2,641 matches
-
arta este intuiție pură, omorîși omu', fă, acesta-i adevărul în curu gol și cu aia belită, s-o știi de la mine! Madam Jorjet s-a prins cu mîinile de burdihan și s-a pus pe un rîs de toată agonia, de tremurau ferestrele de la stradă și credeai că treceau tancurile la defilare. Vai de mine, răgea ea printre sughițurile de rîs, și dom' colonel încerca s-o liniștească, strigînd la ea: Ce-ai, fă, belito?! Și eu care credeam că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
cum îmi veniseră în întâmpinare, dar nu m-au luat cu ei. Caut și un medic special pentru asta. Am scris două capitole până acum, primul El Desconocido și al doilea, Lazăr ”. În prima parte "El Desconocido" descrie starea de agonie, acea stare a organismului care precede moartea, iar în sens figurat ne duce gândul la neliniște puternică, zbucium, zbatere. În partea a doua, "Lazăr", care se întinde pe mai puține pagini, descrie revenirea la viață, asemenea lui Lazăr din Betania
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
acea spaimă a modului în care se va produce această trecere. Misterul dintre cele două lumi a fascinat mintea omului din toate timpurile, iar cei care apucau să spună câte ceva erau priviți ca niște ciudați", afirmă scriitorul Marin Trașcă. În agonie, nu știa dacă mai trăiește sau doar parcurge o prelungire de veghe a creierului care refuză să accepte realitatea. „Avusesem ceva, dar nu știam ce, știam că mai fusese ceva, dar nu știam cât, știam că fusesem cândva, dar nu
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
over the rainbow... Curcubee, fluturi, vise... Totul se rezumă la acest refren, pe care mi-l cânt ca să adorm, din când în când. Mă mai trezesc, câteodată, ca să-l ascult cântat de alții. Se pierde spațiul în timpul meu limitat... E agonia neputinței mele de a mă dezrădăcina dintre amintiri și vise. Prezentul nu pot să-l văd decât prin prisma limitelor superioare și inferioare: trecut și viitor. Vorbe... În jurul meu se îngrămădesc tot mai multe vorbe. Și atât de multe sunt
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355263_a_356592]
-
picioare ca și cum aș fi vrut să lovesc moartea, să mă răzbun ... Dincolo de gard lăsasem spitalul, rezerva în care zăcea trupul tău nemișcat și rece. Pașii mă duceau spre casă și mă obsedau gemetele tale, chemările vieții în lupta cu boala, agonia care se prelungise atât de mult ... Moartea intrase în viață, iar viața, ca un copil naiv, se încăpățâna să o accepte ... Așteptam să-mi strâng copiii la piept și să plâng în brațele lor ... Ajunsă acasă am scos hainele din
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
vrea! Sunt doar o picătură pe frunza toamnei reci De-acum genunchi-mi rupți întâlnesc doar melci! Celulele-mi aduc aminte că sânge n-am în trup Bucăți lungi de carne-mi cad pe jos demult! Sufletul îmi e în agonie, se divide-n două Pe o aripă imensă de înger dispare-n rouă! L-aș mai reține, putere n-am și nici voință Mă duc încet ca mama, ca tata, că n-am putință! Acum slăbit văd cerul și ochii
POEZII DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346211_a_347540]
-
același dans deschide ușa grea, trage draperiile urca și coboară demonii își trezesc foamea la orizont soarele pune mâna la ochi un joc de-a v-ati-ascunselea ziua și noaptea modelează incertitudini uneori desenează cearcăne alteori le strâng suvenir în pumn agonia săruta zbaterea continuă dacă exiști învață-mă primii pași așează-mi scară să urc zdrobește-mi ghețarii dacă nu exiști îți las chipul deformat să-l întinzi pe fiecare frunză fumul lumânării închide ochii... (foto-pictura pe sticlă realizată de mine
DANSUL MORŢII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356161_a_357490]
-
formă de cunoaștere cu acces restrâns, a pus stăpânire pe intraga lume, acționează acum prin internet că o afacere de provincie sub forma unui „semn bolnav” și noi nu avem conștiința acestui fapt. Pentru uni oameni gnostici, gnoza acționează prin agonie și extaz, pentru alții prin bucuria de a fi mântuiți, iar pentru „ ceilalți oameni „ gnoza acționează prin nihilismul modern și vulgar și are ca țintă distrugerea civilizației universale. „ Iadul sunt ceilalți oameni „, ne spune filozoful existențialist J. P. Sarte. Cât
DESPRE REVOLUTIA CONSTIINTE COSMICE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356148_a_357477]
-
FRAGEDE DE DUCĂ. Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vrajă, vrajă, dor de glajă Cocostârc noaptea de strajă Ca să prinzi luna pe plajă! ---------------------------------- Planturoase salcii dorm Răsfrângându-și chipu-n lac Agonii cu flori de mac Și tristețile diform Spânzură zefiru-n ramuri Și adoarme luna-n cer Noaptea cântul de năier În hlamida lui de flamuri Numai tu ca o nălucă Mă străbați și te întorci cu fuior de tors. Și torci
