1,069 matches
-
poporului. Așadar, adevărul credinței ortodoxe românești s-a dovedit a fi el însuși normă de viață reliogiosmorală, descoperindu-se ca putere dumnezeiască formativă, ce a putut fi identificată ca atare în toate etapele vieții noastre ca popor. în momente de adversitate istorică, elementul nostru spiritual creștin rămâne implicat în totalitatea vieții ca neam circumscris spațial unor tradiții și obiceiuri, care au întărit viața de comuniune, prin Biserică, cu o puternică rezistență spirituală la cele impuse oficial. Concepția poporului român a fost
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
într-o situație dezavantajoasă: nu își putea concentra toate resursele, diplomatice și militare, în competiția pentru moștenirea teritoriilor Imperiului otoman, date fiind interesele sale occidentale, și nici nu beneficia de comunitatea de religie cu popoarele supuse de turci; din contră, adversitatea ortodocșilor balcanici față de catolici a fost în întregul ev mediu și în epoca modernă aproape la fel de mare ca și față de musulmani. Austria a urmat, astfel, o conduită contradictorie, în care acțiunile comune cu cele ale Rusiei, vizând dezmembrarea Imperiului otoman
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
otoman, au alternat cu acelea urmărind apărarea integrității acestuia. Principalii susținător ai păstrării Imperiului otoman au fost Anglia și Franța, dar susținerea acestor state nu a constituit un suport permanent, calitativ și temporar. Unele interese politice comune, cum ar fi adversitatea față de Habsburgi și de politica lor, au condus la o apropiere între cele Franța și Imperiul otoman, în ciuda unor determinante diferențe religioase și de civilizație, încă din secolul al XVI-lea. Relațiile dintre cele două state au fost treptat consolidate
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
internațională a Unirii ar fi avut consecințe mai dezastruoase decât implicațiile sale posibil negative pe termen lung, prin riscul izbucnirii unei insurecții care ar fi putut destabiliza definitiv această parte a Europei. Faptul că Unirea s-a realizat în ciuda tuturor adversităților, intrigilor și manevrelor politice, dovedește că deținem un răspuns negativ la întrebarea noastră din ipoteză, și anume că ambasadorii și consulii britanici nu au reușit să împiedice realizarea dezideratelor fundamentale ale poporului român, Unirea și mai apoi Independența.
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
că, folosindu-le viguros, se poate răzbi înspre un loc mai moale și mai cald. Dezamăgiți de locuire, se simțeau deseori incitați la luarea de noi măsuri ale lumii interioare, adică la o remăsurare a forțelor proprii cu cele ale adversității înconjurătoare. Cât ești de "tare", de incisiv și invulnerabil, constituia proba valorică supremă în lumea lor extrem de zgârcită în acordarea de locuri rezervate. Pe cât nesiguranța crește, pe atât măsurarea se reiterează mai insistent și mai lipsită de măsură, ca și cum lipsa
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
neospitaliere suspiciuni devoratoare de tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate). Pentru cei mai mulți, abia când adversitatea înconjurătoare pare să somnoleze, sau măcar să se mențină în limite previzibile, voluptățile locuirii devin explorabile și luxul vulnerabilității poate fi gustat cum se cuvine. Acasă este chiar locul acestor intime experimente. Există însă și firi care deprind arta adăstării în mijlocul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el înota sprinten în amontele torentului, de parcă izvorul invectivelor l-ar fi atras și mai tare cu profuziunea lui, iar energia emanată de el i s-ar fi transmis în întregime, stimulându-l la un reînnoit asalt. Propriu-zis, torentul de adversitate nu curgea pe lângă, ci prin el, absorbit de pielea lui avidă de neant și transformat în frison dement, incapabil să se oprească în fața voiei ei răspicat exprimate ca dinaintea unui altar. Lovea obstacolul ca pentru a-i smulge reacțiunea propulsoare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de maximă sacralitate al ființei sale calcinate de fulminență. Puțin contează că partenerul de joc nu era lumea întreagă, ci doar anumite chipuri ale ei; confuzia specifică panicii face parte integrantă din jocul marțial. Înverșunarea lumii împotriva individului trădează, dincolo de adversitate, și o formă de conivență, căci loviturile care nu-și distrug ținta o întăresc; prin ele are loc, odată cu transferul de privațiune, și un transfer de putere de a o îndura. Atâta vreme cât îi supraviețuim, nu putem spune cu certitudine dacă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-l năclăiau pregătitor de balele pierzaniei, trăise intensități neegalate. Instinctiv, se lipise hoțește de anchilozantul plumb lichefiat de parc-ar fi fost deja al lui și, c-o rotire fulgerătoare, îl deturnase centrifugal, preluând inițiativa printr-o adeziune superficială la adversitatea ce-l lesta. Viteza e alchimia ce transformă plumbul în aur, în valoare pură de posibilități aflate inalienabil la purtător. Se zvântase de frica pe cale de a-l pătrunde cum s-ar scutura un câine de-o apă moartă. Tot
