2,048 matches
-
lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și ... Citește mai mult O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și ... XXVI. DILEME ( FRAGMENT 22), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Pe străzile orașului trecătorii se mișcau asemeni unor umbre incerte, fără formă și consistență. Lea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele.... XXXIII. CAPCANA DESTINULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și ... Citește mai mult Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ea rămânea undeva, în afara lui, ca un bagaj uitat într-un colț de peron, peste care se aștern ușor umbrele nopții. Un zâmbet de acceptare îi lumină pentru o clipă fața, ascultându-și gândul pe care îl crezuse până atunci adormit, cum îi șoptea pe un ton complice: - Binecuvântată fie noaptea care acoperă totul... până și urmele tuturor pașilor pierduți în timp... Referință Bibliografică: NEVĂZUTUL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Citește mai mult Un zburătorînchisă e fereastră și falduri jucăușe de perdeaînvăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenita;Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, si luna-i adormită.Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amareDescaleci azi din vise, înfășurat în noapte...Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare,Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte...Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic,Ca să elibereaze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteie Aruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele. Hoinar printre planete, inundă omenirea Cu fraze adormite, în nopți ce-și torc misterul. E simfonie scrisă, exaltă dăltuirea Cu-amprenta dulce-amară ce-alungă efemerul. Se-amuză-n nebunia-i, cu vise zgribuite Pe gheață azvârlite, de-o mână de iluzii, Se amăgește-n patimi, prin treceri răvășite, O minte
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
trăirea cu forma ireală.Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee,Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele,Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteieAruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele.Hoinar printre planete, inundă omenireaCu fraze adormite, în nopți ce-și torc misterul.E simfonie scrisă, exaltă dăltuireaCu-amprenta dulce-amară ce-alungă efemerul.Se-amuză-n nebunia-i, cu vise zgribuitePe gheață azvârlite, de-o mână de iluzii, Se amăgește-n patimi, prin treceri răvășite,O minte îi degajă mănunchi
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
răvășit / Se împrăștie în valuri ca vălul liniștit” În volumul „Tainica simțire” predomină tema ccopilului inocent ca o eliberare de stresul vieții cotidiene, o „fugă” în natură, la satul natal, sau uneori în ancestral „Să ne visăm iarăși copii”, „Satul adormit” etc. În poemul din finalul volumului „Învață tu, copile” se desfășoară un șir lung de experiențe ale vieții, cu bune și rele, pe care „copilul” trebuie să învețe să le întâmpine sau să le evite. Este un îndemn spre pasul
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
mâinile din care ți-ai luat, cu timpul, zborul, sunt mâinile care au-ndurat, în dragostea nemărginită, și răni, și frig, dureri și-atâtea greutăți. În calmul lor, mâinile mamei, tăcute, reci și vlăguite, pe ultimul ei drum le simt, mâini adormite pe care râurile fierbinți de lacrimi și suspine nu le mai pot trezi la viață, acum, aici. ARIPILE NOASTRE UITATE Într-o particulă misterioasă încape întregul univers. În noi s-a creat, acum cuvântul există și-odată cu el viața pulsează
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
Treceri de timp M-ascund sub tăcerile din vise În cerul adânc cu albii de nori , Rătăcind etern sub pleoape închise Prin mii de culori , ametite-n zori . Și îți ascult ecoul otrăvit cu șoapte Prin vorbele ninse-n gândul adormit , Între clipele imprastiate-n noapte , Cănd numele iar mi l-ai șoptit . Te recunosc prin treceri de timp Cu zâmbetul ascuns între amintiri , Privindu-ti umbră,învăluita de anotimp , Plutind între uitările aceleași priviri . gabrielaenerusu 15 sept.2016 Tulcea Referință
TRECERI DE TIMP de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375172_a_376501]
-
Versuri > Iubire > PE LÂNGA GÂNDURILE MELE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe lângă gândurile mele Pe lângă gândurile mele Privesc în urmă mulțumit Iar marea-n valurile sale Mă poartă-n vise adormit, La malul ei am stat ades Privind la valul înspumat, Știam că marea m-a ales Să cânt în zare ne-ncetat, Pe lângă valul înspumat Cântam iubirile trecute, Degeaba,sunt un grizonat Și clipele adorm tăcute, Pe lângă dorul greu avut Privesc
PE LÂNGA GÂNDURILE MELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372700_a_374029]
-
lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și plăpând care în urma cu câteva zile doar, slobozea chiote de veselie și entuziasm, era pe moarte după spusele doctorului ce o consultase cu o seară înainte. Sofia era ultima sosită în
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ochii lor se rostogolește, Dar nu le pasă
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
