13,186 matches
-
situație. Bine, asta doar dacă nu se trezește Durerea. Știți ce îmi place în Babilon? Cu toate că sunt multe lumini, există și multe locuri în care întunericul este de nepătruns. De pildă, în jurul Babilonului, după ce te îndepărtezi un pic. Sunt multe alei neluminate, la unele se lucrează, poți să treci chiar neobservat. Pui mâinile în buzunare, mergi preocupat - faci în așa fel încât să pari preocupat - și nu-ți dă nimeni atenție. Am avut și noroc, totuși. Curva aia râsese, atunci când stăteam
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Poarta se deschise, urcă câteva trepte și ajunse la cabina portarului. Acesta îi verifică pașaportul și-i spuse: Fiul dumneavoastră v-a lăsat cheia de la apartament. Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spuse: Fiul dumneavoastră v-a lăsat cheia de la apartament. Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când ajunse la ușă, se întoarse și privi parcul cu aleile lui strălucitoare, la capătul cărora străjuia un brad impunător. Si statuile astea, parcă aș fi intrat într-un parc de acum un secol! Se întoarse, băgă cheia în ușa transparentă de sus până jos, cu rama metalică. Împinse și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un regret că i-a lăsat pe ceilalți acasă. Deodată se ridică, își scutură umerii și ieși pe ușa dinspre parc. În urma lui, ușa se închise automat. Terasa era un fel de logie, care se deschidea larg către parc, către aleile acelea strălucitoare și scrâșnitoare. Scaune de răchită, o măsuță... Nu avea timp să stea. Mai bine plec. Destul pentru ziua de azi! Vreau să ajung pe stradă, să văd lume. Să văd oameni care râd, care vorbesc. Trecu de portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a putut rezista ispitei. Când trecu pe lângă portar, acesta îi spuse: Cu aceeași cheie puteți intra direct în dormitor. Dacă aveți nevoie, menajera vă va aduce dimineața micul dejun. Nu trebuie să vă deranjați, are cheile ei. Mulțumesc. Traversă pe aleea din dreapta a parcului, trecu pe lângă statui și intră pe terasă. Puse pe măsuța de răchită cumpărăturile, își așeză picioarele pe celălalt fotoliu și privi bradul din capătul parcului. Parcă fusese sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și intră, cu aceeași cheie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și reverie. Mintea i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Crezuse că acea combină muzicală era a lui Mihai. Că el se așezase cu ceva timp în urmă să asculte CD-uri. Abia acum își dădea seama că nu era așa. Un semn de întrebare îi ridicase și grădina, cu aleile, statuile și statuetele. Toate de o frumusețe stranie sau poate numai lui i se părea... Poate pentru altcineva ar fi fost doar eleganță și frumusețe. Și chiar dormitorul, în simplitatea lui, te mișca. Nu era nimic să-l umanizeze, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Lumina se stinse și ușa glisantă se închise în urma lui. Cu pași înceți străbătu culoarul până la sala de baie, apoi trecu în dormitor. Deschise perdeaua de plasă și ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața terasei. Erau ca niște șerpi fosforescenți. Se așeză în fotoliul de răchită. Îi zvâcneau tâmplele de atâtea gânduri. Într-un târziu își spuse, ca o eroină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe sfârșite și își aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre cele ce-și mai propusese și el să vadă în cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dorul de Cișmigiu... Cum era o zi frumoasă, mai trecu odată Podul Alma, admiră apele liniștite ale Senei, trecu pe Montaigne pe lângă marile magazine de modă, admiră ultimele creații, ajunse pe Champs Elysées și o luă încet, fără grabă, pe sub aleile de platani, spre Obelisc. Nu merse până acolo, mai privi încă odată harta și se îndreptă spre Domul Invalizilor, să-l întâlnească pe Napoleon. Amânase această întâlnire de fiecare dată când fusese prin Paris, dar acum își spuse că sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și-a dat și doctoratul. Apreciat și contestat deopotrivă, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, fiind autorul mai multor lucrări literare, dintre care trei au fost publicate și se găsesc în bibliotecile școlare: „Doftorașul mamei”, „Câinii cantonerului” și „Aleea cu salcâmi”. E.S. După relatările prof. GH.Toma IOAN VARZARU - profesor. S-a născut în satul Cucuteni, comuna Băiceni din județul Iai. Este fiu de țărani gospodari, educat în valorile tradiționale ale satului românesc. Școala primară a urmat-o între
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
În ziua aceea bătea un vânt aprig de toamnă. Când am ajuns la stație, se lăsase deja întunericul. Am oprit un trecător să-l întreb unde locuiește domnul Uehara. Chiar și după ce mi-a spus, am hoinărit fără țintă pe aleile întunecoase. Mă simțeam atât de singură, încât îmi venea să plâng. M-am împiedicat de o piatră de pe stradă și mi-a plesnit cureaua de la unul dintre saboți. Pe când stăteam și priveam în jur, neputincioasă, am zărit o tăbliță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
