1,497 matches
-
înger blând, Doamne, câtă fericire! După suferințe lungi Înăsprind suava-ți fire! Ești a mea și îmi ajungi. Suplă, gravă și timidă Ca un norișor de puf, Lină, pură și candidă, Cu lumina-n ochi și-n duh, Doamne, câtă amăgire! După grele-amărăciuni De dureri și rătăcire, Ești a mea și mă minuni. Ruginie ca o frunză Întomnată-n toamne reci, Iarna, de o să te-ascunză, Te-o găsi, să-mi fii pe veci. Doamne, câtă amintire Pentru câte n-or
TE DOR, MĂ DORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347365_a_348694]
-
și nici nu ne mai petrece într-o noapte așa rece, când ne-adunăm în noi îmbrăcați în mult noroi, ce l-am strâns fără să vrem între amintiri ce gem de atâta mult iubire ce ne-a fost-a ... AMĂGIRE ... ne ucide clipă arsă, la fel lacrima ce varsă mai incet și mai încet ... o iubire de poet ce există-n fiecare până când ... lumină moare ... GEM FRUNZE... Gem frunzele toamnei despletite pe ălei ... Sângele doare trecând dincolo de mine în trupul
CLOPOTE SURDE (POEME) de LELIA MOSSORA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348872_a_350201]
-
îmi servesc și acum drept temei pentru teologia mea. Pentru ei a trăi cu Dumnezeu era la fel de firesc cu a respira. De aici și discreția, delicatețea credinței și lipsă oricărei devieri sau exagerări evseviste. În fond, cine-și poate construi amăgiri sau păreri de sine sau merite pe faptul de a respira. Faptul chemării mele la preoție este, cred, răsplata dată de Dumnezeu părinților mei pentru credința statornică și vie a lor și a strămoșilor mei. Apoi, m-a învrednicit Dumnezeu
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
acest timp. Cu alte cuvinte, oferta lui Iisus Hristos, a Evangheliei Sale și a Bisericii este, viața la măsura deplinătății, care înseamnă măsura deplină a iubirii după care aspirăm toți și mai ales tinerii, viața în adevăr și nu în amăgire. Marea problemă a oamenilor este așezarea în adevărul existenței. Spre sfârșitul vieții mulți oameni încep să intuiască riscul fatal de a fi trăit o viață întreagă în amăgire, în minciună, în neștiință, în fals și încep să aibă fiori care
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
aspirăm toți și mai ales tinerii, viața în adevăr și nu în amăgire. Marea problemă a oamenilor este așezarea în adevărul existenței. Spre sfârșitul vieții mulți oameni încep să intuiască riscul fatal de a fi trăit o viață întreagă în amăgire, în minciună, în neștiință, în fals și încep să aibă fiori care anticipează înfricoșătoarea judecată. La judecată vom răspunde, în fața proprie conștiințe și în fața lui Dumnezeu, dăruitorul propriei noastre vieți, la întrebarea dacă am trăit în adevăr, conform cu datul dumnezeiesc
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
aibă fiori care anticipează înfricoșătoarea judecată. La judecată vom răspunde, în fața proprie conștiințe și în fața lui Dumnezeu, dăruitorul propriei noastre vieți, la întrebarea dacă am trăit în adevăr, conform cu datul dumnezeiesc al vieții umane sau am alunecat cu totul în amăgiri. Oferta Mântuitorului nostru Iisus Hristos are în vedere calea împlinirii care presupune parcursul în adevăr al vieții. Surogatele sau înlocuitorii sunt evident amăgiri. Omul aspiră ca un asfixiat după împlinirea existențială, după fericire. Ei bine, fericirea reală este dată de
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
dacă am trăit în adevăr, conform cu datul dumnezeiesc al vieții umane sau am alunecat cu totul în amăgiri. Oferta Mântuitorului nostru Iisus Hristos are în vedere calea împlinirii care presupune parcursul în adevăr al vieții. Surogatele sau înlocuitorii sunt evident amăgiri. Omul aspiră ca un asfixiat după împlinirea existențială, după fericire. Ei bine, fericirea reală este dată de așezarea pe traiectoria adevărată a vieții. Plăcerea sau plăcerile oferite de contextul imediat la vieții se dovedesc a fi în ceea mai mare
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
