1,307 matches
-
reînființat, dar comuna Crăsani a încetat să mai existe, fiind inclusă în comuna Balaciu. Tot atunci, satele Balaciu de Jos și Balaciu de Sus au fost unite într-un singur sat cu numele de Balaciu, și comunei i-a fost alipit și satul Sărățeni, de la comuna Sărățeni, desființată. Comuna Sărățeni s-a separat din nou în anul 2005. Cinci obiective din comuna Balaciu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt
Comuna Balaciu, Ialomița () [Corola-website/Science/301230_a_302559]
-
rămânând cu satele Armășești și Cacalete. În 1950, comuna Armășești a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. Satul "Cacaleți" a fost rebotezat în 1964 "Nenișori". În 1968, comunei i-au fost alipite și comunele vecine Bărbulești și Malu Roșu (noul nume al comunei "Rădulești", desprinsă în 1931) și a fost arondată județului Ilfov. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei înapoi la județul Ialomița. Satul Bărbulești s-a
Comuna Armășești, Ialomița () [Corola-website/Science/301229_a_302558]
-
în "Dumești", comună ce făcea parte din plasa Bahlui a aceluiași județ, având 2383 de locuitori în satele Dumești, Hoisești, Căcărăzeni, Păușești și Chilișoaia, după ce satele Holm și Scobălțeni trecuseră la comuna Podu Iloaiei. În 1931, comunei i-au fost alipite și satele comunei Cucuteni, desființată; situația a fost însă temporară, satele separându-se din nou și comuna lor reapărând sub numele de "Lețcani". În 1950, comuna Dumești a fost transferată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, a revenit la
Comuna Dumești, Iași () [Corola-website/Science/301275_a_302604]
-
apă, o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Copou a aceluiași județ, având 1959 de locuitori în satele Bran, Chișărăi, Cilibiu, Coada Stâncii, Golăești, Medeleni, Petrești și Podu Jijiei. În 1931 i s-au alipit satele comunei Bosia, desființată, dar ele aveau să fie în scurt timp din nou separate. În 1950, comuna a fost arondată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968 a revenit în alcătuirea actuală la județul Iași, reînființat. Singurul obiectiv din
Comuna Golăiești, Iași () [Corola-website/Science/301278_a_302607]
-
districtul Timișoara. Satul s-a format în urma ultimelor valuri de colonizări sârbești la nord de Dunăre. De la apariția lui, el a fost locuit în marea majoritate de sârbi, printre care s-au aflat și români. Începând cu 1779 a fost alipit de județul Torontal, de care a aparținut până la unirea Banatului cu România. În această perioadă de administrație austro-ungară, a purtat esențial același nume, "Dinyas", cu mici modificări. Biserica ortodoxă sârbească a fost construită în 1835. În perioada interbelică a purtat
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
1717 arată satul valah numit "Iktar", aparținea de districtul Făget și avea 15 case. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele de "Ektar", iar pe harta oficială de la 1761 este inclusă în districtul Lugoj. În 1779 s-a alipit județului Timiș. Pe hotarul nordic al satului s-a întemeiat în 1882 colonia de germani Iosifalău. Biserica ortodoxă s-a construit în 1909. Atestarea documentară a Budințului este puțin mai recentă decât a Ictarului. El apare menționat într-o diplomă
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
Colmar, Altkirch, Belfort, Delémont și Porrentruy. În 1814 pierde, în defavoare Elveției teritoriile fostului departament Mont-Terrible, cu excepția regiunii orașului Montbéliard, care este însă transferat departamentului Doubs în 1816. În urma războiului franco-prusac din 1870 mare parte din teritoriul său a fost alipit Imperiului German în cadrul teritoriului Imperial Alsacia-Lorena. În această perioadă, regiunea este orgnizată sub forma unui bezirk numit "Oberelsaß". Porțiunea rămasă în Franța reprezenta la momentul respectiv arondismentul Belfort iar actualmente formează departamentul Territoire de Belfort. După Primul Război Mondial teritoriul
Haut-Rhin () [Corola-website/Science/300122_a_301451]
-
Imperial Alsacia-Lorena. În această perioadă, regiunea este orgnizată sub forma unui bezirk numit "Oberelsaß". Porțiunea rămasă în Franța reprezenta la momentul respectiv arondismentul Belfort iar actualmente formează departamentul Territoire de Belfort. După Primul Război Mondial teritoriul revine Franței dar este alipit din nou Germaniei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Haut-Rhin () [Corola-website/Science/300122_a_301451]
-
a fost desființată. În 1867, Prusia și alte state germane din nordul Austriei au clădit un stat constituțional denumit Confederația Germană Nordică. Bavaria, Wurtemberg, Baden și Saxonia erau însă încă sub influență Austriei și Franței. Bismark a încercat să le alipească de noul stat. În 1870-1871 a dus un război împotriva Franței. Astfel, câștigând războiul franco-prusac și cucerind Alsacia și Lorena , în ianuarie 1871 este creată Germania Unită-Imperiul German (cel de-al doilea Reich) care va dura până în 1918. Bavaria, Wurtemberg
