2,458 matches
-
Rivero (1993); (b) descompunerea centrului complex printr-o operațiune de excorporare (engl. Excorporation), propusă de Roberts (1991). Faptul că niciuna dintre aceste operațiuni nu se aplică este dovedit neechivoc de comportamentul adverbelor clitice în raport cu fenomenele de inversiune de mai sus. Adverbul clitic mai este un modificator aditiv aspectual al predicației (Donazzan și Mardale 2010), generat în câmpul ASPECT din domeniul flexionar; sub inversiune, mai se deplasează odată cu verbul, distribuție care indică faptul că verbul tranzitează domeniul flexionar (argument împotriva analizei (a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mai este un modificator aditiv aspectual al predicației (Donazzan și Mardale 2010), generat în câmpul ASPECT din domeniul flexionar; sub inversiune, mai se deplasează odată cu verbul, distribuție care indică faptul că verbul tranzitează domeniul flexionar (argument împotriva analizei (a)); comportamentul adverbului clitic mai arată că nici analiza (b) nu este posibilă pentru că ar presupune excorporarea a mai mult de un centru, iar excorporarea este permisă pentru un singur centru 3. (10) a. Mai citește-mi scrisoarea! b. "mai citind, mai studiind
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ridicarea la C, după cum arată encliza pronominală a gerunziului negativ 7: (15) nevăzându-l Mai degrabă, ceea ce permite deplasarea la C și encliza pronominală pentru gerunziul negativ, spre deosebire de imperativul negativ, pare să fie statutul elementului de negație: nu este un adverb plin (element XP), iar ne- este un afix (element X0). Obiectivele stabilite mai sus impun următoarea structură a capitolului. Vom începe abordarea celui de al doilea obiectiv, și anume vom aduce argumente pentru faptul că avem a face cu o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
i) care sunt trăsăturile care cauzează deplasarea verbului, (ii) ce valori marchează auxiliarele românești, (iii) care sunt limitele domeniului flexionar, (iv) ce statut au așa-numitele "particule" de infinitiv și conjunctiv, (v) adjuncția la stânga uniformă a elementelor de tip X0 (adverbele clitice, negația afixală), (vi) cum se explică efectul de blocare indus de nu, dar nu și de ne-. Înainte de formula analiza, este necesar să menționăm că adoptăm ipoteza centrului verbalizant v (Hale și Keyser 1993; Chomsky 1995) și, implicit, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
română, fenomen care asigură deplasarea VP în condițiile descrise mai sus (§2.1 supra) 2.6 Concluzii. Rezumat Plecând de la observațiile din §1 referitoare la avantajele unei analize bazate pe deplasare XP în derivarea verbului românesc (fenomenele de inversiune, adjuncția adverbelor clitice la verbul lexical), ne-am propus să examinăm măsura în care datele limbii române se pot reanaliza din această perspectivă. Astfel, în §2.1, prin examinarea unor date din română și din perspectivă comparată, am ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Avram 1999; Cornilescu 2000; Alboiu și Motapanyane 2000; Alboiu 2002; Avram și Hill 2007; Giurgea 2011; Cornilescu și Nicolae 2013; Ledgeway 2015a; Schifano 2013, 2014, 2015a, 2015b; Nicolae 2015c). Atât formele sintetice, cât și formele analitice precedă în mod sistematic adverbele care marchează limita domeniului lexical vP (55), precum și cuantificatorii flotanți care reflectă poziția de generare a subiectului [Spec, vP] (56) (Dobrovie-Sorin 1994: 8-12): (55) a. Părinții mei mergdes la bunici. b. Părinții mei au mersdes la bunici. (56) a. Colegii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la bunici. b. Părinții mei au mersdes la bunici. (56) a. Colegii mei vin toți la ziua mea. b. Colegii mei au venittoți la ziua mea. În structurile analitice, inserția auxiliarului nu blochează ridicarea verbului (ci, din contră, după cum arată adverbele și cuantificatorii flotanți, deplasarea verbului din domeniul lexical este obligatorie) (57), spre deosebire de situația din alte limbi romanice (58) (Dobrovie-Sorin 1994: 8-9; Alboiu și Motapanyane 2000: 15): (57) a. Colegii mei au (*toți) venit (toți) la ziua mea. b. Colegii mei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunziului) (v. Niculescu 2013 și §§3.2; 3.3 infra)33. (59) a. a nuîl (mai) citiel b. nuîl (mai) citește el c. nul-a (mai) cititel Testele sintactice care indică deplasarea verbului la flexiune aplicate mai sus (verbul precedă adverbe de tip des și cuantificatori flotanți) se extind și la infinitivul verbal precedat de a: (60) a. (obiceiul de) [a (*des) mergedes la bunici] b. (înainte de) [a (*toți) venitoți la ziua mea] Putem astfel conchide că în română atât formele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
