1,137 matches
-
student medicinist, cedează locul intrigilor avocatului Stănică Rațiu, ginerele Aglaei Tulea, pentru dobândirea moștenirii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. Stănică Rațiu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Văleni. Erau trei, călare, și parcă pe deșelate, deși parcă îmi aduc vag aminte și de un miros de piele, de hamuri. Curtea era plină de câini, și eu în mijlocul lor. Au descălecat repede, unul m-a luat în brațe, afectuos, cred, m-a reașezat, iar altul, pe vine, m-a întrebat „Berline, Berline?“, în ce direcție e Berlinul, adică ceva de neînțeles pentru mine. Mie-mi plăceau și m-am simțit bine, ca orice copil la vederea unor soldați. L-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
plin de lume atunci - o lume care nu apare în prilejuri ordinare. Proaspeți căsătoriți - abia întorși din voiajul în Italia, unde își petrecuseră luna de miere -, soții Mironescu aveau și ei cu totul altă stare de spirit : erau entuziaști și afectuoși, prezentau proiecte, adrese, intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu eșecul, încât nimeni nu este mai abil decât el ca să-l ascundă, tânărul Ialomițeanu știe să îl suporte cu resemnare. Salută mai adânc și de mai multe ori decât este nevoie și trimite asupra bunilor săi prieteni o privire afectuoasă. Nu, își spune Profesorul, în orice caz, chiar dacă presupunerile mele mi se vor părea (când am să mă liniștesc !) iarăși absurde și exagerate, totuși este de mirare cum am putut fi atât de neglijent încât să nu iau în seamă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în felul acesta, dintr-odată, acea parte de vulgaritate și de absurd pe care o copilă încă nici nu o presupune. În acest sens a vorbit și madame Nicolaid, ce a trecut pe seară, cu soțul ei. Sunt niște oameni afectuoși, poate puțin singurateci, ca și noi, de vreme ce se ampresează să ne cultive. Ei înșiși erau teribil de impresionați de ceea ce văzuseră și auziseră, mai ales Lucia Nicolaid, ce stătuse printre răniții aduși de la gara Obor cu tramvaiul și apoi ținuți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ialomițeanu, omul cu cele mai multe relații din câți am cunoscut ! Nu există om pe care să-l fi întâlnit în viață și să nu-l intereseze ce-a făcut în continuare ! Așa este felul lui, un om curios și o fire afectuoasă... Tandră... Cu cei care nu mai sunt în țară a păstrat legătura. Are corespondență cu fiecare, mi-a arătat scrisori, teancuri de foto grafii colorate ! Știa despre fiecare ce face, unde e. Cu mașinuța cumpărată din economii, a colindat cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
branșă. Am primit Crucea pentru Merite Deosebite, care pentru unii ar fi un atu important. Și voi avea locul meu la Criminalistică. De Spain scutură niște scrum, care căzuse pe chimirul său lat. — Sunny Jim, putem vorbi pe șleau? Apelativul afectuos Îl irită pe Ed. — Bineînțeles, zise el. — Ei bine, ești bun și cu timpul ai putea deveni chiar foarte bun. Nu mă Îndoiesc absolut deloc că ai tenacitatea necesară. Dar tatăl tău era În același timp neîndurător și simpatic. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-și aducă aminte că În Statele Unite era un băiat blond care semăna leit cu ea, Santiago, care cerea tot timpul dolari În scrisori care Începeau cu declarații de dragoste pentru ea și se Încheiau cu chestiuni de afaceri și salutări afectuoase adresate lui Juan Lucas. Mai degrabă și-a adus aminte Juan Lucas că e ziua lui Julius, printr-una din ciudățeniile vieții (ieri, În timp ce se bărbierea la frizeria hotelului, se strîmbă brusc și frizerul se scuză crezînd că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
