1,383 matches
-
poziții corporale relaxate și mișcări largi. Relația dintre interlocutori poate fi competitivă, ostilă, conflictuală sau cooperantă, prietenoasă, consensuală. Conflictul apare atunci când interactanții percep scopuri incompatibile, contrare. Se manifestă prin strategii interacționale ale diferențierii și distanțării interlocutorilor, ale negării și exagerării afectelor negative, ale afirmării propriei identități prin negarea identității celuilalt. Apar frecvent acte de vorbire precum acuzație, reproș, amenințare, ironizare; negații frecvente și cuantificatori universali (niciodată, deloc, toată lumea, mereu); injurii, apelative injurioase, invective; limbaj excesiv formal sau excesiv informal; repetiții, reveniri
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
uneia sau alteia dintre dimensiunile de variație culturală. Astfel, concepte specifice culturii japoneze, cum ar fi wa (armonie), amae (dependență), enryo (rezervă, reținere) dau o configurație particulară colectivismului de tip japonez, în comparație cu colectivismul de tip coreean, influențat de conceptul chong (afect); stilurile comunicative specifice celor două societăți vor fi diferite, modelate, dincolo de colectivism, de mentalități particulare diferite. 3.1. Clasificarea lui Gudykunst (1988) Compararea diverselor stiluri culturale de a vorbi și corelarea lor cu dimensiunile de variație culturală (Hofstede, 1980, 1991
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
gângănii, Arhanghelul Mihail. Peste lupi, sfântul Nicolae (Papadima, 1936/1985, p. 62). Puterea este asociată cu paternalismul, gloria, înțelepciunea, autoritarismul, sfințenia („Ce spune stăpânul trebuie să fie sfânt”). Nesupunerea, când apare, nu ia forme agresive, faptice, ci rămâne în planul afectului, ca nemulțumire, resentiment sau în planul discursului, ca rumoare, scandal, bârfă, „vorbe de clacă”, lamentare, injurii, sfadă, ceartă. Rânduiala cosmică este condusă de legile firii. Este o armonie neconstrânsă de legea modernă sau de instituții (Barbu, 2000, pp. 50-65). Ea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
al fiecărui negociator nu este găsirea unei soluții în comun acceptate, ci impunera propriului punct de vedere: „Ca mine sau deloc”. De aceea, accentul nu cade pe dezbaterea problemei și pe argumentarea ei rațională, ci pe evidențierea avantajelor propriei soluții. Afectele sunt adeseori implicate în negociere; nesatisfacerea soluției personale antrenează emoții negative. Fiecare dintre negociatori tinde să reitereze punctul său de vedere, repetitiv, ignorând punctul de vedere al celuilalt. Uneori există în negociere lucruri care nu se spun explicit, ci sunt
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prin afirmații directe: „Nu e bine cum vrei tu”, „Nu ai dreptate”, „Nu îmi convine”, „Așa nu-i drept”. Negocierea este deseori influențată de relațiile dintre interlocutori (diferențele de statut constituie un argument etic puternic). Insistența pe divergență, repetitivitatea, implicarea afectelor, exagerarea beneficiilor aduse de soluția personală, ignorarea soluției celuilalt face ca negocierea să se apropie deseori de conflictul verbal: „Până la urmă ajungeți să vă și bateți...”. Este posibil ca lungi pledoarii în favoarea soluției personale, discursuri paralele, digresiuni să nu finalizeze
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
rău, vreau să înțelegi bine ce spun), cuvinte de umplutură, precum și fenomene ca ezitări, false începuturi, pauze strategice, semnale de recepție marcând falsul acord (da, sigur, de acord, evident), empatizarea cu vorbitorul, zâmbetul folosit ca mască a dezacordului sau a afectelor negative. Expresii ca „Nu așa se vorbește”, „Nu știe să vorbească” se referă tocmai la inabilitatea vorbitorului de a construi relația interpersonală, în timp ce expresii ca „Să văd cum îl iau să-l conving” reflectă preocuparea vorbitorului pentru relație, nu pentru
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
din Andra Vasilescu (2005), „Dialogul” în Gramatia limbii române, Editura Academiei, București, pp. 794-796. Vom folosi termenul emoție cu sensul său din antropologie, ca termen generic pentru diverse stări afective, fără a face disocierile curente din psihologie (emoții, sentimente, pasiuni, afecte, stări etc.). Emițătorul își concepe monologul din perspectiva destinatarului potențial; în cazul monologului oral (nu scris), emițătorul poate monitoriza vizual și auditiv alocutorul și își poate reorganiza în permanență mesajul în funcție de reacțiile observate la acesta; această trăsătură internă a discursului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
În timp, odată cu aprofundarea cunoașterii sociologice, s-a produs o specializare și o segmentare a sociologilor, contrapunându-se, oarecum artificial, orientarea macrosociologică celei microsociologice. 1.2. Utilizarea metodelor cantitative versus metodele calitative. Și aceasta dihotomie mi se pare contraproductiva. Teoria „controlul afectelor” elaborată de David R. Heise și Lynn Smith-Lovin (1977Ă constituie un foarte bun exemplu de abordare cantitativ-calitativă a emoțiilor. Totuși, s-au adus contribuții, deloc nesemnificative, apelându-se doar la metodele calitative (Clark, 1990; Hochschild, 1975; Thois, 1989Ă. 1.3