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de privilegiată pentru a cocheta cu responsabilitățile formative, pe care portul ei le implica. Emasculării de gust plebeian, prin resorturi instituționale, îi prefera dresajul pe cont propriu al masculinității, căci considera cultivarea unui adversar valoros mult mai importantă decît abolirea adversității în genere. Spre deosebire de Ian, ființa ei nu se limita la concesiile ce i se acordau cu avariție, ci își amenaja libertăți ilicite în raport cu ele, menite să-i ateste convingător suveranitatea. Dar convingerile se erodează cumva de la sine, motiv pentru care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
La războiul Golfului, în ciuda vârstei, au solicitat masiv înrolarea voluntară în armata americană tocmai veteranii din Vietnam, cumva emaciați de cele două decade de pace scurse la limita suportabilului. Literalmente acalmia ajunsese să-i scoată din sărite. Nevoia imperioasă de adversitate marțială i-a supt afară din letargia pacifică înspre frontul nou deschis; odată dobândită, de condiția de luptător, ca și de cea de damnat, nu e deloc ușor de scăpat. Ce s-ar întâmpla dacă, în jurul unui Pământ în curs
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de inerție comportamentală a somaticului. De remarcat în special că, între a jura să perseverezi și a înjura apar conivențe clandestine. În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur, într-o versiune caricaturală a lui, unită cu originalul doar printr-o vastă despărțitură; dar unită. Bântuit de-o confuzie între început și sfârșit proprie renașterii, băiatul se simți dintr-o dată atât de stingher în lumea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
medicale de importanță: „Profilaxia sifilisului” (1853), „Aerul atmosferic” (1871). Până la moartea sa, survenită pe 26 august 1884, la vârsta de 56 de ani, a înființat numeroase servicii medicale, precum și Azilul „Elena Doamna” (17). Deși în cursul vieții a avut unele adversități, meritele sale au fost, totuși, recunoscute. Napoleon al III-lea (care acordase, la insistența lui Carol Davila, studenților români privilegii deosebite) îi conferă „Legiunea de Onoare”, fiind decorat de Președintele Republicii Franceze, de împăratul Rusiei, de regele Italiei și în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
intelectuală și profesională - de necontestat”. Universitatea ieșeană, singulară de la fondarea sa, făcea parte din marea familie a universităților europene, iar În gândirea socială a profesorilor și studenților săi, mulți pregătiți și În universități apusene, „a păstrat viu acest spirit, În ciuda adversităților și derapajelor totalitare”. Un proiect de succes! Din păcate, evoluția din ultimii 50 de ani, sub presiunea cataclismelor sociale și insinuării politice totalitare, care a măcinat societatea, s-a repercutat și asupra universității, erodând evoluția câmpului cultural și moravurile actorilor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Concluzia ce se poate desprinde este aceea că cel ce n-a avut oportunitatea să evolueze la potențialul său (educație, mediu facilitator, exemple pozitive) sau cel ce a fost Încovoiat de situații ostile este Îndreptățit să acuze „soarta”, vremurile nefavorabile, adversitatea unora dintre cei din jur. Unii psihologi au propus chiar taxonomii ale situațiilor, o codare a stimulilor care ar putea frâna sau devia evoluția normală a persoanei. Așteptările individului și eforturile sale sunt adesea blocate de faptul că a fost
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
000 de grupuri de activiști din țări de pe șase continente care să militeze concertat pentru adoptarea unei legislații internaționale în vederea controlului armelor și a drepturilor omului. Ea a explicat că a avut o armă secretă cu care a luptat împotriva adversității guvernelor și a unor grupuri de interese puternice: "E-mail-ul". Acesta este un caz exemplar care evidențiază faptul că afacerile, cu referire mai ales la cele multinaționale, deși sunt puțin controlabile, sunt în schimb influențabile (chiar dacă nu în aceeași măsură în
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
decenii după moartea lui Mahomed; dușmănia între ortodocși și catolici a dispărut de mult, disputele păstrându-se doar la nivelul teologilor, în timp ce dușmănia dintre sunniti și șiiti are și azi manifestări de o violență care amintește de vremurile de început. Adversitatea lor nu este numai de natură doctrinară, ci, oarecum, și politică și administrativă. Urmașii lui Mahomed la conducerea comunității musulmane s-au numit califi. Suniții recunosc drept califi legitimi pe cei care i-au urmat lui Mahomed, inclusiv pe cel
