2,894 matches
-
în procesul alegerii sociale. Cel de-al doilea vizează un anumit rezultat încadrabil în Teoria Alegerii Sociale, și se referă la modul în care poate fi interpretat acest rezultat, la relevanța acestuia pentru cunoașterea noastră în privința alegerilor colective văzute ca agregare a preferințelor individuale. Pornind de la acest cadru informațional limitat exclusiv la preferințe, în cadrul abordării au fost formulate o serie de rezultate importante. Dintre acestea, lucrarea mea vizează, în principal, teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian formulată de Amartya Kumar
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
științei normale în cadrul paradigmei; în al patrulea rând, anomaliile și soluțiile posibile. Înainte de acestea însă, puțină istorie. 1.2. Istoria paradigmei În (1996), Sen enumera câteva momente importante<footnote Sen enumera și contribuțiile lui Aristotel și Kautilya ca discuții în privința agregării intereselor divergente, însă consider că o astfel de lărgire a cadrului paradigmei ar duce la imposibilitatea distingerii ei de altele, deci nu voi subscrie clasificării lui Sen decât în privința lui Borda, Condorcet și Bentham. footnote> ale Teoriei Alegerii Sociale: Bentham
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
continuare, cele mai importante rezultate ale acestei lucrări<footnote Menționez că folosesc cea de-a doua ediție a Social Choice and Individual Values, apărută în 1963. footnote>. Arrow oferă un cadru structurat și axiomatic de analiză privind atât regulile de agregare ale preferințelor individuale, cât și judecățile de bunăstare socială. Sunt făcute următoarele presupuneri: în primul rând, valorile individuale sunt luate ca date și se consideră că nu pot fi alterate de natura procesului de decizie<footnote După cum subliniază și Arrow
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
y, e.g. intensitatea preferințelor. [...] Acesta este aspectul de ordinal (ordering) al condiției. Aspectul irelevanței este doar o parte a celui de ordinalitate, deși în denumirea condiției accentul pare a cădea pe aspectul de irelevanță”. [Sen, 1970a, pp. 89-90] footnote>. Rezultatul agregării preferințelor individuale pe baza acestor condiții greu de respins este unul surprinzător: nu există nicio funcție de preferință socială rațională care să le îndeplinească. Într-o formulare alternativă și cumva mai șocantă, nu există nicio funcție rațională de preferință socială care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rând, mulțimea de informație relevantă: mulțimea preferințelor individuale raționale. În al treilea rând, scopul cercetării: determinarea alegerii sociale plecând de la informații despre preferințele indivizilor. La acest din urmă punct, trebuie subliniat faptul că alegerea socială este interpretată ca fiind rezultatul agregării preferințelor individuale într-o preferință socială. Definiția lui Fishburn indică, așadar, cel puțin trei aspecte importante unite într-o singură propoziție, anume, că ne interesează să explicăm alegerile societății prin intermediul preferințelor indivizilor care o formează<footnote În general, TAS nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
aceste aspecte nu ne oferă o imagine completă asupra paradigmei. Voi oferi, de aceea, două clasificări ale intereselor de cercetare în TAS, prima aparținându-i lui Sen, cea de-a doua, lui Seabright. În (1977b), Sen indica trei tipuri de agregări ale preferințelor individuale, studiate în cadrul Teoriei Alegerii Sociale; în primul rând, „deciziile de comitet: un comitet/comisie trebuie să selecteze din propuneri alternative de acțiune pornind de la viziunile diferite ale membrilor acestuia” [Sen, 1977b, p. 53]. În al doilea rând
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
anonimitate etc.). Nu neg această diferență, însă, câtă vreme, în ambele cazuri, se elimină diferite tipuri de informații, consider că ambele pot fi tratate drept restricții informaționale. footnote>, am fi putut identifica un număr extrem de mare de reguli arrowiene de agregare a preferințelor individuale. Spre exemplu, atâta vreme cât nu impunem independența față de alternativele irelevante, regula Borda este o FBSA acceptabilă. La fel, atâta vreme cât nu impunem condiția Pareto, regula unanimității este o FBSA acceptabilă. Dacă renunțăm la condiția de nondictatură, regula dictatorială este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este o cerință rezonabilă pe care o relație de preferință trebuie să o îndeplinească pentru a putea determina o mulțime de alegere nevidă, i.e. o alternativă să poată fi aleasă. Acest lucru pare a fi valabil și atunci când vorbim despre agregarea preferințelor individuale (tranzitive) într-o preferință socială. Dacă dorim ca societatea să poată alege o politică sau o alta, un candidat sau un altul, trebuie să acceptăm un mod care împiedică circularitățile de felul celei pe care am exemplificat-o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
