987 matches
-
Din zona Puchenii Moșneni panta se reduce și mai mult, iar Prahova începe să meandreze, depunând cantități mari de aluviuni. În cadrul luncilor, grosimea depozitelor aluviale variază între 8 și 10m pentru valea Prahovei și 4-6m pentru cea a Teleajănului. Baza aluviunilor se găsețte sub talvegul actual al acestora, ceea ce indică o tendință generală de acumulare și de inalțare continuă a patului de aluviuni. Comuna Brazi împreună cu cele 6 sate componente se află situată în zone de luncă comună a Ploieștiului și
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
grosimea depozitelor aluviale variază între 8 și 10m pentru valea Prahovei și 4-6m pentru cea a Teleajănului. Baza aluviunilor se găsețte sub talvegul actual al acestora, ceea ce indică o tendință generală de acumulare și de inalțare continuă a patului de aluviuni. Comuna Brazi împreună cu cele 6 sate componente se află situată în zone de luncă comună a Ploieștiului și Leaotului, pe partea stangă a acestuia din urmă, excepție făcând satul Stejaru. Din punctul de vedere al modelării actuale a reliefului Câmpia
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Ținutului Secuiesc”" (Székelyföld leírása), descria poziția geografică a comunei astfel: "„Remetea, față în față cu Ditrău, pe partea stângă a Mureșului, se întinde romantic în valea pârâului Pietrii.”" Terenul prezintă morfologia caracteristică bazinelor intramontane. Zona de șes formată preponderent din aluviunile Mureșului continuă la nord prin coline tăiate de văile pâraielor și prin munții vulcanici ai Gurghiului. Aceștia din urmă s-au format în perioada neogenă. Roca cel mai des întâlnită este andezitul. La intrarea în comună, peisajul culmilor Gurghiului de
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
fac semănături, pădurile căzând pradă lăcomiei omului de a le defrișa pentru propriile interese. Pătura arabilă din cuprinsul comunei este un pământ argilo-nisipos pe șes, iar pe dealuri pământul este mai mult argilo-calcaros. Se mai găsesc în multe părți și aluviuni. Intrând în detaliu, putem menționa faptul că la suprafața pământului se vede o pătură subțire de 10-30 cm care formează pământul arabil pentru ca mai jos să fie o pătură de vreo doi metri adâncime de pământ argilos, și o alta
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Ex. între Marea Baltică și Marea Nordului, între Marea Neagră și Marea Egee. Curenții de turbiditate sunt specifici părții inferioare domeniului litoral și mai ales domeniului submarin propriu-zis. Reprezintă deplasări rapide de apă, încărcată cu multe sedimente, provocate de cutremure, de supraîncărcarea pantelor cu aluviuni fluviatile. Mareele reprezintă oscilații ale nivelului apei mării, cauzate de acțiunea simultană, combinată a forțelor de atracție ale Pământului, Lunii și Soarelui și a forței centrifuge datorata rotației Pământului. Mareele se concretizează in creșteri ale nivelului oceanelor și mărilor (înaintare
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
mai mari (în Golful Fundy - Canada 19,6 m; în Golful Arabiei 13 m; în golful Mezen 12 m) La flux se produc acumulări sub formă de bancuri submerse. La reflux nivelul apei coboară, eroziunea devine predominantă, antrenând spre larg aluviunile aduse de râuri, dar și pe cele aflate pe platforma litorală. La țărmurile unde mareele sunt foarte puternice, gurile de vărsare ale fluviilor sunt mult lărgite prin eroziune. Aceasta se realizează atât la flux cât și la reflux. Forma rezultată
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
în regiunile litorale aride). Estuarele și deltele reprezintă forme de vărsare ale fluviilor în mare. Estuarele reprezintă guri de vărsare sub formă de pâlnie, ale fluviilor ce debușează în mări cu flux și reflux puternic, capabile să transporte în larg aluviunile cărate de fluviu. Fluxul înaintează uneori adânc în interiorul continentelor (1700 km la Amazon, 500 km la Sf. Laurențiu, 200 km la Rio de la Plata, 144 km la Sena). Pătrunderea apelor sărate marine determină ridicarea nivelului apelor fluviului, curentul fluviatil este
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
între ele lacuri, bălți, mlaștini. Pe grindurile mai înalte și extinse se dezvoltă dune. Delte triunghiulare (tip Tibru) sunt cele mai simple, fiind formate prin aluvionarea efectuată de un singur braț, care varsă cea mai mare cantitate de apă și aluviuni în mare; celelalte brațe au rol secundar. Acest tip constituie o fază de început, când raportul dintre forța râului și cea a mării înclina spre primul. Delte lobate (tip Dunăre) sunt cele mai frecvente, remarcându-se printr-o înaintare rapidă
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
