839 matches
-
Acestea mi le-a adus, în afara cantinei, doamna Mari. Nu am rămas să mănânc, am plecat către salon. Singur, înconjurat de cățeii cerșetori, printre salcâmii ca niște giganți - păzitori credincioși ai aleilor uzate de pașii multor generații de pacienți. Merg alene, simt oarece teamă în suflet... Am parcurs drumul acesta... Dar nu mai contează de câte ori! Vorbesc cu cățeii și încet-încet ajung la destinație. * * * La plecare am dat din nou de Mariana. M-a abordat altfel decât mai înainte fără introducere și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
să spună, se Întoarse pe călcâie și pă răsi odaia, trântind ușa cu furie În urma lui. Jos, În sala cea mare, așteptau doi bărbați. Unul era starețul Otto, tolănit Într-un jilț căptușit cu piei de urs și bându-și alene cupa de vin. Celălalt, un cavaler cu fața lată, pe care o cicatrice adâncă o făcea și mai hidoasă, Întrebă cu glas zeflemitor: — Ei, pe când nunta? Ministerialul se trânti pe o laiță de asemenea așternută cu piei de urs, Înșfăcă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la aventura chaplinescă a unui încasator de biruri, cu picioarele cam scurte, făcând pe cascadorul pentru a întoarce împătrit sumele stoarse de la contribuabili. La întoarcere, o scurtă oprire în cazarma avariată, plină de găuri de obuz, în care se preumblă alene, la mică distanță unii de ceilalți, polițiști evrei cu alură de Robocopi și presupuși polițiști palestinieni cu ținuta neglijentă și neînarmați. Sunt însărcinați cu menținerea ordinii în interiorul enclavei, ne explică ei, dar nu le este permisă utilizarea armelor de foc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chemat și pe vecinul meu din dreapta, inginerul X, s-o vadă. A venit inginerul. Ea s-a lăsat admirată, cu aceiași liniște. Abia după ce s-au apropiat hăitașii ș-au sunat în pădure câteva focuri de armă, s-a ridicat alene și a plecat. De la câțiva pași s-a mai ridicat o soață pe care nu o observasem și s-a dus după cea dintăi. Le-am văzut oglinzile albe depărtându-se pe sub crengăritul negru al pădurii desfrunzite. 29 dechemvrie [CÂNTECE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-ar ținti clar întărirea și îmbunătățirea situației clasei muncitoare, ași socoti că viața mea e lipsită de sens." (pp. 526) Poetul Din furtună Și mânie Tu detună Apă vie La izvoare Argintii Din ponoare Spre câmpii * Visuri line Fulgi alene Să-nsenine A noastre gene; Dă-ne nouă Versuri vii Ca o rouă Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15 Mai 1954 Plecare 9,20 dimineața. Vreme răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toate părțile ca într-o horă, cum zice poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având vederea asupra unei splendide grădini ce se desfășura la picioarele noastre și mai departe asupra lacului care se întindea alene între munții ce-l încadrau. Numai la plata adițiunei sau, mai bine zis, a sustracțiunei, ne-am cam resimțit. Dar n-am avut ce face; obrazul subțire se ține cu cheltuială. Trei zile am stat în Geneva unde ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
călătoria tatei, cu trenul, într-o direcție necunoscută. Fusese aruncat de-a valma, înghesuit împreună cu alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu erau oameni, parcă erau vite sau saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ochi din cauza țînțarilor m-am gîndit la Chichina, un vis Îndepărtat și neclar În acest moment, deși sfîrșitul lui, neobișnuit pentru o astfel de amintire naivă, lasă În urma lui, În memoria mea, mai multă dulceață decît amăreală. I-am trimis alene un sărut ușor, cum i-ar trimite un prieten vechi care o cunoaște și o Înțelege; apoi mintea mea s-a Îndreptat spre Malagueño, scenă imensă a atîtor nopți nedormite, unde, poate chiar În acel moment, ea probabil că Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Simon Huși, 6 august 1994 Dimineața (pastel) Pe pământul plin de rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
părinții lui, care stăteau în apartamentul unui prieten - Dan Nasta - în cochetul bloc de pe strada Puțul de Piatră, care aparținuse chiar soției acestuia - Rori, o hiperintelectuală... După o oprire protocolară la cofetăria de pe Calea Victoriei colț cu Grivița, ne-am îndreptat alene spre casa de pe Puțul de Piatră, în care găzduia, alături de părinții săi, chiar în camera soților Nasta, plecați în vilegiatură la mare. În holul spațios al apartamentului era multă lume, printre care ne-am strecurat cu tot protocolul cuvenit de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Trei șeici de cartier îmbrăcați în alb, cu babuși în picioare (un fel de papuci întorși spectaculos la vârf, la fel ca aceia purtați de Colea Răutu în filmele istorice românești) plus un fel de veste-caftane trase pe deasupra, se plimbă alene printre mese și ne privesc. Ne privesc așa cum vizitatorii privesc animalele dintr-o grădină zoologică. Cu un soi de dispreț clar afișat în privire. Nu trebuie să fii mare psiholog sau fizionomist pentru a-ți da seama. Fără îndoială, se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sau a altor vizitatori. Dorul de casă și de cei dragi le este încă fierbinte. Potrivit cerinței de a fi cât mai mult timp în mijlocul elevilor, ca director mă aflu în școală chiar și în multe zile de sărbătoare. Circulând alene prin curte, în apropierea porții mi s-a oferit prilejul să cunosc pe viu o autentică lecție de edu cație părintească, în forma ei lapidară și nudă. O mamă, venită dintr-un sat nu prea apropiat de Iași să-și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
