1,588 matches
-
care este implicată nebunia sub o formă oarecare erau variate și multiple. Ni s-au transmis diferite surse din care putem reconstitui unele interesante elemente de patologie psihiatrică și care reflectă moravurile vremii. Se prevedea, de exemplu, divorțul în cazul alienării unui dintre soți ("de va nebuni bărbatul, să se împartă acea casă", prevăzându-se totuși un termen de timp de la îmbolnăvire, lucru remarcabil, avându-se în vedere evoluția surprinzătoare și remisiunile sau vindecările neașteptate. Alienarea motivează și desfacerea legală a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de exemplu, divorțul în cazul alienării unui dintre soți ("de va nebuni bărbatul, să se împartă acea casă", prevăzându-se totuși un termen de timp de la îmbolnăvire, lucru remarcabil, avându-se în vedere evoluția surprinzătoare și remisiunile sau vindecările neașteptate. Alienarea motivează și desfacerea legală a logodnei dacă unul dintre viitorii seoți "se va bănui de dracul și se va îndrăcii". Judecătorul se poate pronunța și singur dacă poate cunoaște pe nebun punându-i întrebări meșteșugite ("în multe feluri și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase limbi au avut ecouri excepționale. Disconvenție, demitizare, spaimă de alienare acestea sunt dealtminteri pe buzele multor contemporani. Geo Dumitrescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru și ceilalți sunt exponenți ai unui saeculum. Dincolo de stilurile individuale, ei participă la o mare sinteză, fiecare relevând câte ceva din spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Are și el comoara lui, dar poate că trebuie ajutat s-o găsească. Toți o avem și e una în Unu. Dar de ce a fost nevoie de o îndepărtare atît de mare și de îndelungată de noi înșine, de o alienare practic, pentru a ne întoarce în non-locul de unde am plecat rătăciți, în Sinele redescoperit? Poate că e un drum ritualic. Cum spune Andrei Pleșu, "Aproapele" se valorifică numai după o laborioasă experiență a "departelui" (Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
acesta se traduce astăzi prin adevăr, cînd bogăția sa originară de sensuri era mult mai mare, însemnînd "dezvăluire, descoperire, non-ocultare, fără ascundere". Întoarcerea la semnificațiile originare este necesară pentru că acestea dețin un sens pierdut, singurul capabil să ne elibereze de alienare, de lumea înstrăinată în care trăim. Noi nu mai înțelegem nimic din măreția începutului, cîntată și de romantici (vezi "primii zori" ai lui F. Schlegel), totul s-a degradat și dereglat pînă la ridicol, totul e plin de ignoranță. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
considerat chiar un principiu de explicare a funcționării ei. Dar aceasta nu este o lume ideală. În căutarea uniformității, globaliștii au coborît chiar o treaptă mai jos, propunînd o unificare prin economie, prin bani și tehnologie. Aceasta a adus multă alienare în societățile tradiționale și a dat naștere la opoziții virulente, fundamentaliste, mai ales în lumea islamică, cu care Occidentul își consumă din nou energiile. Dar, în fundal, se ridică Asia, e adevărat transformată. Unitatea reprezintă însă un scop nobil, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la antipozi. Așa că Papa poate avea dreptate. În fond, cum arată și Edward F. Edinger, "religia este cea mai bună formă de protecție colectivă care există, atît împotriva stării de inflație (în sensul inflamării ego-ului), cît și a celei de alienare. După cîte știm, fiecare societate a avut asemenea categorii suprapersonale în ritualul său colectiv. Este destul de îndoielnic că viața omenească în colectivitate poate supraviețui, pentru un timp oarecare, în lipsa unui simț comun al conștientizării acestor categorii transpersonale" (în Ego și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
am uitat cine suntem, am devenit schizoizi și cum ce este înlăuntru este și înafară... Egoul este instanța aceea separată și separatoare care consideră că ceilalți nu contează. Or, viața adevărată începe după renunțarea la ego-ul inflamat, o formă de alienare, și regăsirea Sinelui infinit, a unității, pentru că, în esență toți suntem Unul. Există însă și zero, există vidul, iar de-mpărțim totul la zero devine zero, vid infinit. Dar nota bene! e vorba de vidul plin al orientalilor, de energia
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
devenit sclav al materiei, cu un ego hipertrofiat, ce a uitat de Sine, omului îi este afectată sănătatea psihică. Acesta întîlnește disperare, goliciune, lipsă de sens, tot felul de psihoze, crimă și suicid. O primă figură simbolică celebră a acestei alienări fratricide este Cain, o altă figură biblică, simbol al alienării, e Ismael, psihologii vorbesc astăzi despre un întreg "complex al lui Ismael". De fapt, mai toți musulmanii par să sufere de acest așa-zis complex. Nu întîmplător, un personaj din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