Acest tip constituie o fază de început, când raportul dintre forța râului și cea a mării înclina spre primul. Delte lobate (tip Dunăre) sunt cele mai frecvente, remarcându-se printr-o înaintare rapidă pe 2-3 brațe principale, datorită abundenței de aluviuni. Importanța și locul brațelor se modifică în timp. Se întâlnesc la Rin, Ron, Rio Parana. Delte digitate (tip Mississippi) se dezvoltă la unele fluvii, cu un aport extrem de mare de aluviuni vărsate pe foarte multe brațe, care impun înaintarea rapidă
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
înaintare rapidă pe 2-3 brațe principale, datorită abundenței de aluviuni. Importanța și locul brațelor se modifică în timp. Se întâlnesc la Rin, Ron, Rio Parana. Delte digitate (tip Mississippi) se dezvoltă la unele fluvii, cu un aport extrem de mare de aluviuni vărsate pe foarte multe brațe, care impun înaintarea rapidă a fiecăruia; procesul se desfășoară intens, depășind ritmul construcțiilor marine (bancuri, cordoane). Deltele barate (tip Nil) sunt delte cu aspect lobat, a căror dezvoltare este oprită, fie de către curenții litorali, ce
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
foarte multe brațe, care impun înaintarea rapidă a fiecăruia; procesul se desfășoară intens, depășind ritmul construcțiilor marine (bancuri, cordoane). Deltele barate (tip Nil) sunt delte cu aspect lobat, a căror dezvoltare este oprită, fie de către curenții litorali, ce împrăștie toate aluviunile aduse de fluviu (deltă blocată) - Nilul, fie de atingerea unei zone adânci sau în curs de lăsare (deltă barată) - Gange, Irawadi. Zona litorală suferă în timp oscilații determinate fie de mișcări ale uscatului, fie de mișcările eustatice (mișcări ale nivelului
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
intermitența cursurilor de apă și prin lipsa unei rețele hidrografice organizate. Singurele cursuri de apă sunt uedurile. Acestea funcționează numai în timpul averselor violente, când prezintă o undă de viitură foarte puternică. În cele mai multe cazuri, apele uedului se pierd în propriile aluviuni sau se evaporă înainte să se verse într-un lac interior. Această hidrografie, fără un nivel de bază local precis, se numește areică; apele care se varsă într-un lac interior se numesc "endoreice" (bazinul lacului Aral); în mod excepțional
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
un val uriaș care atinge viteze de 5-6 km/oră, uneori chiar de 15-20 km/oră. Bruschețea și viteza mare a viiturii ajung să smulgă de pe patul uedului cantități enorme de materiale și să le transporte la distanțe mari. Atunci când aluviunile transportate sunt foarte fine, viitura are aspectul unei curgeri noroioase. Prin eroziunea laterală a unor ueduri vecine se formează o întinsă câmpie de eroziune, acoperită cu aluviuni (glacisuri) pe care apele divaghează. Zonele din avalele acestor câmpii de eroziune se
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
uedului cantități enorme de materiale și să le transporte la distanțe mari. Atunci când aluviunile transportate sunt foarte fine, viitura are aspectul unei curgeri noroioase. Prin eroziunea laterală a unor ueduri vecine se formează o întinsă câmpie de eroziune, acoperită cu aluviuni (glacisuri) pe care apele divaghează. Zonele din avalele acestor câmpii de eroziune se caracterizează prin predominarea conurilor de împrăștiere nisipoase, cu dune și brațe părăsite, unde stagnează uneori bălți, ("maaders", în Sahara). Relieful de acumulare este prezent în cuvete endoreice
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
cazuri ele reprezintă nisipuri marine, depuse în timpul unor vechi transgresiuni, remaniate și transportate la mari distanțe de către apele curgătoare. O trăsătură caracteristică a peisajului regiunilor aride și semiaride este existența unor suprafețe slab înclinate (în general sub 5ș) presărate cu aluviuni, care fac trecerea între reliefurile montane înalte și depresiunile endoreice. Acestea au fost numite pedimente, glacis de eroziune sau glacis de denudație. Glacisurile ar fi dezvoltate în roci moi, situate la baza reliefurilor structurale sau petrografice, pe când pedimentele ar fi
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
mai înalte. Intensitatea acestor procese permite o evoluție activă a acestora, prin retragerea lor spre amonte, paralelă cu ei înșiși. Din această retragere a versanților rămâne la baza lor o pantă de eroziune ușor înclinată, pe care pot fi împrăștiate aluviunile fine sau grosiere, aduse de marile viituri. Acestea sunt glacisurile. Cele mai frecvente și extinse suprafețe de glacisuri sunt întâlnite în regiunile tropicale și subtropicale (mai ales cele mediteraneene). Lungile perioade secetoase, ce alternează cu ploi scurte, torențiale, determină o