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
de polițiștii de la circulație și „față de copil mic” în situațiile în care avem nevoie de ajutor. Avem deci de-a face cu reguli ale trăirii emoțiilor prestabilite cultural. Nerespectarea lor atrage sancțiuni din partea colectivității. În psihiatrie se vorbește despre sindromul „afect nepotrivit”, constând din absența stării emoționale așteptate în mod legitim. Arlie Russell Hochschild (1979Ă consideră că munca emoțională constă în managementul emoțiilor, iar acesta presupune un efort, conștient sau nu, de a schimba propriile emoții în acord cu „regulile simțămintelor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
servicii. Candace Clark gândește economia emoțiilor că schimb reglat normativ, nu ca relație de vânzare-cumpărare, făcând trimitere la Georg Simmel (1908Ă, care argumenta că schimbul este un fenomen social șui generis. Să ne amintim că, analizând fidelitatea și recunoștință că „afecte sociologice” sau că afecte „orientate sociologic”, clasicul sociologiei germane afirmă axiomatic: „Toate relațiile oamenilor se bazează pe schemă dăruirii și a echivalentului” (Simmel, 1908/2000, 436Ă. Candace Clark avansează ideea că economia emoțiilor și economia bazată pe bani în una
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
economia emoțiilor că schimb reglat normativ, nu ca relație de vânzare-cumpărare, făcând trimitere la Georg Simmel (1908Ă, care argumenta că schimbul este un fenomen social șui generis. Să ne amintim că, analizând fidelitatea și recunoștință că „afecte sociologice” sau că afecte „orientate sociologic”, clasicul sociologiei germane afirmă axiomatic: „Toate relațiile oamenilor se bazează pe schemă dăruirii și a echivalentului” (Simmel, 1908/2000, 436Ă. Candace Clark avansează ideea că economia emoțiilor și economia bazată pe bani în una și aceeași societate nu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
2); iubită (2); liniște (2); de mama (2); de mare (2); neîmplinire (2); nevoie (2); pasiune (2); de părinți (2); persoană (2); persoană dragă (2); plăcere (2); plîns (2); singur (2); speranță (2); viață (2); zbucium (2); absenta; ador; adormi; afect; amăgeală; amarnic; amintire permanentă; Ana; ani; apăsare; apăsător; aprins; aproape; arzător; atașare; atracție; atrage; baladă; băiat; bărbat; bine; bloc; brațe; bucurie; bunici; de casa părintească; cîntec; complex; cufundat; cumplit; doină; doliu; dor; dor de casă; dorit; a dori; dragi; duh
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sânului. Metafora biologică pare a se fi pierdut pe drum, undeva în materialismul contingent al practicii. În cadrul întâlnirii dintre aceste două mașini se formează fluxul „dorinței” mașinice, flux specific „mașinilor dezirante” și care presupune atât subzistența conexiunilor cât și prezența afectelor care intră în interacțiune, relaționând și multiplicând sistemele, corpurile, forțele. Dacă la Baudrillard simularea este un principiu destructurant al lumii și al realității, la Deleuze și Guattari interconectarea este un principiu structurant într-un univers al destructurării și al destabilizării
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organizate (organismeă și dezorganizate (fluxuriă. Fiind agregate sau constructe ale dorinței subiective, nu pot fi excluse din procesele productive (nu ne referim aici la termenul marxistă ale subiectivității. Mașinile dorinței operează în subiectivitatea omului în profunzime, până la nivelul memoriei, al afectelor și al sensibilității, transformând-o pe aceasta în producție; la rândul ei, subiectivitatea productivă are o funcționare mașinică, fiind deconstruită ca raport între deteritorializare (a fluxurilor simțurilor individualeă și reteritorializare (a fluxurilor simțurilor conectate la altă mașinăă. Mașinile dezirante sunt
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
capitolul de față nu analizează cyborgul în dimensiunea unui corp organizat - ca organism (structuri, granițe, organe și ierarhii precis definite, universal stabilite și obiectiv formulateă, ci ca flux și dorință corporală. Astfel, aveam de-a face cu fluiditatea dezorganizată a afectelor, turbulența emoției, flexibilitatea contingentă a simțurilor, transgresarea limitelor și a dihotomiilor, fragmentarea subiectivă a corpului. Plecând de la premisa faptului că, în cadrul organismului, organul are o funcție particulară, o structură definită și o activitate sistematică, prin care se organizează, putem discuta
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