uitat de Sine, omului îi este afectată sănătatea psihică. Acesta întîlnește disperare, goliciune, lipsă de sens, tot felul de psihoze, crimă și suicid. O primă figură simbolică celebră a acestei alienări fratricide este Cain, o altă figură biblică, simbol al alienării, e Ismael, psihologii vorbesc astăzi despre un întreg "complex al lui Ismael". De fapt, mai toți musulmanii par să sufere de acest așa-zis complex. Nu întîmplător, un personaj din Moby Dick a lui Melville se numește chiar așa: Ismael
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pline de astfel de personaje-simbol: Divina Comedie a lui Dante, Faust a lui Goethe, Țara pustie a lui Th. S. Eliot, poeziile lui Holderlin, proza lui Tolstoi și multe altele. Toate acestea pot fi considerate ca simptomatice pentru starea de alienare colectivă în care trăim. Vieți pierdute, lipsite de sens și de semnificație. Le descriu și alte forme de artă modernă, pictura, sculptura, teatrul și altele. Iată ce spunea Kirkegaard: "așa de mult se vorbește de vieți irosite dar numai acea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și cutremur, Humanitas, București, 2002, p.159). În termeni psihologici, Jung spune același lucru. De aici, cum vinovatul este întotdeauna celălalt, se naște foarte multă violență și distrugere, sub toate formele. Deși aceasta nu înseamnă neapărat un sfîrșit; privită optimist, alienarea poate conduce la o înțelegere mai profundă, la o conștiință mai cuprinzătoare a înălțimilor și adîncimilor vieții, către conștiința extinsă a Sinelui. Iată ce scrie C,G, Jung: "Sinele, în eforturile sale spre reali zarea de Sine, se întinde dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
divină. Cînd ego-ul și-a epuizat resursele și este conștient de neputința sa fundamentală se însuflețește psihicul arhetipal. Cum spunea W. James, " Limita umană este momentul potrivit al lui Dumnezeu". e) În loc de concluzii: Sensul și simbolurile sale Unul dintre simptomele alienării din vremea noastră este sentimentul lipsei de sens. Confuzie și dezorientare. Relația noastră cu viața a devenit una extrem de ambiguă. Soluția de fond nu poate fi decît regăsirea unității dintre ego și Sine, la nivel individual și colectiv, ceea ce înseam
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu știu ce interese obscure în interesul nu știu cui și dorind să se răzbune pe nu știu cine, ba că e prăbușit psihic ș.a. Au apărut brusc tot felul de specialiști în defectologie, care lansează fel de fel de fumigene. Toate acestea indică gradul de alienare în care a ajuns societatea și noul Babel care a devenit Bucureștiul. Nici o instituție a statului nu s-a sesizat oficial. Strania liniște instituțională a fost însă tulburată de doi cetățeni verticali: Ilie Năstase și Mădălin Voicu, care au depus
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de oameni luminați, providențiali de-a dreptul. Și-uite-așa, puțin agitată, conștiința noastră va adormi la loc și-și va relua dialogul cu veșnicia. Somn ușor, neamule! 5.7. Înființare Putem fi fericiți. Parcă nu ne mai vine să credem. În alienarea noastră am ajuns să considerăm fericirea ca pe un ideal, sau chiar o utopie. Or, "a fi fericit" este un pleonasm, deoarece "fericit" îl presupune pe "a fi", iar "a fi" înseamnă în sine "a fi fericit". Dar "a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
tră-gîndu-se de propria-i perucă. Așa cum arăta Adorno, "de dragul posibilului, individul trebuie să conceapă chiar și propria-i neputință". Contradicția, ca și refuzul sistemului sunt cultivate insistent, ceea ce ne amintește de Nietzsche, Kafka sau Proust. Ca și la aceștia, tra-uma alienării e foarte vizibilă. Dialecticieni ai negativității, asumîndu-și o izolare orgolioasă și afișînd un elitism pe care-l critica și Hannah Arendt, autorii Școlii de la Frankfurt tematizează ideea de critică și de rezistență într-o "știință tristă", replică a celei "vesele
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
este unul dintre cei mai importanți factori care alimentează interminabila escaladă a nevoilor. Consumul, copilăria și timpultc " Consumul, copilăria și timpul" Întinerirea experienței trăitetc "Întinerirea experienței trăite" Am văzut așadar care este originea necesității de a reconsidera faimoasa chestiune a alienării lui homo consumator. S-a subliniat pe bună dreptate că ceea ce numim consum modern trebuie analizat nu ca un semn de alienare, ci ca expresie a libertății omului, instabilitatea manifestată față de mărfuri fiind unul dintre modurile în care acționează subiectul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