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Banatului. e)Poliile reprezintă formele depresionare cele mai evoluate și pot fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variază de la câteva sute de metri la câțiva zeci de km; sunt delimitate de versanți abrupți, având un fund plat, acoperit de aluviuni, în care s-au adâncit organisme fluviatile a căror apă dispare în ponoare (unele polii pot adăposti și lacuri). În România sunt cunoscute poliile Poiana Albă din Munții Curmăturii, Beletina din Munții Mehedinți. La contactul calcarului cu alte roci s-
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
cu cele descrise anterior însă apar cu preponderență sub păduri ocupate de gorun. În profilul lor apare acumulări de humus forestier de tip mull și levigarea sărurilor solubile. Este un sol subțire cu mult schelet în bază. Aceste soluri cuprind aluviunile și solurile aluviale, pe care le întâlnim de-a lungul luncilor văii, soluri tinere, mai puțin evoluate, formate din sedimente aduse de apă, deci cu o textură variată pe profil în special în aceste soluri întâlnim un strat nisipos, apoi
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
Județean Botoșani. Aceste colecții cuprind urme arheologice corespunzătoare paleoliticului, neoliticului și epoci bronzului, epocii fierului și perioadei medievale. Colecția Școlii nr. 1 Corni cuprinde, în cadrul secției de arheologie, următoarele obiecte : resturi de faună fosilă pleistocenă (corn, defensă, omoplat), găsite în aluviunile Siretului; un corn fosilizat de bovid (găsit se pare, în punctul „Toloacă“ din apropierea vetrei satului, cu prilejul săpăturilor de modernizare a șoselei); piese de silex (nuclee, răzuitor, lame, burine, burin-gratoar, vârf retușat, gratoare, găsite în punctele „În Văiugi“, „Lipoveni“ și
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
tăișuri, dar lipsită de gardă, lama fiind întreruptă în dreptul mânerului. Sabia se găsește în colecția Muzeului Județean Botoșani, înregistrată cu numărul de inventar P. 86. La circa 3 km vest, nord-vest de sat, la locul numit „Fon“, în depunerile remaniate (aluviuni) ale Siretului s-au descoperit resturi de faună fosilă pleistocenă: un corn de Cervus (lungime-81 cm), un fragment de defensă de Mamutuhus primigenius și un fragment de omoplat. Aceste piese se găsesc în colecția Școlii nr. 1 Corni. Toate descoperirile
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
cu ierni aspre și veri răcoroase și umede. Principalul tip de sol este solul brun - roșcat de pădure, un amestec de branciog. Cuprinde o zonă mare, de la comună în direcția sudului către Purcăreni. Lunca Câlnicului are un sol format din aluviuni și lăcoviști. Pe suprafețe mici, aproape de Olt și Răul Negru, se întâlnește cernoziom.
Lunca Câlnicului, Brașov () [Corola-website/Science/300950_a_302279]
-
seismică a localității Dudești se încadrează în zona seismică „D” cu coeficient Ks=0,16, perioada de colt Tc=1,5 sec. În zona localității Brăila La suprafață se găsesc cernoziomuri formate în condițiile climatului semiarid, pe depozite loessoide, pe aluviuni și nisipuri sub o vegetație de stepă. Prezentând un mare grad de porozitate infiltrația pe verticală se realizează ușor. Solurile sunt de vârstă Pleistocen Superior corespunzător intervalului Riss-wurm fiind construite din loessuri și depozite de loessoide, cernoziom ciocolatiu cu textură
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
patru sate la ridicarea de monumente în cinstea eroilor căzuți la datorie. Complexul depresionar al Bârsei, în care este așezata și această localitate, a fost cândva un fund de mare, care treptat a fost umplut într-un timp îndelungat, cu aluviuni aduse de apele ce coborau din munți. Acest fapt a făcut ca în unele părți, depresiunea Bârsei să capete și un aspect mai neted, de câmpie. Această zonă de câmpie se întinde pe o distanță apreciabilă în jurul Carpaților de curbură
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
suprafață sânt reprezentate de văile Văcăreț și Sărături aparținătoare bazinului hidrografic al Someșului. Toate au debite inconsecvente, semipermanente, torențiale în timpul ploilor. Someșul are un debit de aproximativ 72 m3 și, mai ales primăvara și toamna, inundă lunca. Datorită depunerilor de aluviuni, fundul albiei sale minore s-a ridicat astfel încât, la debite mari, apele se revarsă producând înundații și pagube. Cea mai mare inundație cunoscută s-a produs în mai 1970, când nivelul apelor a atins peste 8 m. Inundații de mai
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
de pe acest continent. Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică, născută în epoci geologice demult apuse. Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri. De-a lungul mileniilor însă, pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual. Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el, dintre care cele mai importante sunt Selenga, la sud-est, și Angara Superioară, la nord. Unicul râu care
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]