A, nu! Era zâmbetul ei care spunea sunt-superbă-și-o-știu sau cel puțin asta credea ea. Dar, după spusele lui Phelim, era rânjetul ei de hoașcă-bătrânădin-Benny-Hill. Următoarea dată când s-a uitat la ea, Clodagh se deteriorase remarcabil. Cu atitudinea unei pisici afectuoase, își punea fața pe umerii oamenilor și explica tuturor cu o sinceritate fermecătoare: Am doi copii, așa că nu prea ies. Apoi a îmbrățișat-o pe Lisa și i-a spus cu candoare: — M-am îmbătat! Vezi tu, eu nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care o duc. Îmi place neorînduiala, Îmi place neliniștea“. Nu avea Încă de-a face cu ceea ce cărțile de psihiatrie numesc destinul inexorabil al melancolicului. Pentru a-și face curaj să termine cartea, recitise cîteva din scrisorile emoționante și afectuoase pe care i le trimisese René Char către sfîrșitul vieții, mai ales cea În care Îi spunea: „Stărui pe lîngă zeițele și zeii pădurii să binevoiască să-ți fie alături la scrierea viitoarei tale cărți“. Oare de ce tatăl lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
știe la școală că era fiul unui scriitor: profesorii nu scăpau niciodată ocazia de a le semnala acest fapt celorlalți elevi, ai căror tați erau adesea mai bogați decît tatăl lui, dar mai puțin inteligenți, mai puțin cultivați, mai puțin afectuoși cu copiii lor și, În fond, ce e un farmacist sau un bijutier În fața unui scriitor? În fața unui scriitor care mai era, În plus, și scriitor catolic? În fața unui om care primise În casa lui un arhiepiscop căruia toată familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și o soție, iar el alcătuiește vioi o Sfîntă Treime din aceste trei femei: nu mi-a vorbit niciodată despre acest lucru, Îl descopăr În cărțile lui, și nu e nevoie să citesc printre rînduri. La adăpostul unor pompoase declarații afectuoase făcute soției și copiilor, el creează din orice un univers magic În care toate rolurile sînt interșanjabile, mama lui devenind sora lui, soția devenind maică-sa, copiii devenind prieteni, copiii prietenilor devenind propriii lui copii, Dumnezeu fiind un fiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu noi orele de catehism și, totodată, pe cele de gimnastică. De Îndată ce se făcea frumos afară, lua toată clasa În grădină. MÎțișorii galbeni ai molizilor, florile trandafirii de ciuboțica-cucului, firișoarele de iarbă, buburuzele și musculițele erau purtătorii unor necontenite mesaje afectuoase pe care ni le trimitea Domnul. În veșmîntul ei alb cu o cruce albastru cu roșu pe piept, doamna Marie-Isaure ne cerea să ne punem mîinile pe umeri și să ridicăm alternativ brațele. Ne arăta fiecare mișcare cu puțina dexteritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sa familie. Se mai spunea, de asemenea, că era unul dintre cei mai buni profesori din lume. Aveam paisprezece ani cînd am devenit elevul lui, iar acum, după patruzeci de ani, Încă mă mai gîndesc la el cu cea mai afectuoasă admirație, cuvinte de care nu fac de obicei risipă. Ne Învăța greaca, latina, franceza, geografia și istoria. M-a pus să Învăț pe de rost primul cînt din Iliada. În limba greacă! Le propunea elevilor să țină orele În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu taică-su“. Descoperisem, la cincizeci de ani după Freud și, spre deosebire de el, fără prea mari eforturi intelectuale, conceptul complexului lui Œdip inversat: tatăl este, la fel de mult ca mama, obiectul dorințelor inconștiente, libidinale, agresive, primare, subterane - și, aș adăuga eu, afectuoase - ale fiului. Poate că ar trebui să pun la loc În cartea mea o frază pe care am scos-o: „Pe toată durata copilăriei mele, am fost Îndrăgostit de tata“, dar am avut dreptate s-o elimin. E dulceagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
traumatizează. Frica de mama devine intolerabilă. Avusesem cumva și eu dorințe de soiul ăsta, de a scotoci prin burta mamei pentru a extrage un penis patern sîngerînd? În poza În care, stînd În brațele mamei, am privirea vioaie și expresia afectuoasă a unui teckel, meditam cumva să-i scot mațele? La urma urmei, de ce nu? Tendințele mele sadice În plină explozie! Degeaba Îmi cercetam amintirile, nu găseam nimic feroce. Nu Încercasem s-o supun pe mama la chinuri. Eram așadar normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am văzut? Am văzut oameni distinși, sinceri, inteligenți. Am văzut un om în vârstă care mângâie și ascultă un băiețandru ca mine. Văd niște oameni capabili să înțeleagă și să ierte, niște oameni de-ai noștri aproape la fel de buni și afectuoși ca și cei pe care i-am întâlnit acolo, oameni care aproape nu sunt mai răi. Judecați și dumneavoastră cât de plăcut am fost surprins! O, dați-mi voie să exprim acest sentiment! Am auzit și