7,971 matches
-
în fața noului președinte, acela de a ucide un animal rănit într-un accident, ne recomandă o intemperanță juvenilă. Idi Amin îl achiziționează ca medic personal al familiei sale și încetul cu încetul tînărul scoțian pătrunde în arcanele unui regim care alunecă spre dictatură. Devine consilier al președintelui și are iluzia unei oarecare libertăți într-o cușcă de aur. Evenimentele evoluează abrupt și, pe măsură ce situația se deteriorează, Nicholas Garrigan este pus în fața unor decizii majore, presiunea se exercită sistematic și din unghiuri
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
efectele speciale. Labirintul lui Pan a fost declarat Cel bun film fantastic al anului 2006, titlul acordat de National Society of Film Critics. Regizorului reface contextul istoric al Spaniei lui Franco în anul 1944, dar intriga privitoare la războiul civil alunecă încetul cu încetul pe un plan secundar pentru a face loc poveștii. În urma morții soțului, Carmen se recăsătorește cu un ofițer superior, căruia este pe cale să-i nască un copil. Fiica din prima căsătorie, Ofelia, o însoțește la invitația Căpitanului
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
întreg, fără a se transforma pe deplin în document liric, fără a înclina balanța în favoarea fabulosului. În ciuda unei evidente agende ideologice, (ne putem întreba cum ar fi arătat o Spanie comunistă, cît de vertebrată ar fi fost ea), regizorul nu alunecă în patetism și datorită unei echilibrări reușite a planurilor, a unui ritm în care intriga istoriei de război se împletește cu firul poveștii înfășurîndu-l ca în jurul unui fus. Regizorul reușește să creeze atmosfera magică mai puțin prin intervenția acestei fiiințe
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
te asigur." Repet, nu ne interesează de aici nici o etichetare morală care să-i vizeze pe relaxații cetățeni peninsulari. Nu căutăm definiții ale acestui delicios coctail sudic, nu ne investim steril în sociologii empirice, fie și numai pentru a nu aluneca, la rându-ne, paralelă cu paralelă, înspre ecuator. Cu mult mai interesante sunt legitățile de compoziție și mecanismele de funcționare ale fragmentelor lui Vișniec. Practic, într-o emisie neîntreruptă de limbaj, cu straturi dificil de disociat, atât de invocata conjuncție
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
mai îndrăznețe decît bărbații) scriu Ťpoeme nerușinateť, versuri menstruale, orgasmice (Floarea }uțuianu, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Dora Pavel etc.), dar sînt și destui bărbați închinători ai Venerei - Ștefan Agopian, Emil Brumaru (...), Horia-Roman Patapievici (eseistul e superior prozatorului, ale cărui pagini alunecă, uneori, în pornografie), iar dintre tineri Marius Ianuș, Alexandru Vakulovski (Pizdeț și Letopizdeț), Ioana Băețica (Pulsul lui Pan), Claudia Golea (Vară în Siam) coboară dezinvolt în subsolurile literaturii într-un tip de etalare șocantă, nu tocmai convingătoare estetic, pînă la
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
Private Ryan" al lui Spielberg asezonat de qui pro quo-uri de dramă balcanică, "ou tout est pris a la légere". Coști lupta contra unui inamic identificat cu teroriștii, pentru că la rîndul sau să fie luat drept terorist, iar aici scenariul alunecă spre copiosul dialogurilor absurde ionesciene, unde țiganul investit cu titlul nobil de terorist a devenit arab, iar împreună cu "private" Coști șunt elogiați pentru calitatea romanei vorbite. În treacăt fie spus, bagajul lingvistic al "teroristului arab" e plin de neaoșisme simpatice
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
iernii Mi-a căzut un fulg în palmă Și-l pun repede în suflet.. Această imaculată zăpadă Îmi alungă orice cuget... În jurul meu totul îngheață, Vântul mi se agață de față, Calea spre tine-i de gheață, Dar cu tine alunec spre viață... Deși este rece și mi-e cam frig, Și zăpada cea rece devine pătură, Mă încălzesc atunci când o ating Pe ea, cea care mereu mă-ndură... Iarna ce feeric este să stau la geam, Numărând fulgii grei de
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Declarăm că aceasta e una și singura dată cînd studențimea ca corporațiune mai dă măcar atențiune impertinențelor acestui domn moralmente neresponsabil. 10. Sperăm că fiecare dintre noi își va păstra rezerva disprețuitoare față cu acest calomniator ordinar și nu va aluneca pe calea violențelor împotriva cărora am protestat întotdeauna." Declarația este semnată "Studențimea universitară Iași"29. Replica lui Scorțescu n-a întîrziat. În editorialul Evenimentul și studenții 30, el invocă iarăși simpatia arătată studenților și precizează că, pe 1 octombrie chiar
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa de bard al subiectului rural, drept un necrofor. Epuizînd pesemne resursele dialectice ale acestuia, poetul s-a îndreptat spre o ultracopioasă imnografie ce are la bază "un etnicism clamoros și factice", alunecat într-o "discursivitate ce diluează lirismul" (Ion Pop). Prin partea cea mai rezistentă a producției sale, Ioan Alexandru e un poet crepuscular.
