1,552 matches
-
diferențele și impunând o singură opțiune, neproblematologică, Meyer va renunța la această opoziție deoarece practica a demonstrat de nenumărate ori cum retorica se inserează și este utilizată atunci când se argumentează asupra unei probleme date. Alăturarea, în interiorul retoricii, a raționalității de afectivitate a condus la "fragilizarea" acestui domeniu și la scăderea încrederii în posibilitățile sale de a accede la adevăr. De aici se observă o întreagă reorientare teoretică și repoziționare a unor concepte ca acelea discutate până acum și de punere în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un auditoriu particular și de a o numi convingătoare pe aceea care este gândită să obțină adeziunea oricărei ființe raționale"541. Și această distincție conceptuală ascunde lupta dintre mecanismele de ordinul raționalității (care duc la convingeri) și mecanismele de ordinul afectivității (care duc la persuadări), relevând încă o dată vechile "neliniști" ale retoricii. În aceeași ordine de idei, Lionel Bellenger subliniază ambiția întregii filosofii de a uni rațiunea cu afectele, de a găsi un maximum de garanții sau probe și pentru o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cuprinde cuvintele, gesturile, schimburile, ritualurile și "ascendent personal", care include credibilitatea, notorietatea oratorului. 6.3.1. Legitimitatea seducției Seducția a fost considerată, în general, ca o metodă mai "blândă" de convingere, aparținând mijloacelor de mobilizare a pasiunilor și a întregii afectivități, fiind despărțită, teoretic, de exercițiul rațional al argumentării. Trimiterile etimologice sugerează caracterul ascuns, disimulat al seducției, precum și necesitatea unei pregătiri aparte sau a unor caracteristici naturale ale oratorului-seducător. După cum mărturiseau Joule și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
urmă tot un triedru, vizibil și în astrologia tradițională: Soarele, Luna și Mercur, în ecosistemul imediat. Jupiter, Marte sau Venus dau seama de problematica socio-culturală pusă de encefalul-triencefalul individual. Planetele recent descoperite dincolo de Saturn ar putea (subl. ns.) reprezenta agresivitatea, afectivitatea pozitivă și adaptabilitatea preintelectuală specifică imutabilității speciei homo sapiens. Celor de mai sus li se adaugă cerința renunțării atât la mitul lui Prometeu, cât și la mitul lui Dionysos, clamat de Nietzsche în secolul al XIX-lea, de canadianul McLuhan
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
extravaganțe despre "sfârșitul istoriei și al lumii". Tot mai frecvent s-a spus că noua modernitate încorporează tradiția în sensibilitățile omenești generate de schimbările mediului natural și social de viață, precum și în prefacerile nebănuite ale rațiunii, voinței de putere și afectivității. Semnificativă rămâne redeșteptarea tot mai largă a intereselor pentru religii, pentru arte, iar în cadrul lor, derularea unei a doua evanghelizări a Occidentului prin credințe și imagini nevalorificate din creștinism, islamism, religii orientale, șamanism siberian ori amerindian. Tot mai insistente sunt
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
30-50 ai secolului trecut, românul Mihai Vâlsan (1907-1974). Capitolele sunt dedicate simbolurilor tradiționale, celor ale centrului și ale lumii, simboluri ale manifestării ciclice, arme simbolice, forme cosmice și axiale, ale trecerii, ale inimii. Simbolul nu provine numai din rațiunea și afectivitatea omenească, ci exprimă și dumnezeiescul revelat, asemănător cuvântului divin rostit la originea vremurilor. Convingerea autorului (comentariile lui Vâlsan fiind tăiate din ultimele ediții franceze ale cărții) este că simbolurile păstrate de creațiile populare de pe Glob au, fără excepție, conținuturi supraumane
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
social defavorizat și pentru o anumită dinamică socială asociată modernizării și progresului. De asemenea, interesul pentru marile pânze cu subiect istoric, în genere pentru pictura academică scade pe măsură ce dimensiunea autoreflexivă a artistului devine mai pregnantă cu înregistrarea stărilor tranziente, a afectivității volatile, a vagului sau, cu alte cuvinte, a indeterminatului, toate decurgând dintr-o pictură ca expresie a sensibilității într-un registru liric, idealizant, ceea ce pictorul denumește prin termeni ca "intim" și "înălțător". Individualismul și intimismul se înscriu pe același portativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din ființa noastră corporală. Raționalitatea nu înseamnă să-ți închipui că poți trăi rațional, ci să știi că sensul vieții tale scapă raționalității și că există o parte a vieții tale care îi este străină. Nu se poate trăi fără afectivitate, fără valori sau mituri. Raționalitatea nu ne cere nicidecum să exorcizăm partea afectivă, mitologică, religioasă din noi înșine, ci ne cere să o înțelegem și să dialogăm cu ea. Spiritul rațional a fost și este universal. Grecia a creat discursul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pe neașteptate, o reacție surprinzătoare și pentru ea însăși: a unui impuls de prietenie ca aceea față de un cunoscut, intim chiar, tocmai pentru că el a fost martorul clipei ei de virtuală cădere. Astfel, iubirea ca răzvrătire instinctivă oarbă și ca afectivitate adversativă accede spre ipostaza de amicalitate recunoscută și acceptată. E o progresie afectivă aici, ce se petrece tot timpul în absență și de la distanță. E un drum subteran al iubirii care izbucnind la suprafață numai la răstimpuri, dar exact sub