chiar credeam că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prilej, prințul Ș. a rostit câteva adevăruri bine potrivite și inteligente. Lui Evgheni Pavlovici i s-a părut că acesta nu apucase să ajungă încă la o armonie perfectă cu Adelaida, dar că în viitor părea inevitabilă subordonarea benevolă și afectuoasă a înfocatei Adelaida față de inteligența și experiența prințului Ș. Pe deasupra, lecțiile primite de familie o influențaseră teribil, mai ales ultimul incident al Aglaiei cu contele emigrant. Toate temerile pe care le avusese familia, cedându-i-o pe Aglaia contelui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asemenea, ei numesc orice rus, fie că le este cunoscut, fie că nu, brat (frate)” (Haxthausen, 1853, vol. III, 140). Această concepție pare a fi persistat până în epoca modernă. Nu demult populația republicilor sovietice îl desemna pe Stalin prin apelativul afectuos „tătucul”. Fără a insista prea mult asupra acestui aspect, Haxthausen consideră conștiința înrudirii tuturor rușilor ca fiind bazată pe înrudirea lor de sânge: „În Rusia, Țarul (...) reprezintă în același timp unitatea, șeful și tatăl poporului său; el nu are nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
spălături alinătoare și leacuri blânde, care să-i permită trupului să se vindece singur. — Un organism atât de șubrezit ca al meu? oftează descurajat Augustus. I-a trecut supărarea. Și durerea din picior s-a mai dus. Livia îl strânge afectuos de mână, încercând să-l îmbărbăteze. Un pic mai molcom, i se adresă iscoditor lui Musa: — Tu ce înțelegi prin leacuri blânde? Medicul prinde curaj: — Mă gândeam să oblojim rana alternativ, când cu frunze de varză zdrobite amestecate cu rădăcină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de multe ori, doctorul trece ocara pe seama pa ci entului, învinuit sărmanul că nu a respectat cu strictețe tratamentul, deși învață pe riscul nostru și și câștigă experiența tot pe pielea noastră. — Ia nu te mai agita atâta, îl mustră afectuos Livia. Se saltă în picioare și, aplecată asupra lui, îi aranjează perna la spate cu o mână expertă. Îi pune apoi, grijulie, palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-am chemat pe Themison
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răspunde bătrânul principe. Zvârle în lături învelitoarea de lână policromă și-și coboară anevoie picioarele pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos șnurul clopotului, cubicularul se strecoară precum o umbră înăuntru. — Varsă-mi apă să-mi spăl gura, ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul. La
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frământă? Îi înconjoară umerii cu brațul. — Azi-noapte, când mă foiam în pat de durere, te-am simțit de câteva ori venind tiptil până la ușa mea. — Am venit într adevăr, murmură ea. — De ce n-ai îndrăznit să o deschizi? O strânge afectuos la piept și suspină: — În doi, noaptea ar fi trecut mai repede. — De ce nu m-ai chemat? șoptește Livia cu glasul sugrumat de emoție. Își îngroapă fața în faldurile togii. — Cum aș putea sta măcar o clipă liniștită, când te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bucure în continuare de pace și liniște. Alături de el, Livia profețește cu voce teatrală: — Te încrezi prea mult în soldații tăi! Coboară tonul, lugubru: — Și în garda personală care ne străjuiește. Augustus îi ia mâna într ale lui, o duce afectuos la buze, apoi și-o apasă cu putere pe piept. — Draga mea, îi răspunde cu un zâmbet strâmb, dacă duș manii s-ar găsi pe aici, prin apropiere, atunci mi-aș lua vor bele înapoi. Schițează o grimasă cu subînțeles
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cei mai mulți par mai degrabă preocupați să salveze aparențele unei bune educații. Nu fac zgomot, dau însă dovadă de un dezinteres și de o răceală ce frizează insolența. O! Duce mâna la gură oripilată. — S-a întâmplat ceva, Vipsania? se interesează afectuos Pu pius Piso. Face semn că nu și mai trage o dată cu coada ochiului spre rândul din spate, unde Labienus și Casius Severus trag un pui de somn în toată regula. Indignarea o sufocă. Tocmai Labienus! Urs ingrat ce este! Asinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]