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
putut fi luat de la început și alcătuit așa cum ar fi trebuit să fie", o bucată de pământ pe care faptele acestea groaznice să se petreacă din nou, dar "în treacăt". Se poate spune că abia în aceste momente în care alunecă, la rândul său, în moarte, eroul descoperă duritatea, caracterul ireversibil și implacabil al vieții. Esența ei. Fără nici o legătură cu schematismul personajelor din epocă, reduse, dacă nu vidate sufletește și spiritual, Adina Gheorghe și Duminică, cuplul imaginat de Nicolae Velea
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
isteric. Orice formă de dialog era frîntă. Intoleranța trona. Absolut. Fiecare părea prizonierul propriilor limite. Am sărit din taxi în dreptul Bibliotecii Centrale Universitare și am luat-o pe jos. Simțeam ploaia pe față, simțeam cum se strecoară pe gît, cum alunecă încet, peste tot. În vacarmul acela, în zgomotele care tranformau un oraș și oamenii lui în prizonierii visceralităților fel de fel, eu mă eliberam. Ploaia mă înviora. Mă ajuta să mă regăsesc, să evadez și să merg spre mine. Acum
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
și-un purtător de servietă; de vină sunt "deștepții" profund cretini, mincinoși, ticăloși, "fanfani ai popoeziei, cvasidecerebrați"... Capisci, pitic? ricanează autoarea, făcându-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații sau simple trene, recitatorilor, juraților
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
purtător de servietă; de vină sunt "deștepții" profund cretini, mincinoși, ticăloși, "fanfani ai popoeziei, cvasidecerebrați"... Capisci, pitic? ricanează autoarea, făcându-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații sau simple trene, recitatorilor, juraților, clasificatorilor, uscaților
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
de a radiografia totul prin ochelarii arizi ai schemelor teoretice, îmblînzește repede toate nuanțele dure: le învăluie într-o armătura terminologică în care pînă și cele mai atroce experiențe capătă o tentă de eleganță blîndă. E ca și cum o radieră conceptuală, alunecînd dintr-o parte în alta, chiuretează buboaiele și secrețiile sordide. De aceea, privită cu ochii filozofiei, viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi nobile și demne, în spatele cărora nu mai e loc de putori
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
traseului parcurs apare din comparația simplă. Unul dintre fiii de țăran "chiabur" devine, în timp, Ștefan Aug. Doinaș. Celălalt, șofer cu un garaj în București... Luând distanță încă din perioada studiilor față de modelele sămănătorismului, pășunismului și ardelenismului mesianic, "cerchistul" nu alunecă totuși în extrema cealaltă, a estetismului unui I. Negoițescu. El va încerca și va reuși o mediere, o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un centru flexibil și integrator. Postmodernism în sens
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
proces al cunoașterii, dificil și periculos, cu schilodiri și jupuiri verbale comparabile cu cele fizice: "Obiectele realului se strâmbă și se pocesc întâi, iar apoi ajung să se topească într-o unică masă nediferențiată. Fără tracțiunea opusă a Eului, natura alunecă tot mai repede în jos, pradă inerției, spre hăul nediferențierii. Operație care, însă, cum bine observă delicata intuiție a poetului, nu se petrece într-o clipită, nu are loc fără anume etape intermediare, avertismente, momente de stagnare temporară. Or, schimonosirea
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
tandru, totodată, în care trona cocoțat pe un fotoliu, și el celebru, mi-a creat , mereu, un soi de bucurie, de mîndrie cumva, dar și de responsabilitate. Față de profesiunea mea, de mine, de prestigiul acestei reviste. De multe ori am alunecat în povestea lui. În liniile sigure, virile, care desenau ansamblul, pe urmă, tabloul întîi, ca pe un detaliu, undeva în stînga jos, apoi scaunele ce urmăresc ordonat conturul pereților, scara, hașurările, scrisul scenografului - "se trag clopote", "Gogol '971, Revizorul, Regie