elimină cel puțin trei tipuri de reguli de decizie socială. Primul tip este cel al drepturilor inalienabile<footnote În această privință, profesorul Miroiu a propus o a doua interpretare. Aceasta constă în faptul că problema nu ar fi una de agregare a preferințelor, ci de admisibilitate a acestora. Altfel spus, problema ar fi a domeniului universal, și nu a condiției Pareto. În acest sens, dreptul meu inalienabil de a nu fi ucis este protejat nu prin faptul că preferința unanimă nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu fi ucis este protejat nu prin faptul că preferința unanimă nu se transformă în preferință socială, ci prin acela că preferințele noastre (ale tuturor) ca eu să fiu ucis nu se află în domeniul funcției. Așadar, ca regulă de agregare a preferințelor, drepturile alienabile ar avea domeniul restricționat. Interpretarea este interesantă, însă, în varianta drepturilor inalienabile care mă interesează în această lucrare (cea libertariană), nu se pot găsi argumente pentru restricționarea domeniului - preferințele trebuie înregistrate așa cum sunt ele. footnote>. Dacă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sau nu ordini. În această nouă înțelegere, domeniul nerestricționat permite orice informație, indiferent că este tranzitivă sau nu. footnote>, adică să fie raționale într-un sens minimal. Miza acestei pretenții este aceea de a arăta că, folosind anumite proceduri de agregare a preferințelor, deși indivizii sunt raționali într-un sens minim, societatea poate să nu fie rațională în același sens. Altfel spus, agregând preferințe individuale raționale, obținem o preferință socială irațională. În afara dimensiunii sale tehnice, domeniul nerestricționat surprinde câteva valori pe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Franța se pronunță pentru...”, „opinia publică americană condamnă...” sunt exemple de acest fel întâlnite foarte frecvent. Dacă însă formulările de genul respectiv sunt luate doar într-un sens metaforic, deci se are în vedere faptul că e vorba de o agregare a opiniilor unor indivizi concreți, și, mai cu seamă, dacă se poate demonstra că majoritatea părerilor sau nota dominantă a acestora se îndreaptă într-un anume sens, atunci nu credem că această eroare merită să fie foarte puternic subliniată. În
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
masiv la construcția și răspândirea „sociologiei vizuale”. 6.2. Interviul de gruptc "6.2. Interviul de grup" Interviul de grup înlătură ceea ce în literatura metodologică se numește greșeală atomistică (atomistic fallacy), adică de deducere a stării de spirit colective din agregarea statistică - oricât de rafinată ar fi ea - a opiniilor individuale. Este clară diferența dintre interacțiunea „statistico-matematică” a opiniilor și interacțiunea reală a acestora în procesul viu al discuțiilor în dinamica de grup, unde intervin ample fenomene de controversă, de persuasiune
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cu această metodă, preferințele electoratului pentru, să zicem, 10 personalități politice, este nevoie de 45 de întrebări. În anumite situații, metodele bazate pe ierarhii și comparații în perechi pot duce la rezultate neclare, atunci când se realizează la nivel de grup agregarea preferințelor individuale. O astfel de problemă este cea cunoscută și sub numele de paradoxul lui Condorcet. Ea evidențiază faptul că și în condițiile în care preferințele individuale sunt coerente, în sensul că sunt tranzitive (un individ ce preferă elementul A
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
deci tot erori neîntâmplătoare, prin supraevaluarea frecvenței comportamentului în cauză. Atunci când se repetă o acțiune de înregistrare (măsurare) pe mai multe entități, așa cum este cazul în anchetă, unde aceeași întrebare se adresează unui număr mare de indivizi, se produce o agregare a erorilor individuale, ajungându-se la o eroare totală. Aici lucrurile pot fi privite din două perspective. Dacă ne interesează numai rezultatul final, la nivel de grup, atunci unele dintre erorile individuale se vor compensa cu altele, fiind produse în
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
revenirea la unele trăsături simple, care să se regăsescă ușor în universul empiric. Este clar vorba de un set de însușiri pentru că e aproape imposibil de găsit una singură, care să fie echivalentă cu cea complexă din definiție; numai prin agregarea mai multor aspecte parțiale se poate spera să se ajungă la scopul urmărit. În plus, gradul înalt de complexitate al unor concepte se datorează și particularității lor de a acoperi dimensiuni distincte ale realității. Astfel, dacă vorbim de integrarea studenților
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
opiniei publice, Editura Studențească, București. Oishi, S.M. (2003), How to Conduct In-Person Interviews for Surveys, Sage Publications, Londra. Oppenheim, A.N. (1992), Questionnaire Design, Interviewing and Attitude Measurement, Pinter Publisher, Londra - New York. Păun, Gheorghe (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, Viitorul Social, 9 (4), pp. 674-678. Petty, R.E., Cacioppo, J. (1986), „The elaboration likelihood model of persuasion”, în L. Berkowitz (ed.), Advances in Experimental Social Psychology, Academic Press, New York. Pinty, Jean-Jacques, Gaultier, Claude (1971), Dictionnaire pratique de mathématiques
