1,462 matches
-
de profesori, de părinți, de societate, și mai puțin de cei în cauză!). Câte dintre obiectivele educației sunt agreate cu adevărat de către elevi/studenți sau negociate cu aceștia? Spațiul virtual pare că elimină această deficiență, lăsându-i pe educați să adulmece scopurile și pe cont propriuă spre necazul unora dintre noi. 3. Conținuturile învățării se cer a fi mai elastice, mai mobile și poate chiar mai indeterminate. Se va renunța progresiv la conținuturi prestabilite, formalizate, definitivate ideatic. Acestea pot fi preluate
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade dedesubt/și cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria/adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau crește Universul?” Toate volumele, chiar cele în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj-Napoca, Ronsete, 1995), reiau simfonic temele fundamentale (iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
unde era mai uscat iar pământul era acoperit de tufe mici, mușchi, licheni și ierburi. Acolo văzuse o femelă mare, de vreo două sute de kilograme, care se juca singură. Nu zărea în jurul ei niciun pui. Se apropiase prietenos de femelă, adulmecând-o și măsurând-o din priviri. Ursoaica, fiind încântată de atenția acordată, îi întinse piciorul din față să-l provoace la joacă. Peste câteva minute formau deja un ghem uriaș care se rostogolea pe pământ în voie, auzindu-se doar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
știe că acest lucru este natural și necesar. Înțelege, dar de ea de ce nu se mai ocupă niciun pic? Vrea să facă un plan dar până la concepție... adoarme. A doua zi spre seară se așeaă și mai repede în fața porții, adulmecă aerul, nu simte mirosuri cunoscute. În acel moment se aprinse lumina în casa vecinului! -Ca să vezi! - pe unde și când o fi intrat în casă, de nu l-a observat, se întreba cățeaua contrariată. Și începu un lătrat de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
că Începe. Desdemona, plângând, Își dă jos corsetul, Îl Împăturește și Îl pune Înapoi În lada de zestre. Se aruncă pe pat - pe patul lui Lefty - și continuă să plângă. Perna miroase a pomada lui de lămâie și ea o adulmecă printre suspine... ...până când, amețită de narcoza plânsului, adoarme. Visează visul pe care l-a tot avut În ultima vreme. În vis totul e ca pe vremuri. Ea și Lefty sunt din nou copii (doar că au corpuri de adulți). Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zvonul că Grecia trimitea o flotă de vapoare ca să evacueze refugiații. Lefty se uită În largul Mării Egee. Cum trăise pe un munte timp de douăzeci de ani, nu mai văzuse marea. Undeva, dincolo de apă, era America și verișoara lor, Sourmelina. Adulmecă aerul marin, pâinea caldă, dezinfectantul de la degetul lui mare, bandajat, și apoi o văzu - Desdemona, stând pe geamantanul pe care o lăsase - și se simți și mai fericit. Lefty nu putea determina cu precizie momentul În care Începuse să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tonic undeva pe marginea terenului. Lefty merse mai departe. Ajunse Într-o piațetă cu o fântână arteziană și se spălă pe față. Se iscă o briză, purtând miros de iasomie, hăt dinspre Bournabat. Și, În vreme ce Lefty se oprește să o adulmece, aș vrea să profit de ocazie ca să reînviu - din considerente pur elegiace și numai preț de un paragraf - acel oraș care a dispărut, odată pentru totdeauna, În 1922. Smirna supraviețuiește astăzi În câteva cântece rebetika și Într-o strofă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