păpuși și otgoanele unei morți promise prescrisă viului între antagonicele gesturi a lua a da a da a lua repetiție sau bâlbâială divină preluată conștiincios de uman într-un poem al nesiguranței lance de spirale puncte învolburate în sacul cu amăgiri și curba descrisă de aripile păsării de apă când vrea să atingă ținta deja doborâtă sărut mâna pământului - rădăcina ieșită din asfaltul învechit pas în fisura primită de privirea oarbă și tăcerea din spatele gardului de sârmă ghimpată al grădinii în
TRAFIC DE GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346876_a_348205]
-
Căci mă depărtez de mal Numai cât mă duce-un val. * Nu mă-ncumet nici când harul Cere doar să-ntind paharul, Căci și azi, precum și ieri, Doar râvnesc la primăveri - * Și-anotompurile mele Au fost doar un joc de iele, Amăgiri cu chip de zâne Ce vor merge-n cer cu mine. Referință Bibliografică: NU MĂ-NCUMET / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 646, Anul II, 07 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate
NU MĂ-NCUMET de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346309_a_347638]
-
între iluzie și chiupul supraplin al inimii tale, cu mintea adormită, reconstruind la infinit cetăți din ruinele înșirate în arealul bucuriei de a iubi a sufletului tău. Se rostesc fraze prelungi sau prealungi în care, scaunul regelui e ocupat de amăgire. Regina este autoamăgirea iar servitorul umil e îmbrăcat în aura căldurii și frumuseții tale interioare. Vrei să fii activ pe un plan pe care toate obiectele alunecă. Vrei să atingi talpa de aur a fericirii uitând citatele, gesturile învechite, atingerile
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
alte meleaguri, undeva unde omul să aibă un pret real și unde înțelesul cuvântului demnitate să mai fie încă apreciat și cultivat. Adrian Munteanu www.adrianmunteanu.arts.ro ****************VA ROG ,CITIȚI MAI JOS ,O SCURTĂ PREZENTARE : ******* Scriu un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpuraAA Când verbe-n cuget tainic mă sfințesc, Nu-mi amintesc de mine niciodată. E semn profund că-ncep să mă trezesc.ADRIAN -MUNTEANU Scriu un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
Farmec > CÂND EȘTI LOVIT DE SOARTĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din ce a fost a mai rămas durerea Otrava și veninul din potire Și vise spulberate, tristeți și amăgire Doar iarnă lasă-n suflet când zbor își ia iubirea. Ploi se-abat și nori încep să plângă-n picur, Răceala și tristețea în jur construind zid, Rămâi uitat de lume, de-alegi să rămâi singur Devii din om o
CÂND EŞTI LOVIT DE SOARTĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346499_a_347828]
-
a plecat, Nici n-a venit și-a și plecat Ploaia din cer ce-o ai chemat. Și-acum, pe țărmul celălalt, Chemi ploaia Duhului curat Pe care n-o ai meritat, Pe care n-o ai meritat... Omul ca amăgire Cad fulgii mistic, pe geamuri se lasă Ca o psaltire dictată de cer. Îngeri în lacrimi se-așează la masă Să mânce taine, să bea din mister. Cad fulgii mistic, pe suflet se lasă Ca o psaltire rostită de cer
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
tot ce te trage în jos dorește-ți o viață fierbinte și plină de frumos alungă din viața ta ce nu-ți dă fericire dorește-ți o viață tihnită curată și plină de iubire alungă din tine tot ce e amăgiri dorește-ți o viață plină și-ncărcată de trăiri alungă din viața ta alungă ce poți dorește-ți să ajungi să-ți vezi și-ai tăi nepoți alungă alungă alungă alungare dorește-ți o viață făr-de resemnare alungă din viața
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
vină că visul trece repede cu ce-s de vină de-a apelor tulburare cu ce-s de vină de-a lumii supărare cu ce-s de vină că nu există iubire cu ce-s de vină pentru a lumii amăgire cu ce-s de vină de trăiesc în păcat cu ce-s de vină de-a apei tulburat cu ce-s de vină de-a mării mare cu ce-s de vină de-a vieții trădare cu ce-s de
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
