1,413 matches
-
furnizori de noutăți. Aceștia au creat, cel puțin pînă în 1789, rețele de informații care completau cu folos pe cele ale presei tipărite. Importanța lor politică nu este deloc de neglijat. Cît despre foile volante, canards, cîntece și ilustra(ii, almanahuri, broșurile religioase, numeroasele publicații cu tent( ocult(, ele au alimentat, cel puțin pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, o "literatură populară de colportaj" care, fiind puțin cunoscută, nu a exercitat o influență asupra mentalității claselor populare, adesea mai hotărîtoare decît
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
ciclul liceal mai întâi la Oradea (1950-1952) și, după o întrerupere, la Liceul „Gh. Lazăr” din București, absolvit târziu, în 1961. Frecventează cursurile Școlii de Literatură „M. Eminescu” (1952-1954) și pe cele ale Facultății de Filologie bucureștene (1965-1970). Redactor al „Almanahului literar” din Cluj (1954), unde anterior, în 1952, și debutase, între 1955 și 1958 este angajată la publicația „Cravata roșie”. În perioada 1958-1967 va fi lipsită de drepturi civile și de dreptul de a semna în publicații, în urma unui proces
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
toți” (1962-1963). Din 1970 a fost lector principal la Editura Albatros, secția de proză-poezie. A colaborat la „Ateneu”, „Familia”, „Secolul 20”, „România literară”, „Viața românească”, „Orizont”, „Tribuna” ș.a. A debutat în „Tânărul scriitor” (1953) cu câteva poezii reproduse și de „Almanahul tinerilor scriitori”. Debutul în volum a avut loc în colecția „Luceafărul” (1962), cu Primăvară cosmică, prefața fiind semnată de Eusebiu Camilar. Debutantul se emancipeză uneori de sub influența clișeelor convenționale ale vremii, prin binefăcătoarea influență a lui Ion Pillat (La derdeluș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
președinte al organizației județene Buzău a PNȚCD (1995) și al Convenției Democratice (1991-1995). Ș. a debutat cu articole de critică literară în „Tribuna” (1967), unde a susținut rubrica „Ex libris”. A mai colaborat la „România literară”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „Ramuri”, „Cronica”, „Almanahul literar” ș.a. În calitate de redactor la „Viața Buzăului”, a inițiat și susținut câteva rubrici („Să vină reporterul”, „Cadran cultural”, „Cadran istoric”) și a publicat texte privind valorile culturale și de civilizație ale așezărilor de la curbura Carpaților: rezultatele săpăturilor arheologice din zonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
1941-1945) și liceul la Sighet (1945-1949). Din 1951 până în 1953 frecventează Facultatea de Filologie, secția limba rusă, a Universității din Cluj. După absolvire se angajează la revista „Steaua”, beneficiind de sprijinul lui A. E. Baconsky. N. debutează cu versuri în „Almanahul literar” din Cluj (1952), iar editorial, cu cartea de versuri Cântecul constelației (1960). După altă plachetă, Ochii (1962), publică o lungă serie de romane polițiste și de aventuri. Această producție abundentă îi conturează un profil aparte printre autorii români de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
Laforgue și de la urmașii săi francezi de la începutul secolului ori, în spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. „Almanahul” liric propus de Invitație la bal
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. „Almanahul” liric propus de Invitație la bal se deschide însă și la pagini mai solare, conturând imagini nu mai puțin tipice pentru o poezie fascinată de mirajul modernității. Acestei „poezii-ecran”, cum o numea în paginile Integralului Stephan Roll, nu-i pot
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
număr de obiecte (imagini): perspectivă cumulativă, totalizantă, pe care o concretizează o întreagă constelație de imagini, de la aceea a panoramei, a deschiderii caleidoscopice a privirii, la succesiunea afișelor, ferestrelor, mărcilor poștale, vitrinelor, panopliilor, garderobelor etc., cu corespondente în universul textual-scriptural: almanahul, atlasul, harta, albumul, catalogul, jurnalul, registrul, mașina de scris, - adică tot ce îngăduie înregistrarea, pe retina spectatorului sau pe hârtie, a evenimentului devenit insolit, oferit ca știre și informație mai mult sau mai puțin inedite, palpitante, generatoare de fervori sau