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
într-un conflict între două religii care, apoi, s-au dușmănit până în zilele noastre: iudaismul și creștinismul. Conflictul doctrinar s-a transformat în ură interconfesională, iar prin secolul al IV-lea deja creștinii îi considerau pe evrei ucigașii lui Iisus. Adversitatea creștinism-iudaism s-a adâncit, apoi, permanent. Secole în șir de obscurantism și superstiție, de-a lungul cărora asupra evreilor au fost aruncate cele mai grave acuzații: ucigași ai lui Iisus, necredincioși, vrăjitori, aliați ai lui Satan, răpitori de copii creștini
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a acestuia; la rândul său, Iușcenko este acuzat de adversarii săi că ar vrea să cedeze Insula Șerpilor României. Apoi, Iușcenko s-ar da prea mult cu americanii și NATO, Timoșenko cu rușii ș.a.m.d.. Pe scurt, în Ucraina, adversitatea politică este pe cale să se transforme în dușmănie, dacă nu cumva s-a și transformat. Detalii găsim în toată presa românească și internațională. De aceea nu voi repeta ce relatează toate mass-media, ci voi încerca, pe scurt, să arăt cauzele
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
un germen „de passage“ (după vechea expresie a lui Pasteur). Duesberg susține în continuare că SIDA este cauzată de un consum de lungă durată de droguri sau de exagerata terapie cu medicamente antiretrovirale. Poziția lui Duesberg a stârnit nu numai adversitatea unor oameni de știință implicați în susținerea etiologiei HIV în SIDA, dar și a firmelor producătoare de medi ca mente antiretrovirale. Care ar pierde astfel milioane de dolari. 5.2.2.2. Protooncogenele și oncogenele celulare sau „inamicul e chiar
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
domenii de activitate tot mai variate: abdiquer, accumuler, accuser, ado-rer, affection, armistice, effectuer, qualité, quantité, respon-dre etc. Renașterea a accentuat orientarea spre latină, încît abuzul de latinisme a produs, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, reacții de adversitate față de această influență. Totuși, un nou val de neologisme latinești s-a fixat și în acest timp în limbă: complexe, exister, incendie, indiquer, subir etc. În secolele al XIX-lea și al XX-lea s-au făcut alte împrumuturi savante
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a făcut pe români, în momentele în care au tins să se racordeze la valorile ei, să realizeze împrumuturi de modele și de elemente de civilizație, de cultură și de limbă. Acest fenomen a generat însă și unele reacții de adversitate față de elementele străine, în numele respectării tradiției, înțelese ca purtătoare a specificului poporului român, specific conferit de viața lui istorică. În principiu însă, orice realitate are o parte veche (tradițională) și una nouă (revoluționară) în momentele existenței ei, dar situațiile sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
II 7). Ea se recunoaște subjugată de farmecul lui : Poete, peste inimi tu cum să nu domnești/ Când știi atât de bine să ne ademenești (IV 5). Opera lui Ovidiu, atât de atrăgătoare pentru femei, îi aduce în schimb autorului adversitatea bărbaților îngrijorați de puterea lui de fascinație. Soțul Corinei e mistuit de gelozie și îl denunță pe poet drept agent al pervertirii : acest Ovidiu corupt, corumpător,/ Pescuitor de-amoruri prin versuri de amor./ De când el mai cu seamă a scris
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scop la același Rutuba și la histrionul Pinax, cândva autor al unei tragedii fluierate de public, prin care spera să rivalizeze cu Euripide (II 3). Soțul Corinei îl urmărește cu dușmănie neîmpăcată pe seninul poet. Ovidiu e însă incapabil de adversitate împotriva cuiva : Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin/ Am numai oaspeți veseli și blânzi în al meu sân :/ Amor, prietenie, senin, compătimire,/ Tovarăși scumpi de cale ce duc la fericire ;/ Ei îmi arată lumea prin văl trandafiriu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Victimă a propriei glorii, care i-a atras dușmănia celor puternici, Ovidiu este condamnat la exil. La Tomis, el trezește din nou simpatia femeilor, Sarmiza și Dava fiind înduioșate de soarta lui potrivnică. Totodată, el este urmărit în continuare de adversitatea lui Ibis, încântat să arunce în foc decretul de grațiere, act la care poetul, la fel de senin ca și odinioară, răspunde doar cu amenințarea de a-l imortaliza în versuri acuzatoare : Om crunt, pentru-o lovire din parte-mi ești prea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]