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
1870-1871 a dus un război împotriva Franței. Astfel, câștigând războiul franco-prusac și cucerind Alsacia și Lorena , în ianuarie 1871 este creată Germania Unită-Imperiul German (cel de-al doilea Reich) care va dura până în 1918. Bavaria, Wurtemberg, Baden și Saxonia sunt alipite. Bismarck îi impune Franței să plătească o despăgubire de război de 5 miliarde de franci. Germania era un stat federal; statele germane își mențineau autonomia, unele mai multă, altele mai puțină. În cadrul acestei construcții statale erau patru regate: Prusia, Bavaria
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
Sâncel. Sâncelul era un sat de iobagi, așa cum reiese din documentele vremii, și împreuna cu Blajul și alte sate din jur, aparținea de comitatul Cetatea de Baltă pâna în secolul al XV-lea când Iancu de Hunedoara (voievodul Transilvaniei), îl alipește comitatului Alba (în anul 1451). Desigur că o dată cu stabilirea Episcopiei Bisericii Române Unite cu Roma la Blaj, în anul 1737, istoria satului Sâncel și a celor din jur va fi marcată de istoria Blajului, care va avea un ecou important
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
case. În comună funcționau o școală primară cu 23 de elevi, o biserică ortodoxă și una catolică. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2120 de locuitori în satele Gherăești și Ferdinand. În 1931, i s-a alipit și satul Pildești de la comuna desființată Pildești. După al Doilea Război Mondial, satul Ferdinand a primit numele de "Gheorghe Doja". În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952 și 1956, din regiunea Iași). Satul
Comuna Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/301534_a_302863]
-
a trecut în administrarea raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952 și 1956, din regiunea Iași). Satul Gheorghe Doja a fost rebotezat în 1964 "Gherăeștii Noi". În 1968, comuna a trecut la județul Neamț; tot atunci, comunei i s-a alipit satul Tețcani de la comuna Mircești, iar satul Pildești a fost transferat comunei Cordun. Singurul obiectiv din comuna Gherăești inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț este situl arheologic de „la Biserică” din satul Gherăești, sit ce cuprinde urmele unei
Comuna Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/301534_a_302863]
-
de demult, el va lăsa moștenire noilor generații, alături de casa tradițională în care locuiește și care a fost inclusă în patrimoniul național, monumentul voievodului Bogdan I și biserica cea nouă al cărei ctitor este. În anul 1930 satul Bocicoiel este alipit comunei Bogdan Vodă. În perioada comunismului în localitate și-a desfășurat activitatea o fabrică de prelucrare a fierului prelucrat din minerul de fier extras din minele din județ (din Munții Maramureșului). Se produceau aici șuruburi și alte piese pentru aparate
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
nos, os, leș, los, las" nu pot intra în combinație cu o prepoziție ("a mi me gusta..., me gusta, a ți te gusta, le gusta"..., etc.). Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la verb: "dándome" (dându-mi), "lavarte" (a te spală), "¡vete! " (du-te). Atunci cand formă nos în poziție enclitica se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: "vamos" + "nos" > "vámonos". Se suprima d final de la persoană
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
simplă) și infinitiv (formă simplă) pronumele neaccentuat este în mod obligatoriu enclitic: "dame" și nu "me da", "dándole" și nu "le dando", "darles" și nu "leș dar". La formele compuse ale infinitivului și gerunziului, formele neaccentuate ale pronumelor personale se alipesc la auxiliar: "haberme dado, habiéndome dado". În cazurile în care un verb este însoțit de mai multe pronume personale neaccentuate, acestea se așază după sau înaintea acestuia. Deci nu pot fi separate: "Me lo da. Dándomelo ". Totdeauna formă se preceda
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
interbelică, deși avea doar 1700 de locuitori în 1924. În 1950, a devenit parte din raionul Ploiești al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești, pierzându-și statutul de oraș. În 1968, comuna a devenit parte a județului Prahova, reînființat, alipindu-i-se și câteva sate ale comunei Mărgineni, care s-a desființat, și anume Mărginenii de Jos, Brătășanca și Ungureni. În comuna Filipeștii de Târg se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: curtea boierească a lui Pană
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
Satele Golani și Fundu Șiștarului au luat, respectiv, denumirile de "Zorile" și "Izvoarele". În 1968, comuna a trecut la județul Neamț, iar satele Zorile și Izvoarele au fost desființate și comasate cu satul Muncelu de Jos. Satul Chiliile a fost alipit și el comunei Valea Ursului în 1981.