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
rapidă a leziunilor acționând la limită cu (bio)laserterapia (o limită naturală). Radiația laser este o undă electromagnetică coerentă aparținând spectrului vizibil și invizibil, unde se poate propaga prin diverse medii ( aer - fluide - solide - plasmă, adică cele patru stări de agregare, ultima proprie unui mod extrasenzorial de înțelegere umană explicat riguros în această carte). Raza laser are o serie de caracteristici comune cu alte tipuri de raze din spectrul electromagnetic și domeniul microundelor, cum sunt caracterul monocromatic și polarizat, este coerentă
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
individuale cu așteptarea colectivă. La fel susțin, în general, și toți sociologii raționaliști, care pleacă de la principiul că rațiunile actorilor sunt motorul acțiunilor. • Efecte neintenționate Unii sociologi sunt, în schimb, foarte reticenți față de paradigma intențională. Mai întâi, fiindcă efectele de agregare a acțiunilor individuale provoacă fenomene nedorite (Boudon, Effets pervers et ordre social, PUF, Paris, 1977). Dar și fiindcă negarea căutării conștiente a efectelor poate fi înțeleasă ca o condiție pentru eficacitatea lor. Aceasta este poziția lui Bourdieu, potrivit căruia efectele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociologie empirică a claselor sociale, inițiată de Halbwachs sau proiectată de Schumpeter (într-un articol din 1927 intitulat "Sociologia claselor sociale"). Se disting atunci două cazuri posibile. • Cazul 5: se infirmă existența claselor sociale Practicile sunt privite ca factori de agregare a colectivelor care au valoare în ele însele. Tipologiile la care ajunge Donnat, când ele rămân strict interne și descriptive, nu legate de colective a priori, furnizează exemple perfecte. Dar există multe alte cercetări, mai ales în sociologia rețelelor (Forsé
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
305. Donație, 49, 226, 228, 232. Dreptul la cultură / de autor / culturii, 51-53, 203, 215. E Economia culturii, 50, 65, 94, 108, 121. Economism, 283-184. Editare, 65, 98, 173, 193, 200, 245. Educație artistică, 94, 199. Efecte axiologic / cognitiv / de agregare, 11, 27, 37, 45, 56-69, 72-81, 102, 106, 117, 123, 132, 147, 150, 200, 208, 210, 238, 267, 260, 272-273, 287, 291, 293, 303. Egalitate, 211, 214, 217-218, 240, 273. Emoții, 33, 55, 69, 120. Esență, 10, 39, 64, 79
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de politică. El le-a conferit un fundament psihologic universal. În viziunea lui Morgenthau, omul are trei impulsuri de bază: impulsul de a trăi, impulsul de reproducere și impulsul de a domina (1948: 17). Într-o lume cu resurse insuficiente, agregarea lor trebuie să conducă în mod inevitabil la o luptă pentru putere. Această "voință de putere" este esența politicii și a războiului, cu toate că prima nu ajunge la folosirea violenței fizice (Morgenthau 1933: 43,63). Ea este cea care îi deosebește
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
credea încă în capacitatea marilor puteri de a ține sub control situația internațională sau, cel puțin, a făcut tot posibilul ca speranțele sale să se îndeplinească. Dar statul pierduse controlul asupra evenimentelor internaționale, iar sistemul internațional nu mai era o agregare de state (dacă fusese vreodată așa ceva). Balanța centrală a superputerilor nu putea guverna relațiile internaționale, iar dependența militară a aliaților de o superputere nu presupunea în mod automat autoritatea acesteia. Relațiile externe nu puteau fi tratate independent de politica internă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
termeni de putere. Într-un context anarhic, fără un mecanism central de sancționare, instinctul de supraviețuire determină actorii să maximizeze puterea, cel puțin ca scop intermediar. De aceea, se spune în continuare, puterea devine comparabilă cu banii din teoria neoclasică. Agregarea străduințelor individuale pentru putere duce la o ordine internațională concurențială, care, ca și constrîngerile pieței în economie, transferă constrîngerile externe asupra acțiunilor naționale. Iar invers, o dată ce aceste constrîngeri sînt cunoscute, actorii pot decide în mod rațional asupra alocării optime a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că orice administrare, fie cu ajutorul legilor, fie cu ajutorul instituțiilor, este prin definiție dependentă de guverne și de interesele lor. Acest lucru scoate din discuție altruismul, pentru că el va fi depășit de interesul egoist. Dar nici egoismul recunoscut nu garantează că agregarea actorilor egoiști și inteligenți va duce în mod necesar la un rezultat general benefic; mai este și problema "pasagerilor clandestini". Apoi, nici blocurile regionale nu pot fi o soluție, pentru că ele nu pot funcționa într-o economie integrată. Ca soluție
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]