privește proteza cu tribulație și cu superioritate. Retrospectiv și introvertit, acest tip de cyborg este o victimă a tehnologiei, un prizonier în propria identitate mutantă, se teme de străinătate și se vede imobilizat într-o inerție a simțurilor și a afectelor. Evenimentele par a se derula înspre înapoi, iar sensul vieții este echivalat cu o pierdere sau cu un vid al trupului și al minții. Ajuns până în pragul nebuniei, se socotește el însuși un anormal sau un monstru într-o societate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aceste procese se realizează prin intermedierea simțurilor fizice, prin participare, imersie și interacțiune. De pildă, deși este transpoziționată în rețea, identitatea online, mobilă și transferabilă precum o informație digitală, nu este mai puțin înrădăcinată în corp, în simțuri și în afecte. Glorificată mai ales ca un spațiu al minții și al cunoașterii umane, al codurilor informaționale multietajate, identitatea la interfața tehnologiilor computaționale este și un spațiu al corporealității fizice, al dorințelor și al plăcerilor încarnate. Avatarul numeric se întrupează în lumea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deopotrivă în mod fenomenologic și tehnologic. Astfel, corpul este restructurat ca biotehnologie, iar identitatea este dată de conlucrarea corporalității cu conștiința transfigurată prin relaționarea cu noile tehnologii informațional-comunicaționale. Identitatea (postăumană, ca solidaritate între materialitatea organic-mașinică, concretețea forțelor intelectului și subiectivitatea afectelor, este un proces de relații al organismului cu lumea, al minții cu trupul și al tehnologiei cu biologia. În această viziune sintetică se produce fluidizarea demarcațiilor existențiale și culturale fixe. Identitatea postumană, cyborgică, avatarică sau transgenică, (reăconfigurată în dimensiunile multiple
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
flexibilă de umanism care asigură echilibrul dintre materialitatea tehnologică și spiritualitatea umană. Așadar, nu postumanism, ci umanism valorificat într-un maxim de potențial creativ. 22. Acest capitol respinge atât perspectiva modernistă, raționalistă și universalistă, care neagă importanța simțurilor fizice, a afectelor și a dorințelor corporale, cât și pe cea postmodernistă, poststructuralistă și constructivistă, împinsă la extrem, pentru care corpul și identitatea umane sunt simple constructe culturale. Nici una dintre cele două perspective nu reușește să pună în lumină caracterul biologic al corpului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
obligat să scriu aici ca și cum aș trata despre o materie pe care nimeni Înainte de mine nu a abordat-o. Iar, pentru a Începe, socot că tot ceea ce se face sau ce se Întâmplă nou este de obicei numit de către filosofi afect În ceea ce privește subiectul la care acesta are loc, și acțiune În privința celui care Îl provoacă. Așa Încât, deși acela care acționează și acela ce suferă acțiunea sunt adesea extrem de diferiți, acțiunea și afectul nu Încetează de a fi Întotdeauna același lucru ce
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
se Întâmplă nou este de obicei numit de către filosofi afect În ceea ce privește subiectul la care acesta are loc, și acțiune În privința celui care Îl provoacă. Așa Încât, deși acela care acționează și acela ce suferă acțiunea sunt adesea extrem de diferiți, acțiunea și afectul nu Încetează de a fi Întotdeauna același lucru ce poartă aceste două nume, din cauză că există doi subiecți diferiți la care lucrul respectiv poate fi raportat. ART. 2. Pentru a cunoaște sentimentele sufletului este necesar să distingem Între funcțiile sale și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și cele ale corpului Socot, de asemenea, că nu distingem nici o cauză, care să acționeze mai nemijlocit asupra sufletului nostru decât corpul cu care acesta este asociat și că, În consecință, se impune să gândim că ceea ce este În suflet afect este În general În corp acțiune; În așa fel Încât, nu există cale mai bună de a ajunge la cunoașterea sentimentelor noastre decât aceea de a examina deosebirea dintre suflet și corp spre a cunoaște căruia dintre ele avem a
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
prin care simțim că el vrea. Cu toate acestea, din cauză că percepția și voința nu sunt de fapt decât unul și același lucru, denumirea se face Întotdeauna prin ceea ce este cel mai nobil și, În consecință, nu obișnuim s-o numim afect, ci acțiune. ART. 20. Despre fantazări și alte idei formate de suflet Când sufletul nostru se străduiește să imagineze ceva ce nu există, cum ar fi imaginea unui palat fermecat sau o himeră, ca și atunci când se silește să ia
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Așa sunt iluziile din visele noastre, ca și reveriile pe care le avem uneori când suntem treji, când gândirea noastră rătăcește cu În voie, fără a se aplica la nimic de la sine. Or, chiar dacă unele dintre aceste fantazări ar fi afecte ale sufletului, luând acest cuvânt În cea mai proprie și mai particulară semnificație a sa, și chiar dacă toate ar putea fi astfel denumite, considerându-le de o manieră mai generală, cu toate acestea, deoarece nu au o cauză atât de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
picior prin intermediul nervilor piciorului, iar astrele sunt văzute ca situate În cer prin intermediul luminii lor, cât și prin mijlocirea nervilor optici: așa Încât, nu este deloc necesar ca sufletul nostru să-și exercite nemijlocit funcțiile În inimă pentru a simți aici afectele, după cum nu este necesar ca el să fie În cer ca să vadă astrele. ART. 34. Cum acționează sufletul și corpul unul asupra celuilalt Să ne imaginăm așadar, că sufletul Își are sediul principal În mica glandă ce se găsește În mijlocul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]