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
interbelică a fost reședința plasei Sărmaș din județul Cluj (interbelic). În anul 1952, Sărmașu devine sediul raionului cu același nume din cadrul județului Cluj până în 1960 când comuna este arondată raionului Luduș. La reforma administrativă din anul 1968 localitatea a fost alipită județului Mureș. Începând cu 30 septembrie 2003, prin legea nr. 382, fosta comună Sărmașu a fost ridicată la rangul de oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sărmașu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
1925 consemnează comunele în plasa Teleorman a aceluiași județ. Comunele Vulpești și Cornățelu au fost comasate sub numele de "Cornățelu", comuna rezultată având locuitori în satele Bujoreni, Cornățelu și Vulpești (care a devenit reședință). De asemenea, comunei Buzoești i se alipise și satul Curteanca (fost la comuna vecină Găujani), și avea în total acum 1742 de locuitori. Comuna Șerboeni avea aceeași alcătuire și 1167 de locuitori; iar comuna Ionești avea 1062 de locuitori în satele Ionești și Tomșanca. În 1931, comuna
Comuna Buzoești, Argeș () [Corola-website/Science/300611_a_301940]
-
567 de locuitori și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Argeș a aceluiași județ. Comuna Corbeni avea 3481 de locuitori în satele Berindești, Bucșenești, Căpățânenii Pământeni, Căpățânenii Ungureni, Corbeni, Poenari și Turburea. Comunei Oești i se alipiseră și satele Cicănești și Bărăști, populația ei ajungând la 2800 de locuitori. În 1931, comuna Oești a fost desființată, satele ei trecând la comuna Albești, după care la scurt timp satele Oeștii Pământeni și Oeștii Ungureni au format din nou
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
consemnat satul Dâmbovicioara, făcând parte din comuna Rucăr. Comuna s-a înființat în 1931, în cadrul județului Muscel, cu satele Dâmbovicioara și Ciocanu. În 1950, ea a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, a trecut la județul Argeș, alipindu-i-se și satul Podu Dâmboviței de la comuna Rucăr. În comuna Dâmbovicioara se află situl arheologic de interes național al așezării romane (secolele al II-lea-al III-lea e.n.) de la Podu Dâmboviței (aflat la 1,5 km nord de
Comuna Dâmbovicioara, Argeș () [Corola-website/Science/300620_a_301949]
-
și C. Vlădescu. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 660 de locuitori în aceleași două sate. În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, comuna a fost transferată la județul Argeș, alipindu-i-se și satele comunei Vulturești, desființate. Comuna Vulturești a fost reînființată în 2003, de atunci comuna Hârtiești având alcătuirea actuală. Patru obiective din comuna Hârtiești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local
Comuna Hârtiești, Argeș () [Corola-website/Science/300625_a_301954]
-
Argeș, Muntenia, România. Satul se află în sud-estul comunei, pe malurile Neajlovului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, el făcea parte din comuna Cacaleții de Jos, împreună cu reședința comunei. În 1908, această comună luase numele de "Gruiu" și i se alipiseră și satele Cireșu și Cacaleții de Sus. În prima parte a perioadei interbelice, comuna a primit denumirea de "Siliștea", după ce satele Cacaleții de Jos și Cacaleții de Sus au fost comasate sub acest nume. Comuna a fost desființată în 1968
Gruiu (Căteasca), Argeș () [Corola-website/Science/300624_a_301953]
-
comasarea ei cu comuna Măcăi, care făcea parte din plasa Dănicei a aceluiași județ, având 1775 de locuitori în satele Bălțata, Cârcești, Crivățu, Cuca, Măcăi, Sinești și în cătunele Mănești și Stănicei. În 1931, comuna a luat numele de "Cuca", alipindu-i-se și satele Dealu Lăune, Dealu Scheii, Dobrești, Valea Scheiu și Valea Cucii, de la comuna Dănicei. În 1950, comuna a fost transferată raionului Gura Boului, apoi (după 1952) raionului Drăgășani, după care (după 1956) raionului Vedea din regiunea Argeș
Comuna Cuca, Argeș () [Corola-website/Science/300619_a_301948]