experienței trăitetc "Întinerirea experienței trăite" Am văzut așadar care este originea necesității de a reconsidera faimoasa chestiune a alienării lui homo consumator. S-a subliniat pe bună dreptate că ceea ce numim consum modern trebuie analizat nu ca un semn de alienare, ci ca expresie a libertății omului, instabilitatea manifestată față de mărfuri fiind unul dintre modurile în care acționează subiectul pentru a nu se pierde în obiect, pentru a-și manifesta superioritatea față de exterioritatea lucrurilor 15. Totuși, subiectivitatea neoconsumatorului se afirmă nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
specifică lumii liberale, excesul posibilului, povara liberei guvernări a propriei persoane. Cu cât există mai multă preocupare și responsabilitate de sine, cu atât se manifestă mai tare nevoia de facilitate vidă, de relaxare până la „efortul zero”, de nepăsare frivolă. Nu alienarea subiectului, ci recursul la libertate pentru a nu mai gândi, pentru a ieși din sine și „a scăpa de apăsarea propriei istorii”24. Hiperconsumul nu funcționează în mod sistematic ca ultimă soluție, el este acel ceva care oferă individului posibilitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină economică producătoare de false nevoi, de pasivitate generatoare de alienare și de singurătate neputincioasă. Acestor critici „externe” li s-au adăugat altele, „interne”, denunțând impostura fericirii-marfă, incapacitatea societăților bogate de a aduce realmente mulțumire oamenilor. Pentru că, promițând paradisul satisfacțiilor bunăstării, lumea mărfii nu încetează, în realitate, să orchestreze frustrările, lipsurile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
diverse, dar ele nu se înmulțesc decât în paralel cu frustrările existențiale, cu îndoielile și insatisfacțiile încercate în legătură cu propria persoană. Eșecul nu este al consumatorului, el amenință individul-subiect și existența lui intimă. Ironia epocii: civilizația hipermărfii a generat mai puțină alienare față de lucruri, dar a accentuat dorința individului de a fi el însuși, dezbinarea dintre sine și sine, dintre sine și ceilalți, dificultatea de a exista ca ființă-subiect. Dorințe, frustrări și publicitatetc " Dorințe, frustrări și publicitate" Decepție, frustrare: în procesele intentate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
barbarie blândă” a depășirii de sine și a cursei dezlănțuite spre rezultate. Conceptul de performanță este acum evocat într-un mod atât de sistematic și de banalizat, încât suntem îndreptățiți să credem că a luat locul ocupat odinioară de temele alienării și exploatării. El nu numai că furnizează o explicație clară, unificată, totalizantă a „indispoziției în civilizație”, dar permite chiar o critică generală a activităților mai mult sau mai puțin importante ale vieții, în momentul în care grila marxistă nu mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
iar publicul adoră să contemple pe micul ecran povești despre răsfățați ai sorții, ritualuri de modă veche ale aristocraților, mari serate șic în hoteluri luxoase, croaziere și locuințe somptuoase. Luxul părea demodat, iată-l la modă; era un semn de alienare, iată-l semn al calității vieții. Oamenii cer din ce în ce mai mult mărci de calitate, cumpără produse de lux „accesibile” și fac, din când în când, „mici nebunii” costisitoare, în ruptură cu etosul popular tradițional al consumului. Dreptul democratic la lux s-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de risc reperați în studiile epidemiologice. Datorită faptului că excitația provine din chiar interiorul corpului, fără ca psihicul să aibă propriul său cuvânt de spus, aceasta este resimțită ca un „obiect” exterior căruia adolescentul trebuie să i se supună, sentiment de alienare întărit de remarcile celor apropiați în special cele ale părinților (în ceea ce privește alimentația, un aspect fizic, un comportament, un gest, o manieră de a se îmbrăca etc.) lăsând tânărul să audă că el nu mai este același ca și copilul de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescentul, deprimat, avea sentimentul că nu este înțeles de cei apropiați lui până în acel moment; deodată el are sentimentul că, în sfârșit, cineva îl înțelege, dar foarte repede acest sentiment se poate transforma în teamă majoră de dependență sau de alienare, impunându-i atunci o ruptură pentru a-și regăsi propriile limite. La polul opus, unii adolescenți se poziționează într-un transfer ostil foarte greu mobilizabil, cu atât mai mult cu cât acesta este pus în slujba convingerii lor defensive că
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]