1,915 matches
-
îndepărtez! strigă fata. Zis și făcut. Își luă niște sfoară să poată lega lemnele și se porni la drum. Cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor bătute de un vânticel cald, de primăvară, o făceau să cânte, zburdând pe poteca ce se afunda în inima pădurii. Totul era ca-n basm, iar printre iarba crudă se zăreau pălăriile unor ciuperci îmbietoare. Ce se gândi ea!? Să culeagă și niscaiva ciuperci, să gătească mama o tocană bună-bună, cum numai ea știa s-o facă
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
mine În mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept, În zilele care alene se scurg, Ducându-ma cu ele-n al vieții amurg... Scăldată-n mulțumiri eterne, Îți sorb parfumul iubire, Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor, Împletești noian de dorințe în mine Ce curg că râurile repezi, Și nasc alte dorințe în iureșul lor, Contopindu-se într-o sărutare, S-ajungă pe-un nou țărm de visare. Referință Bibliografica: Recunoștință / Ana Georgescu
RECUNOŞTINŢĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372357_a_373686]
-
vreau să zbor spre nori! Tine-mi Doamne gândurile în cupe, Și nu le dă la trecători! Tine-mi Doamne clipele eterne, Și mangaie-ma,când vreau să plâng! Tine-ma de mână Doamne, Că nici azi să nu mă afund! Tine-mi Doamne cantul meu pe buze, Căci vreau să te slăvesc! Tine-mi Doamne versul în penița Ca să scriu tot ce gândesc. Citește mai mult Tine-mi Doamne visele în palmă,De câte ori vreau să zbor spre nori!Tine-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
luptăm prin rugăciune și înfrânare să ne curățim de patimi, nu vom scăpa de ele. Mai mult, ca în cazul lui Iuda, Împărtășania luată cu nepăsare sau în stare de păcate de moarte ni se face spre osândă, adică ne afundă și mai mult în păcat. Dar și refuzul Împărtășaniei timp îndelungat, chiar din motive de evlavie sau lipsă de pregătire, poate fi semnul unei vieți duhovnicești superficiale. Părinții Bisericii au încurajat întotdeauna pe credincioși să se spovedească cât mai des
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
dealului, invadând pădurea cu lumina-i rece. Arborii aruncau umbre misterioase și așteaptau ca în curând fantasmele nopții să-și facă apariția de prin tufișuri. Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de căpăstru ocoliră prăpastia și coborâră. Pajiștea era luminată de
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
căută...căută...Era frânt de oboseală, mort de foame și dezamăgit. - Gata, renunț! - Ce vorbești, drăguțule? îi zise Norocel. Tu crezi că așa fac eroii din basme? Pleacă acasă și lasă poveștile neterminate? Caută, că trebuie să găsești! Se mai afundă o dată și dădu peste un pietroi mare pe fundul lacului. Pe lângă pietroi țâșnea apa cu presiune. - Ăsta trebuie să fie izvorul! își zise Mărțișor. Și se opinti în pietroi să-l urnească, dar degeaba. - Am găsit izvorul! Hai, Norocel, dă-
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
luat tovarăș ca să te îndemn? Cine să facă asta? Se uită Mărțișor năuc la el. Era murdar, flămând, obosit și ăsta îi îndruga bazaconii. Îi veni să-i plesnească una peste gură, dar se abținu. Halal tovarăș de drum! Se afundă din nou în lac, își adună bruma de puteri ce mai avea și se opinti din nou în pietroi. Îl clinti puțin, dar a fost de ajuns să țâșnească de sub el un jet de apă puternic, de-l aruncă, cu
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
o apă, Curge-n sine, se prăvale Într-un hău ce fundu-și sapă În acvatice canale... Curge cerul, lutul curge, Plouă spastic, fatalmente, lumea s-a topit, se scurge, Prăbușindu-se-n torente. Apa spumegând ia totul Și pământul îl afundă, Vine peste noi potopul, Ne îneacă, ne inundă... Vine marea viitură, Oriziontul nu mai vădu-l, Ne vom îneca în ură, Ne va potopi prăpădul... Plouă cu blesteme ude, Peste lumea ce băltește Ca un iad de paparude, Vom avea branhii
NE VA POTOPI PRĂPĂDUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371074_a_372403]