negative ale gerunziului care, la fel ca formele pozitive, au ca opțiune encliza, nu procliza, pronominală (necitindu-l) arată că proiectarea unui grup al negației nu blochează deplasarea la C în ansamblu, ci, mai degrabă, distincția centru (afix: ne-) / grup (adverb plin: nu) este responsiblă de efectele de blocare care apar în propozițiile negative. Aplecându-ne asupra întrebării formulate mai devreme - și anume ce trăsături determină deplasarea verbului (trăsăturile ale subiectului sau trăsăturile verbale) -, din distribuția de mai sus a formelor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile ale subiectului sunt marcate de auxiliarul verbal. Distribuția infinitivului verbal precedat de a validează ipoteza că - în română, cel puțin - ridicarea verbului la flexiune este independentă de trăsăturile ale subiectului: spre deosebire de alte limbi romanice ca portugheza
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
subiect nul (engleza, limbile scandinave continentale); - limbi în care flexiunea nominală este bogată, însă flexiunea verbală este săracă (nu există exemple clare, v. discuția la Biberauer și Roberts 2010: 267 și urm.). O ultimă chestiune care trebuie lămurită este statutul adverbelor preverbale; din discuția prezentată mai sus a rezultat că poziția adverbelor precum des este extrem de relevantă pentru diagnosticarea deplasării verbului. Adverbele pot preceda formele verbale sintetice și analitice, fapt care la prima vedere poate fi interpretat în defavoarea ipotezei deplasării obligatorii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este bogată, însă flexiunea verbală este săracă (nu există exemple clare, v. discuția la Biberauer și Roberts 2010: 267 și urm.). O ultimă chestiune care trebuie lămurită este statutul adverbelor preverbale; din discuția prezentată mai sus a rezultat că poziția adverbelor precum des este extrem de relevantă pentru diagnosticarea deplasării verbului. Adverbele pot preceda formele verbale sintetice și analitice, fapt care la prima vedere poate fi interpretat în defavoarea ipotezei deplasării obligatorii V-la-I: (61) a. Des merg părinții mei la bunici. b. Des
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
clare, v. discuția la Biberauer și Roberts 2010: 267 și urm.). O ultimă chestiune care trebuie lămurită este statutul adverbelor preverbale; din discuția prezentată mai sus a rezultat că poziția adverbelor precum des este extrem de relevantă pentru diagnosticarea deplasării verbului. Adverbele pot preceda formele verbale sintetice și analitice, fapt care la prima vedere poate fi interpretat în defavoarea ipotezei deplasării obligatorii V-la-I: (61) a. Des merg părinții mei la bunici. b. Des au mers părinții mei la bunici când încă erau tineri
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care la prima vedere poate fi interpretat în defavoarea ipotezei deplasării obligatorii V-la-I: (61) a. Des merg părinții mei la bunici. b. Des au mers părinții mei la bunici când încă erau tineri. O examinare mai atentă a distribuției și interpretării adverbelor preverbale arată că acestea ocupă o poziție în periferia stângă a propoziției, nu în domeniul flexionar (Schifano 2014). Distribuțional, adverbele preverbale precedă complementizatorul să, generat în poziția de centru al FIN0 (v. §3.4 infra pentru argumentele care arată că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
b. Des au mers părinții mei la bunici când încă erau tineri. O examinare mai atentă a distribuției și interpretării adverbelor preverbale arată că acestea ocupă o poziție în periferia stângă a propoziției, nu în domeniul flexionar (Schifano 2014). Distribuțional, adverbele preverbale precedă complementizatorul să, generat în poziția de centru al FIN0 (v. §3.4 infra pentru argumentele care arată că să este un complementizator generat în poziție joasă, nu o marcă flexionară) și negația propozițională, care în limbile romanice și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniile IP și CP (v. §3.3 infra). (62) a. Pentru ca dessă-i vizitezi pe bunici, ai nevoie de mulți bani pentru că drumul e lung și scump. b. Desnu au mers niciodată părinții mei la bunici. Din punct de vedere interpretativ, adverbele preverbale se asociază cu citiri marcate pragmatic (topic și focus). Căutând să identificăm contextele în care se preferă plasarea preverbală a adverbului des în exemple ca (62), observăm că unul dintre contextele firești este acela în care adverbul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