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în care se exprimă viziunea totalizantă a lumii, însumată în semnele ei, ca lume scrisă, dar și, pe de altă parte, ca univers în-scris, asumat, asimilat, aflat, oricum, în intimă comunicare cu obiectul. Este cazul suitei amintite, căreia le aparțin almanahul, atlasul, harta, albumul, jurnalul, registrul, catalogul - adică elemente care, paralel cu înregistrarea lumii pe retină, îngăduie imprimarea pe hârtie, a obiectului / evenimentului devenit insolit, oferit ca informație mai mult sau mai puțin inedită, palpitantă, generatoare de fervori și neliniști. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la nivelul sugestiei unei maxime libertăți de mișcare, a jubilației ființei ce are revelația deplinei comunicări cu universul din afară, sunt prezente adeseori ca factori specific-modelatori ai viziunii simultaneiste. Așa se întâmplă, de exemplu, în secvența a doua a poemului Almanah, ce înscrie în cod spectacular elemente dintre cele mai diverse, situate sub semnul duminicii, al sărbătorii: Duminică duminică e o bomboană de mentă, E Dumnezeu în menagerie, amin glasul lămpilor, Trece cavalerul cu turnul Eiffel la butonieră, În flori de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are, și în viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie în primul rând ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum în Almanah: Proprietarul circului salt mortal ca o reverență Câte frânghii și în sângerări orchestra, Echilibristul, din goană, surâde Doamnei din loja 34, Atletul înaintează cu mușchi ca pietrele gârlelor. Îmblânzitoarea, de aici, și calul dansează întrerupt, Interior mă străbate ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cicatrice în argilă chemări, De la brâu câmpul cu prepelițele în tolbă. (Invitație la bal) Sau: Supapă ora în alamă și disc, Sângele face salturi de necrezut subteran, Aici pasul ca un cuvânt, geam deschis Câmpul între coaste plug sau pian. (Almanah) Cum a observat încă Octavian Șuluțiu la apariția Invitației la bal, „Ilarie Voronca exprimă mișcarea prin static. Sau ascunde mișcarea”. Dinamica n-a dispărut însă, cum susține recenzentul, „o dată cu ritmul și anumite legături gramaticale”. Căci dacă apelul la verb e
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
București, 1995; John Knittel, El Hakim, București, f.a. Repere bibliografice: Mihail Chirnoagă, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 921; Ovidiu Drimba, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 948; Petre Pascu, „Am ucis albatrosul”, „Tribuna română”, 1943, 63; George Sbârcea, Anul literar 1943, „Almanahul ziarului «Curentul»”, 1944, 234; Iulian Vesper, „Am ucis albatrosul”, „Prietenie și luptă”, 1944, 1; Dicț. scriit. rom., III, 421-423. O.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
1958, când se vede înlăturat din motive politice, ca autor al lucrării Enciclopedia „Cugetarea”, pe care o publicase în 1940. A colaborat, în afara ziarelor „Universul” și „Cuvântul”, la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Albina”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva” (Iași), „Arhivele Olteniei”, „Almanahul ziarului «Dimineața»”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cercetări istorice”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar”, „Calendarul ziarului «Universul»”, „Datina” (Craiova), „Dimineața” (Cernăuți), „Făt-Frumos”, „Floarea de foc”, „Glasul Bisericii”, „Junimea literară”, „Limba română”, „Lumea românească”, „Neamul românesc”, „Opinia” (Iași), „Pradă gândului”, „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
în ziarul „România muncitoare” cu poezia Gândul trudiților (1902), iar editorial, cu volumul Versuri, apărut în 1906. S-a aflat printre cei care în 1922 au întemeiat, la Craiova, revista „Năzuința”. Colaborează cu versuri și proză la „Adevărul”, „Epoca”, „Ramuri”, „Almanahul Societății Scriitorilor Români”, „Dimineața copiilor”, „Sămănătorul”, „Floarea darurilor”, „Viața românească”, „Zeflemeaua”, „Luceafărul” ș.a. A semnat și Ellen, Fatma, Elena Fotino, Ileana, Ileana-Fatma, Andaluza. A fost distinsă cu Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „Femina” (1925), Premiul Național pentru Poezie (1937). Colaboratoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
întrerupă studiile. Lucrează doi ani ca desenator tehnic la Uzinele Metalurgice Cugir. În 1947 debutează cu poemul în proză Cosașul, apărut în cotidianul „Ardealul nou” din Târgu Mureș. În 1949 începe să publice versuri în ziarul „Lupta Ardealului” și în „Almanahul literar” de la Cluj. În anii următori colaborează la revistele „Contemporanul” și „Flacăra” de la București. În 1951 este admis la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”. Între 1952 și 1964 este redactor la „Viața românească”, iar între 1968 și 1990, la „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
de cord. Între anii 1868 și 1872, iscălind Moise Roman (sau Romano), R.-R. publicase în „Hamagid” și în alte periodice străine articole în chestiuni de literatură ebraică. O semnătură anagramată a scriitorului este R. Moran. A colaborat la „Adevărul”, „Almanahul «Dacia»”, „Calendarul «Răsăritul»”, „Convorbiri literare” „Curentul nou”, „Egalitatea”, „Mântuirea”, „Opinia”, „Reforma”, unde îi apar scurte poeme, „Revista literară și științifică”, „România literară”, „Timpul”. Ca publicist, el adoptă, în studiile sale sociale și economice, o atitudine conservatoare. În literatură, în românește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