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
ce umoristic al filmului. Regizorul, cred eu, joacă bine cartea acestei ambiguități, dacă se ia prea în serios filmul devine un remarcabil film de categoria B putîndu-se lua la întrecere cu vandammismele clasice, dacă nu se ia deloc în serios alunecă spre parodie și Scarry Movie. Michael Davis II se află pe muchie de cuțit în scene precum cea pe care am menționat-o, și nu este singura. O bună parte din peliculă îți face impresia că te afli la un
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
să-i dăm termenului de "criză"? E vorba de criza aceea rea și dăunătoare, cînd o ființă, aflată pe muchie de cuțit, o poate lua fie într-o parte, fie într-alta, adică fie săltînd pe o nouă treaptă, fie alunecînd într-o cădere în gol? Sau e vorba de criza aceea obișnuită și pretutindeni prezentă, cea în virtutea căreia viața aceasta, de la un cap la altul, este o situație de criză? Citind cartea, te lămurești într-o măsură suficient de mare
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
ele să devină normale și frecvente, mergîndu-se pînă acolo că toată realitatea poate fi înțeleasă ca un caz extrem de încălecare a celor două planuri. Din acest moment, sarabanda speculațiilor poate fi declanșată, marea grijă a dialecticianului fiind aceea de a aluneca de la planul gîndirii la planul realității într-un mod suficient de discret ca cititorul să nu perceapă această alunecare. El va da naștere unei mișcări de "du-te vino" în cursul căreia va trece subtil de la modul cum gîndește un
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
relația complementară cu celălalt. În planul înțelegerii, unul fără altul nu poate exista. Exemple de astfel de perechi complementare se pot da cu duiumul: femeie-bărbat, alb-negru, pozitiv-negativ. Pînă aici totul e clar și onest. Onestitatea dispare în momentul în care aluneci de la înțelegere la existență și spui că, de vreme ce așa pot fi înțelese, înseamnă că așa și există. Dacă stînga nu are sens fără dreapta, atungi mîna stîngă poartă în sine semnificația mîiinii drepte, și nu doar că îi poartă semnificația
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
nu doar că îi poartă semnificația, dar ea chiar este în mod aievea mîna dreaptă. Și ajungi să spui că stînga e dreapta și că fiecare e alcătuită din ea însăși și contrariul ei. Și astfel, din planul înțelegerii ai alunecat în planul existenței lor reale, și ai creat un sofism prin contopirea, într-o singură realitate, a doi termeni contrari. Aplicînd schema de mai sus, pot spune în genere că orice lucru este el însuși și contrariul lui, că el
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii", către ariciul care ar fi, în delicatețea-i "fără seamăn", un alter ego al său: "Cine-mi traversează grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran/ Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor/ Blînd prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
fierbinte, unde scrisul nu mai este nici terapie, nici exorcizare sau exercițiu narcisiac, ci acel lucru care sapă la rădăcina ființei și se ia la întrecere cu viața, exact când îți dai seama că viața a-nceput deja să-ți alunece printre degete. Revin cu drag la Mazilescu, pe care l-am descoperit pe la 18 ani mulțumită profesorului meu de atunci, Octavian Soviany, și pe care, trebuie s-o recunosc, l-am considerat un fel de ciudățenie fascinantă, destul de departe de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
deschidere europeană ce poate interesa. Fantasticul și autoficțiunea din proza lui Mircea Cărtărescu au, de asemenea, ceva straniu, insolit, cu putere de pătrundere în afară. Avem, prin scriitorii foarte tineri și prin scriitoarele foarte tinere, o proză curajoasă în limbaj, alunecând grațios în pornografie, dar e o proză timidă în construcție, artificioasă în intrigă și cam previzibilă în subiectul epic. Nu bate mai departe decât versurile sarcastice și dezinhibate din experiența muzicală de tip hip-hop. Carența epicului ar fi principala defecțiune
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]