919 matches
-
ciucuri mari, aurii, prins ca un șorț în față, D’Autrey era de nerecunoscut. Fără extravaganța lui vestimentară, personajul arăta de-a dreptul mărunt. Când îl descoperi pe Babic, se încruntă, dar se strădui să-și păstreze zâmbetul. ― Ce plăcere, Alteță! Iată-vă în sfârșit! Vă rog să intrați și să memorați acest moment esențial pentru viața dumneavoastră. Holul nu avea nici o sursă naturală de lumină și, după primii pași, prințul „memoră” doar un puternic miros de mucegai. Într-unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul și pușca. Babic făcu un pas și îl privi crunt. Știa că Manuc nu se despărțea niciodată de pumnalul primit de la prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pumnalul primit de la prietenul său, Mustafa Bairaktar, și nici de pușca de Alep. Aștepta hotărârea prințului. Manuc măsură cele două personaje din fața lui. Apoi le întoarse spatele și îi încredință lui Babic ambele arme. ― Cred că nu ați înțeles bine, Alteță! insistă individul cu capul pleșuv. Nu lui, ci nouă trebuie să ne încredințați armele. Masonii făcuseră de acum un cerc destul de compact în jurul nou-veniților. Prințul observă mișcarea. Vorbi sec și calm, fără să se întoarcă spre ei, ignorându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cerc destul de compact în jurul nou-veniților. Prințul observă mișcarea. Vorbi sec și calm, fără să se întoarcă spre ei, ignorându-i cu bună știință. ― Monsieur D’Autrey! Babic rămâne aici cu armele mele sau plec imediat. ― Cum doriți! Cum doriți! Desigur, Alteță! Așa e foarte bine. Veniți, vă rog. Venerabilul deja a fost informat că ați sosit și, cu siguranță, este nerăbdător să vă cunoască. Manuc schimbă o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își prezentă plin de mândrie invitatul. Venerabilul înclină doar puțin capul. Deși avea trupul firav, vocea se dovedi extrem de puternică, impozantă chiar, atunci când începu să vorbească. Era capabil să nuanțeze, să sublinieze, să dramatizeze ca un adevărat maestru al scenei. ― Alteță, fiți bine venit în mica noastră lojă! După cum știți, desigur, revoluția a răsturnat vechile cutume și a distrus monarhia de drept divin din Franța. În aceste condiții tragice, loja noastră s-a autoexilat, încredințată fiind că vremurile bune se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ochi. Era clar că solicita din partea acestuia un răspuns, însă prințul se mulțumi să se încline, fără să deschidă nici gura, nici punga. D’Autrey anulă pauza, intervenind la timp. ― Cred că a sosit timpul să vă arăt locul dumneavoastră, Alteță, se oferi el și o luă înaintea prințului. Când ajunse la unul din colțurile sălii, se opri și arătă cu degetul un punct la baza unei coloane. Aici! Veți putea vedea și auzi perfect. Începem imediat. Se înclină și, însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aș fi putut s-o fac ușor la vânătoarea cu șoimi... Un accident, să zicem... Sau în atelierul meu... Puțină otravă într-o ceașcă de cafea, nu?... Ultima oară eram chiar în spatele stâncilor, la cascadă, de ziua aniversării căsătoriei voastre, Alteță... Se priveau cu intensitate. Mâna lui Manuc se odihnea, dintr-o obișnuință de o viață, peste pumnalul de la brâu. Prin ferestrele deschise, se auzeau doar țipetele lăstunilor reveniți la cuiburile de sub streșinile casei. ― Aș putea s-o fac și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
persoană. Este vorba de Marioritza. ― Iubita ta? Manuc înghiți în sec. Îi scăpase pur și simplu. Pictorul sesiză graba, dar și regretul prințului pentru acea grabă. Ridică sprânceana și, amuzat, își propuse să mai întârzie cu răspunsul. ― Îmi pare rău, Alteță, însă trebuie să vă corectez. Marioritza ar fi putut fi iubita mea. Sau, și mai exact: iubita mea s-ar fi putut numi Marioritza. Prințul aprecie discreția pictorului. Totuși, ceea ce văzuse în locuința acestuia nu fusese o iluzie. Trupul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
târziu, spre miezul nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi putut fi iubita ta. Dante Negro prefiră cu mâna lui înmănușată petalele de trandafiri. Oare câte alte lucruri mai știa prințul? ― Voi fi cu totul sincer, Alteță! Femeia aceea voalată eram eu. Un travesti destul de ușor de realizat pentru un pictor. Puțin carmin pe buze, pudră din belșug, o claie sofisticată în jurul acestui chip drăgălaș, ușor de confecționat... ― Dar cu atât mai ușor de realizat dacă însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