-
rar, când te simți că ești aproape de un om ce are har. -Uite, zice, plânge iarba! Și pe loc întreaga zarvă, a copiilor din joc, dispăruse că prin farmec, dispăruse chiar de tot. M-am uitat în jos la iarba afundată în pământ și pe loc o cugetare m-a făcut să-mi zic în gând: “Mă doare și când rupeți floarea, când norii negri umbresc zărea, dar ce mă doare cel mai rău, e lacrima din ochiul tău.” M-am
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
FASOLE BĂTUTĂ Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Învățați să fure sau să fie furați, (politic si social) românii trăiesc într-o țară de alba-neagră, guvernată prost, din zi in zi, afundându-se în abis. Acest război psihologic, numit criză, ne face să fim cât mai debusolați în interiorul țării și cît mai izolați în exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, ne-am înstrăinat unii de alții, nu mai există „unire-n cuget
BORCANUL CU FASOLE BĂTUTĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371258_a_372587]
-
mai ascultă nimeni Pe cei întorși din lupte. Ferestrele-n orașe, Ferestrele în sate Rămân și zi, și noapte La fel de-ndoliate. Și, vai, ca niște jalnici Și vinovați furunculi, Apar pe trupul țării Distrugători homunculi. Pierduta noastră țară Te-ai afundat în tine, Apar marionete, Ce clămpăne că-i bine Impozite cretine Și taxe criminale Blochează în cavale Cântările de jale. Se moare-n România Ca-n abatoare stranii Ce vite de tăiere Au devenit țăranii, Dar trec și muncitorii Și
CE AVEŢI CU ACEASTĂ ŢARĂ? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345008_a_346337]
-
împrăștia până spre colțurile ochilor. Noaptea măreață își spunea cuvântul și am avut sentimentul că forța naturii este mai aprigă aici decât oriunde în altă parte. Câinii urlau în cor cu aerul rece ce sufla printre crengi, iar noroiul mă afunda tot mai mult spre lăuntrul lui înghițindu-mi gleznele cu lăcomie, înlănțuindu-mă silit, cu o îmbrățișare vrăjmașă, ostilă. Vreme de câteva ceasuri bune am auzit ecoul universului supărat pe noi, tânguindu-se neîncetat într-un reproș inefabil, dăruind lumii
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
pe atunci vârsta mea de acum. Ne aflam în vara anului 1987. Tocmai debutasem cu primul volum de versuri, Arhipelagul visării, de care eram foarte mândră. Îl adusesem de la București într-o zi toridă de iulie în care mi se afundau tocurile în asfalt și nu mai puteam să le scot, dar nu m-am lăsat și am cărat câteva colete acasă, fiindcă eram cât se poate de mulțumită de el. Dar, odată ajunsă acasă, pentru că nu aveam cui să-l
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
câteva salturi dispăru în iaz. Călăreții se zbăteau neputincioși cu flăcările în chinurile morții. - Tată!Tată! îl implora disperat fiul său Tudor. Întoarce-te, tată! Radu Valdescu urmă dâra de foc ca să ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmolesc în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăcesc șerpi care-i trag spre fundul iazului. Se afundă până la brâu în acel noroi plutitor
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmolesc în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăcesc șerpi care-i trag spre fundul iazului. Se afundă până la brâu în acel noroi plutitor, apoi până la gât în urlete disperate de durere și groază, căci dracii dănțuiesc veseli pe capetele lor. Pe rând se îneacă până la ultimul oștean în chinurile cele mai groaznice sub chiotele, dansul și dezmățul
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
-n umezeala limpede a privirii, mărgele pline de dor ce foșnesc în creștetul cosmosului, peste care timpul petrecut înaintea nașterii ei își pusese amprenta ambiției. - Mai lasă-mă un pic... Încă un pic, Eva... îi șoptea el plin de îngăduință, afundându-și fața în părul ei. Și-ți voi așeza lumea la picioare. Vei fi a mea într-o zi. Te voi iubi în taină, vei fi gheara mea în lume, talazul puternic care-și așează spuma albă în jurul stâncii mele