SCRIERI: Din chinuri, Brăila, 1933; Floarea păcatului, Brăila, 1935; Teatru, Brăila, 1936; Decebal, Brăila, 1938. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont., II, 39; [Spiru Hasnaș], RP, 1934, 4905; Predescu, Encicl., 391; Teodor Iordache, Spiru Hasnaș, VRA, 1942, 634; Spiru Hasnaș, „Almanahul «Convorbiri literare»”, 1982, 77. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287419_a_288748]
-
vezi că obosește sau devine brusc tristă, ca și cum ar fi cu capul în nori gîndindu-se la Dumnezeu știe ce, trebuie s-o ștergi imediat. Scoase din buzunar vreo șase agrafe de păr și zise: Dă-i astea din partea mea. Și almanahul ăsta cu Rip Kirby, care pare aproape nou. - Ai văzut-o de aproape, ai fost la ea? - l-am întrebat. - Cîteodată. Cînd e singură. În fiecare după-masă, inclusiv duminica și-n zilele de sărbătoare, mi-a explicat Finito, mama Susanei
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
că mă puteam molipsi... Deodată păru foarte obosită, închise ochii și suspină încet de parcă s-ar fi temut să nu-și facă singură rău. I-am spus atunci: - Finito mi-a dat asta pentru tine " i-am întins agrafele și almanahul cu Rip Kirby, pe care nici n-a catadicsit să-l privească. Alese două agrafe și în timp ce și le punea, strîngându-și părul spre ceafă și spre urechile palide, am zărit pe noptieră fotografia tatălui ei, într-o ramă de argint
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
lumea brevetelor, de automobile, administrație publică etc. Putea fi exhaustivă și monumentală, în același timp, istoria jurnalismului din România fără „Făclia” Căminului cultural din Caracal? Firește că nu! În schimb, putea fără „Curentul” lui Pamfil Șeicaru, seria 1928-1944, cu un „Almanah” și un supliment pentru copii, puse la colț pe... două rânduri. 4. Iată o parte din titlurile reținute într-o Istorie a jurnalismului din România, după mai multe faze de evaluare (inclusiv două „Congrese naționale de istoria presei!”) și tot
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
ca pe niște trofee. Tot așa, cititorul apără teritoriul cărții și nu le permite escrocilor să se strecoare, pentru că un cititor este ca un îndrăgostit: aprig, luptător, perseverent, uneori fanatic. Aceasta este puterea cititorului de romane și a cititorului de almanahuri, a cititorului de bloguri și a cititorului de filozofie. Un cititor, fie că este la prima lui pagină ori trecut prin toate bibliotecile lumii, este la fel de credincios cuvântului scris, în numele căruia, adeseori, este dispus să ucidă ori să moară. În mod
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
mare intensitate ale manifestării unui spirit umanist, care te lansează pe orbita noului an într-o dispoziție de bun augur" (Săptămîna 28 dec. 1973, 3). Unul dintre fenomenele de "cultură populară" specifice vremii și dispărute între timp era publicarea de almanahuri. Cele din anii 60-70 ofereau o intensă tematizare a revelionului (plăcinte cu răvașe, rochia de revelion, șampania, machiajul, ornarea mesei, bucăți umoristice), probabil gîndită să pună în umbră sărbătorirea privată a Crăciunului; cele din ultimii ani eliminau aproape total ideea
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
rochia de revelion, șampania, machiajul, ornarea mesei, bucăți umoristice), probabil gîndită să pună în umbră sărbătorirea privată a Crăciunului; cele din ultimii ani eliminau aproape total ideea de petrecere, sărbătoarea fiind legată, cu anticipație, de aniversările politice ale anului. Și almanahurile ilustrează un limbaj festiv de o incredibilă prețiozitate, din care s-ar putea culege zeci de metafore clișeizate - "la fereastra de lumină a noului an" (Almanah Flacăra, 1990); "marea sărbătoare a confluenței dintre ani" (Almanah Flacăra, 1981) - și cu ajutorul căruia
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
ideea de petrecere, sărbătoarea fiind legată, cu anticipație, de aniversările politice ale anului. Și almanahurile ilustrează un limbaj festiv de o incredibilă prețiozitate, din care s-ar putea culege zeci de metafore clișeizate - "la fereastra de lumină a noului an" (Almanah Flacăra, 1990); "marea sărbătoare a confluenței dintre ani" (Almanah Flacăra, 1981) - și cu ajutorul căruia cred că aș putea încropi o potrivită încheiere acestei dezlînate compoziții: "buna și frămîntata noastră planetă își va încheia încă o dată periplul circumsolar, conducînd cortegiul zilelor
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]