claie sofisticată în jurul acestui chip drăgălaș, ușor de confecționat... ― Dar cu atât mai ușor de realizat dacă însăși văduva Marioritza și-ar fi tras doar un văl peste față. Ah, armenii! De șase ori mai șireți decât evreii! ― Vă înșelați, Alteță! Sau oamenii trimiși de Babic, „umbra” voastră, s-au înșelat. Marioritza n-a jucat nici un rol în misiunea mea. Absolut nici unul! De fapt, ea a aflat destul de târziu despre aceste lucruri și atunci... a preferat să plece. Prințul sesiză tenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce hotărăște ea devine lege pentru mine. Mă supun necondiționat. Iar acum, de când am ajuns să vă cunosc mai bine, sunt cu totul de acord cu ea. Trebuie să renunț la misiunea mea. (Pictorul se răsuci cu fața spre Manuc.) Alteță, Marioritza m-a rugat să vă ocrotesc viața și să vă conduc nevătămat până la Paris. ― La Paris? ― Este convinsă că acolo veți fi în deplină siguranță. Și eu împărtășesc aceeași părere. Napoleon, știți deja, este mai preocupat acum să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar fi putut ticlui acele rânduri. Era o capcană? Sau chiar putea conta pe un ajutor nesperat venit din tabăra adversă? ― De fapt... ce vrei în schimbul acestui... acestui imens cadou... viața mea? Pictorul se răsuci. ― Evident, nimic de natură materială, Alteță. ― Sunt, iarăși, două lucruri care nu prea se potrivesc. Ocrotindu-mi mie viața, nu te temi că ai putea-o pierde pe a ta? ― Există, desigur, și acest risc. Dar riscul mi-a plăcut întotdeauna. Și ocazia de a juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru că pierduse totul la jocuri. Sau, cine știe, vreo femeie cu adevărat sărmană. Mai ales pe acestea din urmă prințul le ajuta. Cu generozitate chiar. Nu suporta să vadă femei nefericite. Valetul îi deschise portiera și Manuc auzi vocea femeii. ― Alteță, vă implor! Tata e pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului. Prințul îi ceru valetului să-i ducă la adresa respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ajuta. Cu generozitate chiar. Nu suporta să vadă femei nefericite. Valetul îi deschise portiera și Manuc auzi vocea femeii. ― Alteță, vă implor! Tata e pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului. Prințul îi ceru valetului să-i ducă la adresa respectivă și se urcă în trăsură. ― Ah, știam eu că la ora asta doar prințul Mannouci mă mai poate ajuta. Zâmbea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părul blond și pielea albă. Purta o salbă bogată, inele și foarte multe brățări din aur, care sunau la fiecare mișcare. Poate că nu era nici țigancă, nici ghicitoare și nici nu se numea, în realitate, Zerenda. Dați-mi mâna, Alteță! Mă pricep să citesc viitorul. Femeia îl privi drept în ochi și, după ce îi luă mâna în mâinile ei, zâmbi. Hm! Mâna voastră... Multe femei și-ar dori să o simtă pe pielea lor. Catifelată... Ușoară... Atât de fierbinte, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
21 iulie 1861 (Uricarul, vol.IX, p.488-492). În octombrie 1866, prin Firman de la Constantinopol, principele Carol de Hohenzollern era investit ca principe al Principatelor Unite (Uricarul IX, p.478 481). La 20 octombrie 1866 a fost dat publicității răspunsul Alteței Sale, principele Carol către Alteța Sa Marele Vizir. Documentul fusese publicat în ziarul francez „La Gazette des Etrangers” care apărea la Viena. El însă a fost reprodus și în „Semănătorul” nr.43 din 5 martie 1872. Din ziarul „Semănătorul”, spune Th.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
reprodus și în „Semănătorul” nr.43 din 5 martie 1872. Din ziarul „Semănătorul”, spune Th. Codrescu, epistola a fost reprodusă în „Uricarul”, vol. X, p.364 367. Iată parte din ceea ce semna Carol și se publica în „Semănătorul” de la Bârlad: „Alteță, am primit epistola ce ați binevoit s ă-mi adresați și în care îmi faceți cunoscute simțămintele de î naltă bunăvoință ce animează pe M. S. I Sultanul, în privința Principatelor Unite... ... Simțămintele binevoitoare ale Sultanului vo r fi pentru mine
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