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
înșirări evenimentelor acum, dar e momentul să atragem atenția istoricilor și altor cărturari români, că trebuie să scrie istoria secuilor și ungurilor în Transilvania, completă, documentată, adevărată! Trebuie! Citind despre evenimentul din 10 Martie 2014 de la Târgul Mureș, m-am afundat în lecturi de informații și articole, până ce am dat peste un profesor universitar de istorie, Valentin Stan, bucureștean. Ce surpriză neplăcută, un individ cu personalitate și raționament curios din punct de vedere psihic. Pe blogul lui Dan Tanasă, i-am
SZTÁN... PĂPUŞA SECUILOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347843_a_349172]
-
de la Ansamblul Artistic „CIOCÂRLIA” D E S T I N U L Lui Constantin Brâncuși Atât de singur și prea departe de patria iubită, Stă sculptorul pe gânduri cu inima-i zdrobită... Ca unda spumei repezi ce-n mare se afundă Când orologiul vieții dă ultima secundă. E trist... și-a lui privire se-nalță spre zenit; În suflet, ce furtună!... Un gând l-a răscolit: „De plec în veșnicie și-mi las pe frații mei... Tu, Creator, mă lasă să
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
dat, poteca a dispărut cu desăvârșire, urmând ca eu să fiu „deschizător de drum” pentru alți creștini care vor urca după mine, dornici să primească sfaturile și mângâierea părintelui Macarie. Când am ajuns sus pe plai, picioarele mi s-au afundat în zăpadă până la șold și un vifor ca în stepele rusești mătura totul în cale, în rotocoale spiralate“, scrie autorul Ciprian Voicilă în cartea sa. Cât despre întâlnirea cu părintele Macarie, autorul și sociologul Ciprian Voicilă scrie: „Când l-am
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
pe stradă, fără să conștientizăm frumusețile naturii, sau zâmbetul candid al cuiva, sau cât de mult auzim ciripitul păsărilor care ne încântă auzul atât de minunat? Suntem distanțați de toate acestea parcă în mod voit, suntem prea mult preocupați și afundați în propriile noastre gânduri și la toate acestea își mai aduc aportul și alți factori care ne distrag atenția, și care ne ” scot ” din aici și acum, deturnându-ne atenția. Dar atenție mărită! Atunci cândvom reuși să fim mai atenți
CLIPE MAGIGE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347410_a_348739]
-
PRINȚESA: Iubitule, a sosit momentul să împărțim iubirea în trei! PALOȘ: Pruncul care se va naște este rodul iubirii noastre! PRINȚESA: Voi vorbi cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră! Bărbatul o apleacă ușor pe spate și își afundă fața între sânii săi. PALOȘ: Un gust plăcut, ca un fagure de miere și un parfum amețitor degajă pielea ta catifelată! EXT. / CONACUL LUI CIOCOIU / ZI Conacul boierului Ciocoiu reprezintă o casă mare cu curte spațioasă. În apropiere se află
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
făraș. Mirosul îl simt în ureche colorat sărată e clipa adusă de zefir ochiul în amurg a plecat să-și caute auzul ce-l respire. Văd cântecul suferind peste râu și peștii planând peste nori în zbor pescarii prind vrăbii afundați până-n brâu în undiți zbătându-se doar un dor ... În implozia finală sub Soare putem trăi trecutul în viitorul pe care l-a trăit născutul ... într-o amurgică suflare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Amurgică suflare, poem de Al.Florin
AMURGICĂ SUFLARE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348919_a_350248]
-
și așezat pe tabla de șah a vremii în dimineți când totul pare static adierea de pe frunte semănând cu sărutul mamei sau chiar îmbrățișarea iubitei visate pot veni pot pleca pot fi stepa în care doar copita calului se mai afundă arșița ce te topește gerul ce te geruiește noapte sau zi zvon sau certitudine orice. Astăzi însă nu sunt decât cuvîntul ce-ți bate în tâmplă de la distanța dintre două computere. Referință Bibliografică: POT FI / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN
POT FI de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348971_a_350300]