acel scandalos N. Davidescu, devenit, brusc, naționalist xenofob după o activitate onorabilă de literat (poet, critic literar, romancier). Să admitem că aici, la D.A. Sturdza, avem de-a face cu opinia unui oficial politic liberal obtuz și că N. Davidescu a fost contaminat de mioapa xenofobie. Dar ce ne facem cu o opinie din 1908 a unui mare critic literar
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
combaterea corupției, aceasta propriu-zis de neînlăturat într-o lume a pauperizării galopante, a fi rămas fără candidat la președenția țării, o dată cu defecțiunea d-lui Emil Constantinescu și rezoluta tenacitate a d-lui Isărescu de a candida ca independent, a fi admis cu seninătate un prim ministru din afara cadrelor sale - tot guvernatorul B.N.R.- se pot socoti ca tot atâtea - dar nu numai ele - simptome ale unei maladii inerțiale de tipul sclerozei, pe fondul unui păgubos amatorism. După alegerile din 2000 s-a
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
român, de satisfacție că au și francezii pe Garcea al lor, care n-a fost în stare să-l recunoască pe "inubliabilul" Pașcu. * Potrivit ideii dragă autorităților române că totdeauna e mai bine mai tîrziu, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare înaintat de prim procurorul Joiță Tănase, în cazul lui Dan Brumărescu. Acesta a cîștigat la Strasbourg procesul intentat statului român, pentru a-și recăpăta casa naționalizată. Încît recursul lui Joiță Tănase seamănă mai mult a cenușă pusă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
de vedere foarte originale, susținute cu fermitate de exegetă, este postularea unei continuiăți a fenomenului tragic, de la eroii teatrului antic la Vechiul Testament și mai departe, trecînd prin umanismul renascentist, pînă la personajele lui Dostoievski și eroii kafkieni; faptul că nu admite existența unei fisuri propriu-zise între concepția antică și cea creștină asupra "vinei tragice"și nici între acestea și viziunea modernă, îi permite să se miște nestingherită într-un cîmp cultural extrem de vast, stabilind necontenit paralele și analogii și mai cu
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
guvern, în frunte cu marele bărbat de stat Ion I. C. Brătianu, care se menținea, deocamdată, dîrz pe pozițiile neutralității; în care vreme duceau tratative cu ambele tabere în conflict sîngeros, balanța înclinînd în chip vădit spre Antantă. Dar nu se admitea intrarea noastră în război pînă ce nu se va obține semnarea unui favorabil nouă tratat politic care să ne garanteze intrarea în trupul țării a provinciilor românești subjugate de Austro-Ungaria (Ardealul, Banatul, Bucovina, Crișana, Maramureșul) și a unei convenții militare
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
Neagoe Basarab, a "învățăturilor" domnitorului către fiul său Teodosie, care, elaborată în limba slavonă pe la 1520 și tradusă în românește în 1643, ar fi "întîia mare carte a culturii românești", în paginile căreia apare ilustrat contrastul dintre istoric și etern. Admițînd că Neagoe e însuflețit de grandoarea domniei, că cercetează cu atenție ceremonialul curților, că dă un "strălucit examen de comportare voievodală" și ajunge a consemna o "adevărată tehnică războinică", filosoful socotește cu toate acestea că, în viziunea lui, "învinge eternul
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
scrisoarea primită de la un editor francez, care îi cerea să scrie un roman despre soarta intelectualului într-o țară comunistă, argumentînd că un asemenea subiect, venind de la un asemenea autor (adică emigrant dintr-o țară comunistă) ar interesa publicul francez. Admițînd că un criteriu estetic sau de valoare trebuie aplicat și concepției unui text literar, nu doar în procesul de receptare, cum putem interpreta un episod de genul acesta? Există cu adevărat o autonomie a literaturii, sau un criteriu estetic pur
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
Restul erau mai mari. Cercetași. Erau niște organizații din astea. Erați prieten cu frații ei? Nu. Doar cu fratele ăsta mai mic. Ta-su nu dădea voie să intre nimeni în citadela aia, în afara băieților de familie bună. Dvs. erați admis între ei? Eram singurul de care se bucura să-i intru în curte. Zicea că-i educ copiii sau că îi alint, ca tata. Și mai era un avocat, Elefterescu, care avea doi copii de vîrsta mea. Una nu era
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
detașarea critică a autorului de dimensiunea religioasă. Începe prin a declara că încercînd să înțeleagă de unde vin lacrimile pe care le varsă, rugîndu-se, ființele religioase, a ajuns la sfinți, conchizînd că, de fapt, lacrimile sînt urmele lor. "Sfințenia în sine, admite autorul în chiar prima notație eseistică a cărții, nu e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ierte dl Alexandru George, dar nu e aci o nouă obstrucționare a criticii? Aburul de senzațional ("misterul', cum obișnuiește să spună dl Alexandru George, cînd e și cînd nu e cazul) se mai risipește în clipa în care d-sa admite că nu sînt unicul stabilit în "defect' de ignoranță: "Precizez însă că nu e singurul dintre strălucitele spirite aflate în defect; există o întreagă legiune, începînd cu (dar cu cine să încep?) Laurențiu Ulici, C. Stănescu, G. Dimisianu, Mircea Popa
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Georges îi dăduse toporul, n-a avut importanță, au zis că dacă ai un bărbat care-i așa unticălosordinar nu poți face decît un singur lucru, sălbelești. Ți-am zis c-au și felicitat-o.', comentează ea cu dezamăgire. Fetița admite că mama ei a apărut la momentul potrivit pentru a o salva, dar sugerează că tentativa tatălui nu fusese prima de acest gen și că mama a tolerat aspectul pînă în ziua în care, fiind interesată să scape de soț
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
în costume scumpe pe securiștii care-au lucrat mână în mână cu Șacalul Carlos și cu toată armata de asasini plătiți care brăzdeză planeta. Până când aceștia nu vor primi, în mod public, un șut în fund, gândul că vom fi admiși în N.A.T.O. e la fel de realist precum speranța de-a câștiga la loterie a individului care uită să-și cumpere bilet de participare.