e la o aruncătura de băț de acele puncte de atracție turistică care fac din Romă, după o expresie pe cît de răsuflata pe atît de exactă sub unghi descriptiv, "un muzeu în aer liber". Trebuie doar să mergi pe aleea parcului care coboară în zece minute în Piazza del Popolo ca să te afli deja la porțile Romei clasice. De aici încolo nu-ți trebuie decît o hartă și o pereche de încălțări comode ca să faci față traseelor ce ți se
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
apele oceanului de sub oglinda suprafeței alunecând pe nesimțite de la transparența luminoasă a zilei la albastrul intens al amurgului." Liric: Bănuiam înserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor de cireși și pe galbenul cenușiu al marmorelor dintre tufele de oleandru, mărginind aleile Institutului de istoria artei." Cel indecis realizează contrastul: " Atunci mi-am evocat, fără să vreau, fluviul de oameni de pe bulevardul Magheru și chipurile neclare ale unor femei cu mers grăbit, în planuri ce veneau spre mine, înălțându-se și coborând
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
și-a spălat cele cîteva pensule / apoi și-a pus la umeri aripi de serafim / plecînd unde trebuie / îl însoțeau dirijabilul cu trup de delfin / și Libertatea cu trîmbița-n mînă / în cinstea maestrului fotbaliștii cu lungi mustăți / au jucat pe alee un meci jubiliar / Poetul cu Muza i-au cîntat din antica liră un imn grandios / copacii din Parcul Montsouri au înflorit a doua oară / iar căpitanul vasului cu zbaturi a ordonat / să se cînte valsul închinat doamnei sale Clemence / iubitul
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
-o tot în Arhivele Mănăstirii Rohia: "În iunie, după citirea decretului, ni s-a dat fiecăruia voie să trimitem o carte poștală. N-am îndrăznit să scriu tatei, l-am crezut mort de mult. Am adresat-o vărului meu din Aleea Rumeoară. La ghișeul biroului de primiri sunt vestit că am un pachet și întrebat de la cine e. Răspund indicând numele și adresa vărului. Nu corespunde! aud. Aici arată alt nume și altă adresă și mi le spune pe ale tatii
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
mai avea zece zile până să împlinească trei sferturi de veac, în a doua zi după Bunavestire. S-a stins din viață la Paris, după câteva luni de luptă cu cancerul. A fost așezat alături de iubiții săi părinții adoptivi, pe aleea artiștilor, la cimitirul deschis după cutremurul din '77, la Străulești. Ion Nicodim nu a plecat dintre noi bătrân, ci a fost retezat în plină voltă artistică pe care o deschisese din nou peste o Europă, mai ales de sensibilitate latină
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
colegii săi mai tineri darnic și chiar generos. Fie că pretențiile sale nu erau prea mari, fie din risipa generoasă care-l trăda, a rămas, în fond, un boem și un visător ca pe atunci când își plimba tinerețea flămândă pe aleile Cișmigiului. Mircea Damian nu s-a ales cu un bloc cu șapte etaje, nici cu o vilă, dar nici măcar cu un apartament, deoarece a murit sărac...". Accente interesante pot fi întâlnite și la Ion Th. Ilea (în "Mărturisirile unui anonim
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
expresii în curs de fixare. În acest caz, circulația formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare ironică, trimiterii aluzive la personajul politic care o folosește frecvent: "așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr. 1, sectorul 1, ultima dintre achizițiile lui imobiliare, "încă o aroganță", cum și-a catalogat singur isprava" (Evenimentul zilei, 19.07.2006); "unul dintre scopurile principale ale cumpărării a fost faptul că lui îi place să facă "aroganțe
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
natura pătrunde în orașe, este avangarda preeriilor avansînd eroice pînă la întretăierea marilor bulevarde și explodînd victorioase în parcuri". Chiar noțiunea de parc e modificată în lumea nouă, "revoluționată" de enigma ierbii: Departe de a mai fi o arhitectură de alei geometrice, flori savante și arbori masochiști, parcul este un perimetru al libertății totale, al stîncilor crescînd din asfalt, al copacilor păduroși, al triumfului ierbii". E înregistrat și reversul situației. în absența unei "eternități" încorporate care să-l legitimeze, spațiul geografic
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Casa era vis-a-vis de biserică. Era o casă modestă, dar foarte frumoasă în curățenia ei și în curăția ei, înconjurată de mai multe curți. Era curtea cu flori de-a lungul fațadei de la stradă. În față, la geamlâc, era cărarea, aleea pietruită frumos. Brazdele de verdeață, mărginite cu stânjenei. După aceea, urma grădina cu fructe. Sub care se ascundea beciul moldovenesc, în care bunicul avea murăturile și vinul, ca în Moldova, în Moldova veche. Mai departe era grădina de porumb, mai
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]