DORURI FRAGEDE DE DUCĂ. de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356274_a_357603]
-
locuitori, sesterțul - moneda comună, pax romana etc. etc. Azi 4.324.782 km², 507.890.191 locuitori, euro... În acele condiții, Republica Romana a rezistat câteva sute de ani, din 16 ianuarie 27 î.Hr până în anul 395, cu o agonie de alte câteva decenii până în anul 476, fiind la cheremul vizigoților, vandalilor sau ostrogoților ce fac praf Imperiul Roman de Apus. Rămâne partea de răsărit până la căderea Constantinopolului, sub otomani, în 1453. Cum omenirea era dominată de legea pumnului, mândrie
ROMÂNIA, ALTĂ VITEZĂ ? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368779_a_370108]
-
asemeni "aluatului" lor, ci înțelegi că tu ești plămădit dintr-un aluat fragil, neted, divin, conștient fiind că ți-a reprezentat și caracterul, și te-a făcut să te temi de a fi astfel, de a deveni vreodată așa, în agonia alergării prin timp, printre toate obstacolele ivite în labirintul nesfârșit al vieții. Dar, trecând cu bine și ascultându-ți conștiința, peste toate acestea, îți vei urma chemarea pură, nepătată de atingerea tentaculelor răului, spre ceea ce te așteaptă la final dincolo de
DESPRE BINE, CONŞTIINŢÃ ŞI DREPTATE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368807_a_370136]
-
cergă pe picioare într-o liniște monumentală asculta atrocitățile tragicului și absurdului. Tristeți relatate ca pe un jurnal de război în care străbunicul fiind luat prizonier în primul conflict mondial le-a trăit cu bocancul pe grumaz, o viață în agonie înspre și la capătul lumii. Fiind în trenurile care pentru cei mai mulți nu avea bilet de întoarcere povestea cum în opririle lor prin gări prizonierii erau folosiți pe post de călăi. Cei cu stea rosie-n frunte îi cobora din vagoanele
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
ochi, cu mâinile la piept, vârâte în mânecile unui paltonaș cam subțirel. Venea repegiar, în fuga măruntă și săltăreață a picioarelor înghețate, căci era numai în ghete și era zăpadă și viscol mare...” A patra etapă, boala și anii de agonie, a fost de un tragism inimaginabil. Unii prieteni l-au părăsit, alții s-au înghesuit să intre în viața lui cu bocancii. În anul 1884, la Iași, îl vizitează Vlahuță și N. Petrașcu. Poetul le pare ca un Icar prăbușit
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
prefăcute-n zâmbet în jocul nostru se strecoară ... ... știu ... e seară ... și poate ultima - din jocul frunzelor de aramă o, cerule! se clatină o lume în ochii tăi și-n stinsele văpăi nici urmă de tristețe doar nebunia sfârșitul senin, agonia în care culorile amurgului... tăcut sângerează ... ... zadarnică chemare! în spatele porților albastre nici un gând nu răzbate, nici o șoaptă ... nu mă striga din toamnă nu-mi întrerupe jocul ... ard clipele cu străluciri de-aramă și visul cel din urmă se deschide risipindu
NU MĂ STRIGA DIN TOAMNĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369858_a_371187]
-
fii modest, nu căuta vorba iscusită, vorba simplă este mai aproape de inima oamenilor. De prea multe ori am văzut mila rătăcindu-se, ne spune Saint-. Exupery. Pilotul acesta era înțelept ca un chinez. Nu există singurătate pentru cei ce mor. Agonia este clătinarea unei conștiințe golite, apoi reumplute cu memorie. Mai poți avea încredere în moarte? Ați văzut cum arată mesele după un ospăț de nuntă? BORIS MARIAN . Referință Bibliografică: Bătrânul Kitai / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 671
BĂTRÂNUL KITAI de BORIS MEHR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369860_a_371189]
-
dement, și vezi în jurul tău doar fraieri, zâmbind, că n-au nici un prezent... Chiar nu mă mir, ca-ți pierzi puterea, în pânze de păianjen, mut, te lupți de-o viață cu durerea, să ștergi un vis nepriceput. Suspans și agonie geme, vrând lumea asta s-o-nțelegi, prea mulți de adevăr s-or teme, dar fară legi, cum să-l dezlegi? Ai obosit să asculți minciuni, din guri spurcate zi de zi, ce îi mint pe slabi și pe nebuni
DINTR-O VIAȚĂ, CE SE PIERDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369910_a_371239]
-
tristețea teluric se-mpletesc Anulând “absentul” din ființa mea, Văd cum clipei vidului aripile-i cresc Alunecând prin timp spre-a mă elibera. Ce-i existența noastră? pleoapă de magie Imortalizată într-un tablou sublim, Amprenta demiurgului pulsând vie În agonia vieții pe care o trăim. Inima crud roade cuvintele sorții Și adoarme plânsă în pat plutitor, Discursul pompos e în pragul morții Concept rece-abstract al gândurilor. Mă udă ploaia fierbinte a clipei Și las cuvintele să cadă pe-asfalt. Sunt