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
adusă" în creația sa din toposul natal identificabil cu ținutul zărăndean mai extins decât cel podgorean are vigoare, consistență și cauzalitate narativă. Cercetătorii consideră că reușita își găsește motivație "în amprenta pe care vârsta copilăriei și adolescenței o exercită asupra afectivității și capacității intuitive a adultului ispitit mai apoi spre intelectualizarea problematicii exterioare"181. Spațiul în creația lui Ioan Slavici nu cunoaște nici poezia explicită (în sine, de la Sadoveanu), nici magia cosmică (de la Eminescu), nici habitatul nostalgic (de la Creangă). El are
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
explică de ce trăirile dragostei constituie nu doar o "temă" printre altele, ci "supratema" obsesională, "Alfa" și "Omega" pentru întreaga epică a scriitorului. Magistral e chipul în care epica lui Slavici ne edifică asupra faptului că din iubire pornesc toate rămurișurile afectivității omenești, că dragostea e calea de acces spre "adâncul latent" care este personalitatea umană, e o ratio cognoscendi și o ratio essendi a individului. Nimeni înainte de Slavici și puțini după el au reușit să spună atât de bine prin operele
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
un loc de unitatea intereselor personale și sociale din viața sa. Ceea ce ocupă un loc dominant în mintea copilului constituie pentru el, la un moment dat, întregul univers". (Dewey, 1977, p. 68) Dacă lumea copilului este "îngustă" și dominată de afectivitate, atunci curriculumul ca intermediar necesar între copil și lume, trebuie elaborat din perspectiva celor doi poli: lumea disciplinară a cunoașterii pe care Gardner o consideră extrem de importantă sub aspect formativ pe de o parte, iar pe de altă parte, lumea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
etc.) și care sunt de obicei relativ diferite în raport cu interesele și nevoile conforme, legitimate la nivel social; pe de altă parte, avem în vedere modul în care înțelege el standardele sociale, parțial, diferit, utilizând drept suport și criteriu propria sa afectivitate. Dacă un elev aderă la anumite valori, întruchipate de anumite modele, argumentele cu privire la indezirabilitatea modelelor respective sau cu referire la imposibilitatea lui de a le urma sunt inutile. Dimpotrivă, rațiunile adulților împotriva nevoilor și intereselor concretizate printr-un model devin
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
meserii); poate că spargerea centrului se impunea, dar modalitatea de concretizare creează cel puțin tot atâtea probleme câte rezolvă (a se vedea resurecția de tip fundamentalist a tribalului și a identităților religioase), iar înlocuirea rațiunii și a autonomiei personale cu afectivitatea și identitățile multiple ne pune în fața unor atrocități care încep să semene cu acelea specifice secolului anterior; școala este mai importantă pentru orice individ și orice comunitate decât sunt dispuși să accepte mai marii lumii în care trăim. Omul orizontal
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prin virtute, deci prin constrângere proprie, deși poate fi nevinovat când lipsesc imboldurile". (Kant, 2002, pp. 69-70) Or, dacă ar fi să ascultăm lecția uitată a educației, aceasta ne transmite că există întotdeauna două "adevăruri", unul al rațiunii, altul al afectivității; aceste "adevăruri" trebuie învățate să conviețuiască, să trăiască împreună; educația ca "îmblânzire" afirmă exact acest lucru. Bibliografie Antonesei, Liviu. (1996). Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Iași, Editura Polirom. Arendt, Hannah. (1997). Între trecut și viitor. Opt exerciții de gândire politică
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este el efectiv sau după rezultatele școlare (această dilemă a cadrului didactic se confundă cu precedenta); * a satisface propriile sale interese sau interesele elevilor. Parsons însuși recomandă ca un cadru didactic să opteze în învățământul preșcolar pentru relații bazate pe afectivitate, în învățământul general pentru relații bazate pe afectivitate și pe judecarea elevilor în funcție de calitățile individuale, iar în învățământul secundar pentru relații bazate pe neutralitate afectivă și pe judecarea elevilor în funcții de criterii generale. Se observă răcirea treptată a relației
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