duce fiecare cu sine, fiindcă vor veni, Însoțite de jandarmi, niște căruțe care Îi vor prelua și-i vor duce pentru anume verificări În capitala comitatului. Nu se admite a se lua nimic În plus. Decret semnat de Serenissima sa alteță, regentul Regatului Ungar, Horthy Miklós. Căruțele au sosit la Rătești pe la Începutul lui mai, jandarmii cu pană de cocoș la clop de asemenea, iar familia Weisz cu bagajele ei strict numărate și cîntărite din ochi, compusă din doi adulți, fiica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acasă și eu voi fi dispusă să răspândesc vestea că m-ați ajutat, pe întregul meu tărâm, iar poate atunci, oamenii vor vedea că nu sunteți chiar așa cum cred ei! Nu știu, sună tentant, dar nu știu ce să spun! Vă implor, Alteță, ajutați-o! Bine, sunt de acord, dacă încetați să vă mai plângeți! Bine, promitem! Atunci, regina m-a trimis prin portalul pe unde se trimit și vântul, gerul, ninsoarea, norii și fulgii de nea, înapoi pe tărâmul meu, bineînțeles, nu
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Ion Voicu, ionvoicu În data de 7 iunie este aniversarea Principelui Radu al României. Născut în 1960, actorul Radu Duda s-a căsătorit în 21 septembrie 1996 cu Altețea Să Regală Principesa Margareta a României, primind titlul la 5 ianuarie 2005. Alegerea principesei a uimit pe mulți și a fost contestată chiar de unii susținători ai monarhiei constituționale. Medicul Dan Ghenea a publicat pe blogul său, cu ocazia aniversării
Căsătoria Principesei Margareta cu Radu Duda-ce au câștigat românii by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37063_a_38388]
-
de felicitare omologului său britanic, David Cameron: "Îi dorim multă sănătate noului născut. Sperăm că acest eveniment va apropia poporul japonez de cel britanic". Israel. Președintele Shimon Peres și premierul Benjamin Netanyahu și-au publicat felicitările pe conturile de Facebook. "Altețele voastre regale, în numele poporului israelian ne exprimăm imensa bucurie cu prilejul nașterii fiului vostru - un bebeluș regal născut în cea mai democratică țară din lume. Din Ierusalim ne rugăm pentru sănătatea lui, pentru viitorul său și pentru pace", scrie Shimon
Mesajele liderilor din lumea întreagă după nașterea bebelușului regal by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/55684_a_57009]
-
aceeași considerație ca și celorlalți suverani europeni, manifestată prin titlul acordat Domnitorului. Acesta era motivul pentru care, la 15 iulie 1878, Mihail Kogălniceanu cerea girantului Agenției române din Roma să sondeze guvernul italian în privința acordării titlului de „Mare Domn“ și „Alteță Regală“ lui Carol I. Se încerca astfel o pregătire a terenului pentru trecerea României de la Principat la Regat, justificată prin întinderea sa teritorială, populația și importanța sa politică 1. Urmând sfatul Austriei 2, Carol adoptă pe 9 septembrie 1878 titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Carol I. Se încerca astfel o pregătire a terenului pentru trecerea României de la Principat la Regat, justificată prin întinderea sa teritorială, populația și importanța sa politică 1. Urmând sfatul Austriei 2, Carol adoptă pe 9 septembrie 1878 titlul de Alteță Regală, după o propunere formulată de Consiliul de Miniștri. În urma cererii formulate de Mihail Kogălniceanu către agenții diplomatici ai României de la Paris, Berlin, Viena, Roma, Petersburg, de a aduce la cunoștință acest fapt respectivelor guverne, se va observa o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
5, nu mai surprindeau pe nimeni, faptul • Raul V. Bossy, Politica externă a României între anii 1873-1880. Privită de la Agenția diplomatică din Roma, București, Cultura națională, 1927, p. 7. • În cadrul discuțiilor cu Ion Bălăceanu, ce insista pentru recunoașterea titlului de Alteță Regală, Andrassy îl sfătuia pe suveranul român să-și asume prin decret titlul amintit și să comunice apoi această decizie puterilor printr-o notă diplomatică, Austria promițând sprijinul ei total, în Gh. Căzan, Ș. Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță (1878-1914
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru acest fapt. Tocmai din aceste considerente, primul ministru român îi spunea pe 18 martie lui von Hoyos că ar fi fost de dorit ca Austro-Ungaria să fie inițiatoarea transformării României în Regat, la fel ca în cazul titlului de Alteță Regală 41. Recunoașterea Regatului pe 25 martie 1881, de către Austro-Ungaria, Germania și chiar Rusia, a provocat entuziasm în Parlamentul României. Lor li se vor alătura în cursul lunii aprilie Italia, Franța, Marea Britanie și S.U.A.42. Dacă pe plan extern guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]