copilăriei. Jimmy Zizmo. Tot ce rămăsese din el era ce lăsase pe trupul lui Tessie. Avea conformația delicată, ca și el. Părul, deși mătăsos, Îi era negru, ca al lui. Când nu Îl spăla suficient de des, devenea gras și, adulmecându-și perna, fata se gândea: ― Poate că așa mirosea tatăl meu. Pe timpul iernii făcea herpesuri (pentru care Zizmo luase vitamina C). Dar Tessie avea pielea albă și se ardea ușor de la soare. De când Își amintea Milton, Tessie fusese mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am obiectat eu Într-o zi, când stăteam lângă el În camera cu televizorul. Capitolul Unsprezece ridică firav din umeri. ― Sunt om, spuse el. Așa miros oamenii. ― Atunci oamenii put. ― Ți se pare că put, Meg? ― Nici pomeneală. Și-i adulmecă subsuoara. ― Mă excită. ― Ce-ar fi să vă cărați de aici? Eu chiar urmăresc emisiunea asta. ― Auzi, iubito, surioara mea vrea s-o ștergem. Ce zici de-o partidă de tăvăleală? ― Mm, beton! ― Te-am lăsat, surioară. Noi suntem sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea a avut timp doar să arunce țigara În toaletă și să tragă apa. Dar fumul? Ce putea face cu el? ― Cine a fumat aici? Întrebă profesoara. Obiectul ridică din umeri, ținându-și gura Închisă. Profesoara se aplecă spre ea, adulmecând-o. Și Obiectul Înghiți. Nu ieși fum deloc. Nici un fir. Nici o idee. Puțină umezeală În ochi, asta a fost singurul semn al Cernobâlului din plămânii ei. Am acceptat invitația Obiectului de a dormi la ea. Doamna Obiect a sunat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sub pernă, cu mine. A Început să mă Împungă cu nasul. M-a gâdilat cu părul pe pielea de pe gât și apoi pe organele sensibile. Și-a fluturat genele, ca pe niște aripi de fluture, pe bărbia mea. M-a adulmecat cu nasul În adâncitura de pe gât. Și apoi m-am trezit cu buzele lui avide, stângace. Voiam să mă lase În pace. În același timp, mă Întrebam dacă mă spălasem pe dinți. Jerome aluneca și se urca pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mireasma imposibil de ignorat a fetei care stă la el În brațe, diferit chiar de mirosul untos de floricele, care a rămas Îmbibat În scaunele vechi de cinematograf, domnul Go detectează un iz inconfundabil de piscină. Aici? În Clubul 69? Adulmecă aerul. Flora, fata din brațele lui, spune: ― Îți place parfumul meu? Dar domnul Go nu răspunde. Domnul Go are obiceiul să le ignore pe fetele pe care le plătește să i se foiască În brațe. Cel mai tare Îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fumează unul. S-a așezat În scaunul de lângă mine și a Întins mâna. Am scos Încă un trabuc din haină și i l-am Înmânat, o dată cu chibriturile și cuțitul de tăiat trabucuri. Julie Își duse trabucul la nas și Îl adulmecă. Îl rulă Între degete ca să vadă cât era de umed. Tăindu-i capătul, Îl băgă În gură, luă un chibrit și aprinse trabucul, pufăind succesiv. ― Mies van der Rohe fuma trabucuri, am spus, ca s-o stimulez. ― Ai văzut vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri. Mergeau de vreo cinci minute, când paznicii patrupezi se opriră și adulmecară aerul. Corvium părea și el neliniștit. Doi dintre "câini" o luaseră înainte și se făcură nevăzuți. Ceilalți rămaseră lângă Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o rază puternică de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos poartă deasupra frunții o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-a adulmecat urmele, continuă dresorul, și a întins-o repede la drum. Când i-am auzit mârâitul, am zvârlit în urmă unul dintre pui... — Pe care l-a înhățat și l-a dus înapoi în siguranță, și abia după aceea a pornit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Geraldine, la Ben, la Kilburn Herald. Oricât de ciudat ar părea, mi-am dat seama deodată că Broadway Deli e primul restaurant în care am intrat și unde se poate fuma, chiar dacă numai la bar. Cum stăteam eu acolo și adulmecam mirosuri, am simțit că niciodată nu mi-am dorit mai tare o țigară. Și de parcă zeii m-ar fi auzit, era acolo fix în fața mea, un pic la dreapta, un pachet de țigări, care mă chema și mă ispitea. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