RĂTĂCIRI DE SUFLET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369962_a_371291]
-
mult mai simple! Așa sunt azi bătrânii noștri, Ce au muncit o viață-ntreagă, Năpăstuiți de niște monștri, Care tot leagă și dezleagă! Și nu doar ei ci toată România Plânge tăcut durerea sărăciei Și zi de zi o-nghite agonia Ducând-o în pragul nebuniei! Am ajuns slugi prin țări străine Când România are atâta bogăție Mâncăm cea mai amară pâine Plângând fără ca nimeni să ne știe! Și multe tare multe ar fi de spus, Copiii străzi fără de speranță; Privind
LACRIMILE ROMÂNIEI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370095_a_371424]
-
flamurii năvălitoare Așadar, „Ani de zbucium”, de Ilie Șandru, încă o carte despre 1848-49? De ce? - vor mormăi, cu siguranță, unii iritați, aceiași, din tagma celor pe care-i știm. E adevărat, după 1848, până acum, s-a tot scris despre agonia acelei Europe imperiale. Dar nu cu dreaptă măsură, și nici cu hemografie despre Transilvania și martirii ei pe baricada idealurilor însuflețitoare: „Libertate! Egalitate! Fraternitate!” Încercam, mai sus, să explic titlul „latinesc” inventat de mine și atribuit acestui Cuvânt de întâmpinare
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
odată altele sunt cotiturile alte litere au cărțile dar toate acestea nu mă înspăimântă ele au o dulceață și o întoarcere spre luminile tinereții în centrul meu tainic ce-au fost toate aceste drumuri decât ecouri și pași femei bărbați agonii învieri zile și nopți răstimpuri între vise și vise clipe infime ale unui ieri care a trecut ca o melopee am ajuns în centrul meu privesc în oglindă îmi iau cheia și descui ușa întrebându-mă cine sunt eu și
REMEMBER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370342_a_371671]
-
purta pe umeri suferinți atât de multe,/ nu se plângea nicicând,/ muncea din greu.../ Așa era tăicuțul meu./ Acum doar lumânarea, ce arde pe mormânt,/ mă mai petrece răscolindu-mi amintirea... Te stingi!/ Tu, satul meu iubit,/ te stingi în agonie./ Cei tineri au plecat pe la oraș,/ cei bătrâni, la cimitir,/ să nu mai vie,/ s-au dus și se tot duc,/ se duc și nu mai vin,/ cu disperare mă închin./ Te privesc./ Mă tem că,/ închizându-mi ochii,/ când
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
cutează S-alunge-n culise tăcerea vetustă. Privește adâncul, brodează pe strune, Îi viersul cuminte, uitarea senină, Își murmură numai cântarea divină, Legende prin vremi zămislite-n genune, Nașteri și creșteri, eroi, aspirații, Ori gând de mărire, minciuni, viclenie, Cădere, otrăvi, răzbunări, agonie, Sfârșite-n zodiare și-n constelații. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește Acord de lăută Și bardul vestește: Berbecul e-ntâiul ce-atârnă în slavă Lui, solului vieții cu noi începuturi Divin creator strălucind în amurguri Îi dăruie bardul
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
am să mă-nec în fericire Și am să o gust, cu ea am să mă-mbăt Și amețită voi pluti în mahmureala-i Și-am să mă las purtată peste lume, hăt. Iar de-o să cad voi zace-n agonia-i Plăcută-n amorțire și plină de-mpliniri, La schimb pe viața-mi frântă îi voi cere Să îmi croiască drum din hău în nemuriri. Cu lacrimi calde-oi îmbăia azi fericirea Și o s-o-mpart la toți în
GUST DE VIOARĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370569_a_371898]
-
Nu va putea vreodată să revină, Și sufletu-i însângerat de vină, Ne moare, zi de zi, câte puțin.” Apoi, spirala mai face o rotație și totul reîncepe: „Te-am cunoscut La margine de timp, Între vis și realitate, Între agonie și extaz, Atunci când credeam Că nu mai există nimic, Decât cenușa amintirilor Și rămășițele unui suflet zdrobit.” Durerea se preschimbă în bucurie, în iubire, în speranță: „Ești tot ce mi-am dorit Și chiar mai mult decât atât, Ești tot
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369323_a_370652]
-
deosebire atunci când evocă întâmplările copilăriei sau ale primei tinereți, dar mai ales în registrul grav, dramatc, cu nuanțe tragice uneori, de pildă, când înfățișează moartea prematură a tatălui, într-un accident ce îl aduce pe sărmanul om într-o prelungită agonie, aproape insuportabilă pentru cei din preajmă, stârnindu-le reacții apostatice: „M-am supărat atunci pe Dumnezeu. Cum poți spune că ajuți un om, luându-i părintele la 60 de ani??? Am făcut o depresie urâtă, care, prin durată, i-a
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]