dilemă a cadrului didactic se confundă cu precedenta); * a satisface propriile sale interese sau interesele elevilor. Parsons însuși recomandă ca un cadru didactic să opteze în învățământul preșcolar pentru relații bazate pe afectivitate, în învățământul general pentru relații bazate pe afectivitate și pe judecarea elevilor în funcție de calitățile individuale, iar în învățământul secundar pentru relații bazate pe neutralitate afectivă și pe judecarea elevilor în funcții de criterii generale. Se observă răcirea treptată a relației profesor - elev pe măsura înaintării în vârstă și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
privind orientarea activității educative cu adolescenții. Recunoscând complexitatea transformărilor care au loc în această etapă, autorii țin să sublinieze responsabilitatea pe care o au cadrele didactice în munca cu elevii de această vârstă. II.8.1 Adolescenții au nevoie de afectivitate În adolescență, rolul afectivității în procesul general al dezvoltării personalității crește, afectivitatea fiind considerată una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cu adolescenții. Recunoscând complexitatea transformărilor care au loc în această etapă, autorii țin să sublinieze responsabilitatea pe care o au cadrele didactice în munca cu elevii de această vârstă. II.8.1 Adolescenții au nevoie de afectivitate În adolescență, rolul afectivității în procesul general al dezvoltării personalității crește, afectivitatea fiind considerată una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă a lipsei de afectivitate
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
în această etapă, autorii țin să sublinieze responsabilitatea pe care o au cadrele didactice în munca cu elevii de această vârstă. II.8.1 Adolescenții au nevoie de afectivitate În adolescență, rolul afectivității în procesul general al dezvoltării personalității crește, afectivitatea fiind considerată una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă a lipsei de afectivitate operează în următoarele direcții: copilul devine tot mai
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
afectivității în procesul general al dezvoltării personalității crește, afectivitatea fiind considerată una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă a lipsei de afectivitate operează în următoarele direcții: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și, printr-un reflex de apărare, apare mai agresiv și chiar violent; performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea și întregul comportament este perturbat. Din lipsa de afecțiune părintească
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
conflicte ale adolescenților cu adulții, apariția, alteori, a stărilor de angoasă, a sentimentului de culpabilitate sau frustrare. Cercetările au pus în evidență legătura strânsă care există între dezvoltarea generală a personalității copilului și dezvoltarea afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și devenind apoi agresiv și chiar violent, performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea, iar întregul comportament este perturbat. Lipsa de afectivitate, de obicei, nu se manifestă în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și devenind apoi agresiv și chiar violent, performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea, iar întregul comportament este perturbat. Lipsa de afectivitate, de obicei, nu se manifestă în etapa respectivă, ci creează doar premisele care vor „izbucni ” la adolescență, când întreaga personalitate se reconstruiește. Unii pedagogi explică erorile pe care le săvârșesc unii educatori în activitatea lor și prin lipsa de dragoste
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
funcții care acoperă evenimentele esențiale ale predării, prin funcție înțelegându-se orice act de predare produs de profesor. Aceste funcții sunt: de organizare, de impunere, de dezvoltare, de personalizare, de feed - back pozitiv, de feed - back negativ, de concretizare, de afectivitate pozitivă, de afectivitate negativă. Una dintre concluziile cercetării a fost că, un număr mare de funcții de dezvoltare, de feed - back pozitiv, de personalizare, de afectivitate pozitivă, evidențiază o personalitate și o metodologie democratic - liberală. Profesorul aparținând acestui tip tratează
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
evenimentele esențiale ale predării, prin funcție înțelegându-se orice act de predare produs de profesor. Aceste funcții sunt: de organizare, de impunere, de dezvoltare, de personalizare, de feed - back pozitiv, de feed - back negativ, de concretizare, de afectivitate pozitivă, de afectivitate negativă. Una dintre concluziile cercetării a fost că, un număr mare de funcții de dezvoltare, de feed - back pozitiv, de personalizare, de afectivitate pozitivă, evidențiază o personalitate și o metodologie democratic - liberală. Profesorul aparținând acestui tip tratează elevii ca pe
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]