atunci când cineva îi umezește buzele cu apă. O căldură bruscă îi străbătu trupul ca un fior inexplicabil ce semăna cu un drog puternic injectat intravenos. După câteva minute se învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă, să lenevească, să viseze, să acționeze inteligent și să nu lucreze
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai temerar supraviețuitor s-a dovedit a fi o geantă de voiaj, este atât logic, cât și simbolic. „Ne budet-li, tî vedi ustal“ (Nu te-ai plictisit, nu ești obosit?) mă Întreabă mama și apoi cade pe gânduri În timp ce amestecă alene cărțile. Ușa compartimentului era deschisă și prin ea vedeam geamul de pe culoar, prin care sârmele - șase sârme subțiri, negre - se străduiau s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan tace. Pășește alene. Gerul de peste noapte făcuse să înflorească pe geam, ca peste un câmp, albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari și deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri, îngropând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
osebite le-au ieșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii sau neghiobi”. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa râului Buzău se strecoară alene spre albia mare a Siretului. Șerpuirea râului este atât de întortochiată, încât pare a fi un fir de lână albă deșirat dintr-o împletitură veche. În multe locuri, tot scurmând în malurile sale de pământ, când în dreapta, când în stânga, râul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
echivoc balans între un trecut abia bănuit și un viitor greu de imaginat și să mă duc într-acolo, dintr-un impuls oarecum lipsit de rost. * Am descoperit însă că viitorul pătrunde peste tot, că viitorul este chiar agresiv. Trecând alene pe lângă cantonul părăsit, am observat că, în încăperile goale, unde locuia familia ceferistă, s-a organizat ceva: o instituție oarecare; un S.R.L., am bănuit. Nu am greșit. Câțiva școlari au ocupat spațiul și pe o firmă dintr-un cearșaf au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dureroasă (Weber, Chopin): Cântă încet din Weber: "gîndirile din urmă"- Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! Și degetele-i albe pe clapele sonore Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind - Erau în miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... * Și-am plâns - precum ar plânge amantul după dricul Iubitei fidanțate purtat spre cimitir; Și-am plâns - precum ar plânge
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu preferințe pentru lugubru, în Caravanele tăcerii, în măsura în care evoacă pustiurile sahariene: Vin caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri de fildeș și de aur... Și cum alunecă alene, Purtând tăcerea păturită pe surile spinări, Par șiruri de corăbii ce se întorc din larg, Greoaie - fără de catarg, Alunecând ca într-un vis bizar Spre-un port imaginar. G. BĂRGĂUANU G. Bărgăuanu cântă migrația vehiculelor cu roadele pămîntului(care cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neplânși. Erau mai mulți decât roua - Erau prea mulți pentru un drum. Halucinația, la "ora fantastică", e regimul său normal: O simțeam printre degete, în inimă, pe gene, Când venea în odaie la mine, seara, Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene, Părul ei semăna cu ceara. Felină, depărtată, totdeauna, Mai tristă, mai rece, până când, vai! Prietena mea luna nu mai era luna, Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai. Din acest fel de existență somnambulică ar trebui să iasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mîna împotriva Ecronului și ce va mai rămîne din filisteni va pieri, zice Iahwe”. Amintește ivriților să fie cu băgare de seamă și la filistenii din Gat pentru că ,,6,4 Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor; mănîncă miei din turmă și viței puși la îngrășat. 6,5 Aiurează în sunetele alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6,6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fie trăită și propun sinuciderea. Eminescu zicea: , și propunea, spre luare în seamă, diversitatea opțiunilor pentru viață și se adresa lunii de pe cer care în nopțile senine „vede” tot zbuciumul omenesc. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa râului Buzău se strecoară alene spre albia mare a Siretului. Șerpuirea râului este atât de întortochiată, încât pare a fi un fir de lână albă deșirat dintr-o împletitură veche. În multe locuri, tot scurmând în malurile sale de pământ, când în dreapta, când în stânga, râul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]