și a titlurilor evanghelice, precum și relaționarea acestei persoane la actul de miluire a persoanei umane a fost pentru multe veacuri cea mai simplă metodă de mărturisire ortodoxă, precum și o cale demnă de urmat și fără pericolul de a cădea în amăgirea vreunei învățături sau mărturisiri greșite. Referindu-ne la caracterul personal al practicării rugăciunii lui Iisus, vom susține că drumul mântuirii este unul personal, chiar dacă el se dezvoltă, decurge în spațiul bisericesc, eclezial, înțelegând prin „spațiu” locul tainic unde fiecare se
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
persoana Mântuitorului Iisus Hristos, unire ce deschide perspectiva unei relații, cuprinsă într-o iubire mai presus de minte și de simțiri. În acest demers personal elementul care asigură legătura și raportul cu adunarea euharistică și ferește persoana umană atât de amăgire, cât și de multele curse ale vrășmașului este persoana duhovnicului. Acesta cunoaște măsura duhovnicească a omului, slăbiciunile ce pot deturna urcușul și în aceste împrejurări și condiții sfaturile sale devin indespensabile, precum și rugăciunile sale devin o pavăză și un scut
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
intra în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl coboară pe Dumnezeu și înalță sufletul către El. Este o minune pe care
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
ca o opțiune rezonabilă față de viața trăită în patimi, în realitate este dificilă asumarea modului de viață pecetluit de virtuți, în absența credinței. Patimile oferă și promit plăceri imediate, uneori fascinante prin rafinament și întărite printr-o logică bazată pe amăgiri. Doar exersarea rațiunii, oricât de ascuțită ar fi inteligența dublată inclusiv de o bună intenție nu poate forma un discernământ adecvat. Rațiunea împlinită prin credință conduce la opțiunea pentru binele adevărat și la asumarea acestuia. „Și pentru că binele poate fi
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește „glasul Domnului”. Cunoașterea trufașă încrezătoare în forța exclusivă a rațiunii este idolatră, producând numeroase și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului” și „Glasul Domnului sfărâmă cedrii”. (Psalmul 28, 5), afirmă: „...glasul Domnului sfărâmă pe cei ce se fălesc în zadar
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
duhovnicești și se arată ca fiind smerit, însă într-un mod fals și ipocrit. Prin învățătura sa și prin modul său de a fi, transpare trufia de tip luciferic mascată printr-o smerenie ipocrită tocmai pentru a produce înșelare și amăgire. Sfântul Vasile cel Mare arată foarte clar acest lucru, afirmând despre Eunomiu: „Căci prin cele prin care se preface că disprețuiește înfumurarea se ridică pe sine la cea mai de pe urmă înfumurare. Căci, dacă cele prin care se arată că
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
doar o retorică, oricât de măiastră ar fi aceasta. Sfântul Vasile cel Mare în lupta cu Eunomiu, cu arienii și cu alți eretici nu se comporta ca un sofist care căuta să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
o femeie pe care nu o iubește, un fiu pe care îl neglijează și o fiică pe care o adoră, personajul are o revelație: își dă seama că familia este bunul cel mai de preț, iar aventurile trecătoare sunt doar amăgiri ale fericirii. Este o carte captivantă despre dragoste și răzbunare, despre așteptări înșelate și valori regăsite. Nu se vor regăsi mulți în acest personaj? Și nu va fi prea târziu pentru fericire? Dorința de parvenire nu a fost ocolită nici
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
și lupta e grea și n-o s-o câștige! -Natură! te-ndură de-a mea suferință căci făr’ de noroc pare a mea ființă, ce-a fost pentru-o clipă un vis de iubire, un strop de visare, acum e-amăgire! Prea crudă pedeapsă pe mine mă cheamă, steaua din suflet prin umbre-mi coboară, zvâcnirea din mine începe a se stinge, destinul năpastă pe umeri îmi frânge! Nu-ți vărsa furia pe creștetul meu sunt doar o copilă, ce vină
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]