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
organizat, statul. În acest context, statul e văzut ca având fundament teleologic (provenind din teoria aristotelică a cauzelor): ' Scopul cetății este viața bună'. Statul există în vederea unei vieți bune și independente. Aceasta înseamnă... o viață bună și fericită. Trebuie așadar admis faptul că o comunitate politică există în vederea faptelor bune și nu doar în vederea vieții în comun.' De acțiunea legilor în societate depinde totul. Aristotel atribuie statului o funcție pozitivă, cea a promovării binelui comun. Or, pentru gândirea contemporană, 'binele comun
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
teoriei politice libere. Nu mai puțin, studierea idealului de viață cosmopolit (al cinicilor care au ca model înțeleptul, 'omul care își este autosuficient sieși', retrăgându-se din vâltoarea amenințătoare a unei cetăți, dar deschis lumii întregi, singura pe care o admite ca stat, kosmou polites) devine cu atât mai utilă în epoca globalizării. Se impunea însă o nouă versiune, adaptată terminologiei filosofice contemporane, încât traducerea domnului Alexander Baumgarten, profesor de filosofie la universitatea din Cluj, apărută într-o ediție bilingvă, alături de
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
debutant împotriva nu unor preopinenți, ci unor oameni "cu poziții" ca autorul Gropii, ca Vasile Nicolescu, Dan Hăulică, Al. Piru care mă demascaseră, sau Marin Preda care mă dezavuase public? Sînt convins că Patronul, pentru a simula "obiectivitatea", ar fi admis să publice în gazeta sa o "replică" de două pagini și trei parale, din care ar fi tăiat elementele esențiale făcîndu-mă și ridicol... Asta să fie "polemica"?" Sîntem aci alături de autorul Marelui Alpha, după cum îi înțelegem decepția provocată de Valeriu
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
el, dar și pe prietenii săi, cei atunci, cu ore mai tîrziu, prezenți la fața locului, sau, dimpotrivă, și absenți și absolut neștiutori de ceea ce se întîmplă în această buclă temporală și de însăși existența ei. Iar ulterior, Harry Potter admite că a reușit să facă vraja cea benefică și că aceasta a avut efect, tocmai pentru că știa că o mai făcuse și îi reușise. Și totuși, și vraja care izbutește și evenimentul pe care-l modifică sînt aceleași și în
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
dumneavoastră ca fiind tendențios. S-ar părea, după spusele lui, că ați manipulat întreaga istorie a României pentru a proiecta în mod deliberat o imagine cu totul distorsionată a țării. în ce măsură credeți că partea istorică a demersului dumneavoastră (haideți să admitem că există unele erori) este legată de ultima parte a articolului și de concluzie? Să zicem că sunteți tendențios, dar în favoarea cui? T.J.: Nu accept că erorile și "manipularea" sunt legate între ele. Demonstrați-mi! în ceea ce privește proiectarea deliberată a unei
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
manipularea" sunt legate între ele. Demonstrați-mi! în ceea ce privește proiectarea deliberată a unei imagini distorsionate: unde e distorsiunea? în datele economice? în prezentarea lui Ceaușescu și a echipei sale? în paragrafele asupra lui Antonescu? în citatele din Eliade? Foarte bine: să admitem că există o distorsiune (intenționată) a unei istorisiri care-ar fi trebuit prezentată într-o formă voioasă, plină de străluciți intelectuali liberali, de acte și afirmații politice legitime, de motivații greșit interpretate, de păcate exagerate etc. De ce am scris mormanul
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
Sunt aici câteva lucruri pe care nu le pot pune în ordine. Mi se pare că articolul dumneavoastră a iscat atât de multe comentarii, iar cea mai mare parte a lor provin, Dumnezeule!, dintr-o frustrare de înțeles. Dar în loc să admită realitatea, mulți dintre comentatori s-au ridicat doar împotriva dumneavoastră. Iar acolo unde ați greșit sau trecut cu vederea un anumit detaliu istoric, ați fost proscris nu numai pentru acea omisiune anume (sau omisiuni), ci pentru întregul eseu. Traducerea în
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
lucra în Anglia în baza unui contract pe șase luni. Kingsley junior, care se înscrisese la niște cursuri de regie film la un colegiu neînsemnat din Midwest, profitase de ocazie și își însoțise tatăl în această călătorie, după care fusese admis cu promptitudine la universitate pentru două semestre, aranjamentul fiind asigurat - cum se știa prea bine - de donarea unor sume substanțiale pentru construirea aripii noi a internatului. Era gălăgios, plin de sine, incoerent, bogat și disprețuit de toți ceilalți studenți, fără
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]