însă după ce începuse prigoana, veniseră să se adăpostească în Tōhoku. Lucrau în minele de aur de prin partea locului unde nu aveau pe nimeni. Așa cum furnicile simt de departe mirosul de hrană, la fel și ei se adunaseră în Ogatsu adulmecând zvonul că misionarul sosise aici. Cerul era senin, însă sufla un vânt rece. Fără îndoială la Edo sălciile făcuseră deja mâțișori verzi, dar aici zăpada încă mai acoperea crestele îndepărtate ale munților și pădurile nu se treziseră la viață. Primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și într-un loc atât de neașteptat. Fără să se clintească, omul îl strângea zdravăn de mânecă de parcă ar fi adulmecat izul Japoniei în chipul și în hainele samuraiului. În cele din urmă, dintre buzele întredeschise îi scăpă un soi de geamăt, iar din ochii triști, lacrimi fierbinți i se prelinseră pe obraji. — Trăiesc în satul Tecali, zise omul la fel de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răspândiți ca niște zdrențe. Unul dintre ei se trezi și începu să le vorbească într-o limbă de neînțeles. Tecali, Tecali, repetă Nishi oferindu-i omului o cutie de leacuri. Tecali, Tecali. Omul luă cutia și, cine știe de ce, o adulmecă. Vamos, răspunse. Dezlegă funiile a trei dintre măgarii legați de copac. Străbătură orașul adormit și trecură dincolo de zidurile negre și înalte ale cetății. După ce măgarii trecură peste râul secat, întunericul nopții începu în sfârșit să se risipească, iar orizontul căpătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și-o reconstruise se apropia de termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit. Și uite-o că se apropia. Și-a Întors capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plăcerea intensă atunci când Îți asumi un risc imens și reușești dincolo de orice imaginație. Trebuia să regăsească această senzație, să renunțe la vechea rutină care devenise atât de confortabilă, previzibilă, călduță și plictisitoare. Harry trase hotărât aer În piept. Iar apoi adulmecă ceva. —Dumnezeule, a ce miroase? E dezgustător. Walter se Întoarse din nou spre el. —Câțiva dintre prietenii dumneavoastră s-au Îmbolnăvit, mă tem. Bănuiesc că e vorba de diareea călătorului. Am făcut tot posibilul ca să le fie bine. Cine? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lasă pe lăbuțele din față și Își menține partea din spate În aer. Atunci, imediat ce Îl vezi, trebuie să Îl recompensezi. Esmé Îl privise pe Harry plimbând pe la nasul lui Cuțu-Cuțu ceva bun, iar câinele Își ridica botul pentru a adulmeca. Pe măsură ce Harry legăna bucățica În sus și-n jos și dintr-o parte În alta, nasul lui Cuțu-Cuțu o urmărea, ca și cum ar fi fost legat cu o ață invizibilă. Se mișca În sus când bucata Îi era deasupra capului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
limitele binelui și răului, niște copii curați la suflet care nutreau mari năzuințe spre viitor, niște copii care habar nu aveau că dulăii cei mari ai lumii, flămânzi după o halcă așa grasă cum era la ora ceea România, deja adulmecau pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare la momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o să vedem Rhonul din depărtare. Ai văzut bine că drumurile prin munți sunt mai lungi decât ai crede, mai ales dacă vrei să te ții departe de drumeagurile și cărările mai umblate. Dacă ne ajută vremea, o să ajungem poimâine. Khaba adulmecă în aer. — Vântul e umed, observă el. Aduce miros de ploaie. Audbert ridică din umeri și spuse doar atât: — O să vedem. Se înveli apoi în pătură, închise ochii și întoarse spatele lumii. 5 A doua zi, la puțină vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
natură, gulerele cămășii șifonate, fixate asimetric În jurul gătului, În timp ce cravata nu făcea notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând priviri comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce continua cu extremitatea buzelor, avănd vaga senzație a unei Paiațe pregătită pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]