celor auzite mintea proiecta deja scenarii din cele mai felurite. Apele umflate ale Coiscăi ieșind din matcă și răscolind asfaltul, inundând curtea și odăile casei bătrânești. Vedeam cum mobila e luată de apă, pereții se crăpau, soba plesnea iar...bunicul adormit stătea în locul unde apa năvălea săpându-i mormântul. Iar noi a doua zi găseam casa în ruine. Am înghițit în sec și m-am rugat - lucru rar la mine în acea vreme - de-a lungul întregii scene. Cât mă bucur
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
dar nimic nu se întâmplă la granița dintre ieri și azi, doar Lumina care se varsă din felinarele curcubeelor mă absoarbe în spirale amețitoare, iar trupul, languros, umezit de picăturile unei constelații diamantine se prelinge, clipocind a viață, peste aripa adormită a veacurilor. Referință Bibliografică: FUGARĂ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1652, Anul V, 10 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
FUGARĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372306_a_373635]
-
în mână Trecutul si îl arunc cu putere Nu ești nici acolo Vibrație zero Neliniște cade Noaptea se atârnă haină de mine Sunt alta Din când în când Stropi grei mi se agață pe timpan Pic...pic Moțăie un scaun adormit Gândul tău Praf se adună ... Citește mai mult Ai dispărut în mineSângele nu te mai recunoașteSe inflamează linișteaPe pereteUmbra nu mai esteM-a durutIau în mânăTrecutul si îl arunc cu putereNu ești nici acoloVibrație zeroNeliniște cadeNoaptea se atârnă haină de
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Jos viermii! Jos trojan-ul! Dezinfectați Opera! Nu mă pricep dar dați-i și-o defragmentare!” Media player-ul avea un playlist generos!? Surprins de privirile dușmănoase din jur... am vizualizat interfața altei lumi, prin dos. Am dat refresh la pădurea adormită, ca să-i ridic toți dracii de pe-o gârlă împuțită, într-un salut cu pietre și scuipături mioritice. Fac pasiuni pe-un monitor cu speranțe flămânde, pentru că n-am capacitatea să-mi țin gura, de pe keyboard-ul ăsta uzat. Win32 îmi
CORD 2 DUO de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376274_a_377603]
-
cu mare să ne aninam de soare și de glasuri de copii în concert cu ciocârlii și cu fluturi mii și mii. Să simțim cum râde vântul cum răsuflă iar pământul printre crengi înmugurite și picioare amorțite tot pe vise adormite. Uite am primit în dar o filă de calendar am să fac un compozit pe un verde înverzit primăvară a venit! Referință Bibliografica: Primăvară a venit ( poezie pentru copii) / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1520, Anul V
PRIMAVARA A VENIT ( POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374700_a_376029]
-
și dulangașul! Că m-am gândit la copii, le-o fi poftă; voi mâncați când vreți, a ținut mama lui Ovidiu să explice. Trecuse de ora nouă seara și, într-adevăr, copiii, care alergaseră cam toată ziua, erau pe jumătate adormiți și trebuiau trimiși la culcare în cel mai scurt timp. - Vreau să mă întind, i-am șoptit peste umăr lui Ovidiu, având convingerea că trecusem cu brio examenul din acea zi. - Așa devreme? Ești obosită? cum vrei tu, eu trebuie
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
VAGABOND M-am trezit ca o bacantă din delirul nopții tale Într-o ploaie de visare și simțire trepidantă Sentiment durând divin, reflectând pe trupuri goale, Episoade ancestrale... noi, drogați cu vin-pelin... Era liniște-n alcovul unde-am disecat iubirea... Adormită, fericirea, reflecta pe fața-ți movul Din tulipele cuminți unde ne-am ascuns de lacrimi Și săruturi, arse patimi, dragoste cu scos din minți... ...Am sorbit ca dintr-o cupă tot absintul deznădejdii, Labirintul cu primejdii ne-a atras cu
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
două vecine, se înarmară cu un topor și deciseră să spargă ușa chiar dacă își riscau pielea. Noul bărbat al Ioanei era un om violent și fără nici un Dumnezeu. Strigară pe nume copila minute în șir cu speranța că era doar adormită sau leșinată dar nu primiră niciun răspuns. Iliuță o strigă și el și plângea zgâriind ușa cu unghiile însângerate. Când sfărâmară ușa cu lovituri de topor, imaginea care li se prezentă ochilor fu de coșmar. Ceea ce până cu câteva zile
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
câtă vreme mă observi în tăcere? întrebă Lea, cu voce limpede. De ce nu m-ai trezit? - Cum aș fi putut? Dormeai ca un înger! Știi că nu există nimic mai frumos pentru un bărbat, decât să contemple chipul femeii dragi, adormite? - Daa, mai ales dacă mai și sforăie un pic! Carlos râse din toată inima, sărutând-o împăciuitor. - Asta nu o voi dezvălui nimănui! promise el mucalit. - Deci, am sforăit! se alarmă ea. Și te-ai distrat bine? Cum ai putut
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
2016. Pe o coală Noi limpezimi de zi rătăcesc prin noapte... Și printre ape ne înecam privirea , La malul mării ne îmbălsămam cu șoapte Când printre gene ne picura iubirea. Ascultând mirata zbuciumul gândurilor ... Mi-am poposit tăcerile în vise adormite Și iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor, Când ți-am descifrat privirile încremenite . Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că scoicile din mare Plutind ametite-ntre noi că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > CAPCANA DESTINULUI Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]