e lung și scump. b. Desnu au mers niciodată părinții mei la bunici. Din punct de vedere interpretativ, adverbele preverbale se asociază cu citiri marcate pragmatic (topic și focus). Căutând să identificăm contextele în care se preferă plasarea preverbală a adverbului des în exemple ca (62), observăm că unul dintre contextele firești este acela în care adverbul a fost menționat anterior în discurs: Aș vrea să-i vizitez mai des pe bunicii mei pentru (62a) sau Părinții tăi obișnuiau să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vedere interpretativ, adverbele preverbale se asociază cu citiri marcate pragmatic (topic și focus). Căutând să identificăm contextele în care se preferă plasarea preverbală a adverbului des în exemple ca (62), observăm că unul dintre contextele firești este acela în care adverbul a fost menționat anterior în discurs: Aș vrea să-i vizitez mai des pe bunicii mei pentru (62a) sau Părinții tăi obișnuiau să meargă des la bunici? pentru (62b), marcând astfel o valoare topică (eventual contrastivă). Infinitivul verbal precedat de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să-i vizitez mai des pe bunicii mei pentru (62a) sau Părinții tăi obișnuiau să meargă des la bunici? pentru (62b), marcând astfel o valoare topică (eventual contrastivă). Infinitivul verbal precedat de a susține această ipoteză de a analiză a adverbelor preverbale: a este un complementizator prepozițional care amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, astfel că generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală. În aceste condiții, singura poziție disponibilă pentru adverbul des
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a adverbelor preverbale: a este un complementizator prepozițional care amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, astfel că generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală. În aceste condiții, singura poziție disponibilă pentru adverbul des este poziția postverbală; plasarea adverbului între complementizatorul a și verb indică deplasare joasă / lipsa deplasării verbului la flexiune, opțiune exclusă; plasarea adverbului des la stânga complementizatorului a nu este posibilă, întrucât statutul sintactic al complementizatorului a nu permite generarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
complementizator prepozițional care amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, astfel că generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală. În aceste condiții, singura poziție disponibilă pentru adverbul des este poziția postverbală; plasarea adverbului între complementizatorul a și verb indică deplasare joasă / lipsa deplasării verbului la flexiune, opțiune exclusă; plasarea adverbului des la stânga complementizatorului a nu este posibilă, întrucât statutul sintactic al complementizatorului a nu permite generarea unei periferii stângi, astfel că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală. În aceste condiții, singura poziție disponibilă pentru adverbul des este poziția postverbală; plasarea adverbului între complementizatorul a și verb indică deplasare joasă / lipsa deplasării verbului la flexiune, opțiune exclusă; plasarea adverbului des la stânga complementizatorului a nu este posibilă, întrucât statutul sintactic al complementizatorului a nu permite generarea unei periferii stângi, astfel că nu există o poziție structurală în care adverbul să fie deplasat din poziția sa de bază. (62) (obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
indică deplasare joasă / lipsa deplasării verbului la flexiune, opțiune exclusă; plasarea adverbului des la stânga complementizatorului a nu este posibilă, întrucât statutul sintactic al complementizatorului a nu permite generarea unei periferii stângi, astfel că nu există o poziție structurală în care adverbul să fie deplasat din poziția sa de bază. (62) (obiceiul de) [(*des) a (*des) mergedes la bunici] În concluzie, faptul că adverbele pot fi plasate și în poziție preverbală nu constituie un contraargument pentru deplasarea obligatorie de tip V-la-I. Adverbele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
al complementizatorului a nu permite generarea unei periferii stângi, astfel că nu există o poziție structurală în care adverbul să fie deplasat din poziția sa de bază. (62) (obiceiul de) [(*des) a (*des) mergedes la bunici] În concluzie, faptul că adverbele pot fi plasate și în poziție preverbală nu constituie un contraargument pentru deplasarea obligatorie de tip V-la-I. Adverbele preverbale exploatează periferia stângă a propoziției, o concluzie pe care o vom reține și pentru discuția din secțiunea următoare, unde vom îmbogăți
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
adverbul să fie deplasat din poziția sa de bază. (62) (obiceiul de) [(*des) a (*des) mergedes la bunici] În concluzie, faptul că adverbele pot fi plasate și în poziție preverbală nu constituie un contraargument pentru deplasarea obligatorie de tip V-la-I. Adverbele preverbale exploatează periferia stângă a propoziției, o concluzie pe care o vom reține și pentru discuția din secțiunea următoare, unde vom îmbogăți tipologia adverbelor care diagnostichează nivelul deplasării verbului în domeniul flexionar și vom arăta că domeniul flexionar nu constă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]