1,286 matches
-
oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu pe margine, ștergîndu-și fruntea cu o petic de tifon. — Săman amărît, s-a vindecat de boala lui. Dumnezeu știe cum își va reveni în urma călătoriei pînă aici. Sub veioză, proptită de mai multe perne era un chip care semăna atît de șocant cu un craniu gălbejit, că singurul indiciu în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
patru pereți. Vreo douăzeci de familii sânt înghesuite aici, trăiesc în comun, scot mesele-n curte și mănîncă-mpreună, glumesc și se ceartă, se bălăcăresc ca la ușa cortului și ajung câteodată și la bătaie. Cei mai mulți sânt muncitori cu brațele, niște amărâți în maieuri rupte, veșnic murdari de unsoare de strung. Când iau leafa e nenorocire: nici unul nu se-ntoarce înainte de miezul nopții, și-atunci lălăind și ținîndu-se de garduri. Femeile lor, care le au, sânt îngălate ca și ei, cu niște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un cal pentru prizonier. Wolfhram, uimit peste măsură, întinse mâna spre marcoman și obiectă: — Dar... Prefectule... Uiți că omul ăsta voia... — îi plătesc eu calul și harnașamentul, i-o tăie Sebastianus. Și găsește-i și o manta; e așa de amărât, nu vreau să-mi îngreuneze călătoria. O să hotărăsc pe drum ce fac cu el. La urma urmei, gărzile mele l-au prins, nu? Wolfhram îl fixă pe roman ezitând, cu o expresie incertă, dar ofițerul îl puse la punct: — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără pic de decență; capi de familie în vârstă ședeau amărâți cu capul în mâini pe treptele cădirilor, gândindu-se la proprietățile abandonate și devastate de barbari sau la cei dragi, care, cine știe cum, suferiseră de pe urma violenței lor. în privința dărilor - mari, insuportabile - administratorii cetății străluceau, ca întotdeauna, prin ineficiență, iar puterea militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
evrei. Într-o noapte a ars fânul, au ars grajdul și casele. După incendiu, cu ce am reușit să scăpăm, ne-am mutat peste drum, tot pe strada Nicolina și lângă piață. În curte, numai evrei. Îmi amintesc de un amărât de căruțaș cu familie foarte numeroasă și toți bolnavi de nervi, numai bătrânul și caii nu aveau voie să fie bolnavi, ei trebuiau să aducă bani pentru mâncarea nebunilor. Mă împrietenisem cu Iosif, băiatul mai mic al cotigaragiului, tovarăș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
împotriva curentului. Părăseam Iașul cu regret și cu presimțirea că studiile mele academice s-au terminat pentru totdeauna. Când am ajuns la Huși, orașul începuse să se populeze cu refugiați. Se plătea orice sumă pentru o cameră, cum să găsim amărâții de noi locuințe cu parale puține? Am fost primiți, provizoriu, de mătușa Irina, mai târziu, iarna, am găsit două odăițe unde ne-am așezat sărăcia. Și aici câștigam câte ceva, îndeosebi cu mici portrete, asta ne mai îndulcea traiul și începusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
îi mai scoteau și noaptea. Frontul se fixase la Mărășești și se aștepta destrămarea lui pentru a mări nenorocirile ce se abătuseră peste țară. Nu a trecut mult și degringolada a început. Armata aliaților a început a fraterniza cu inamicul. Amărâților pământeni li se lăsa libertatea de a face minuni. Au făcut, ca și altă dată în trecut. În aceste zile negre și-n aceste tulburări mari, tinerețea și naivitatea mai găseau echilibrul sufletesc pentru a lucra cu sârguință, așteptând o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de Jordaens și câteva desenuri de Rubens, apoi cam în grabă urcăm pe Acropole, unde locul, templele și trecutul cunoscut din cărți ne lasă amintiri neșterse. Acei ce au creat aceste minuni, desigur, au fost o lume mai fericită decât amărâții muritori de azi. Cum vor fi arătat întregi acele temple cu statuile și lumea aceea frumoasă și simplă. Nimeni mai mult decât grecii vechi nu au clădit punând toată atenția pe frumos. Impresiilor primelor contacte cu marea artă a Greciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sciences juridiques' etc." (ce o însemna oare acest etc?). În urma acestei intervenții, putem trage câteva concluzii: A. În acele vremuri, "visul" lui A. Nastase - Scatiu' nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici măcar o Dacie, ci un amărât de Trabant; C. Cererea demontează una din marile minciuni ale lui Adrian Nastase care, atunci când și-a prezentat guvernul în fața parlamentului, a debitat-o așa cum manipulează poporul român, batându-si joc de inteligență românilor. Acest Nastase a declarat atunci că "nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
oprește la un semnal ... așteaptă să treacă alt tren, accelerat cred, spune mama. Ele au prioritate dar și prețurile sunt pe măsură. Oare vom ajunge ca Într-o zi să nu ne mai facem o mie de calcule, pentru un amărât de concediu? Suntem În penultimul vagon și de aici nu se vede nimic, este o curbă lungă. Ce de mașini oprite la barieră, vezi ce mici par de aici de sus? Spusese Andreea cu entuziasm. Acesta este farmecul călătoriei cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vorbirea noastră... {EminescuOpVIII 469} CHALKIDIAS Nu mai [ai] alte porunci Pentru sclavul tău? BOMILKAR Cum? Ce spui? CHALKIDIAS Eu m-am răzgândit de-atunci. Mă supun cu totul ție. Da, sunt foarte hotărât Să trăiesc tot înainte, fie cât de amărât. BOMILKAR (aparte) Ce-i trăznește-acum prin minte? (tare) Tu glumești precum se vede. CHALKIDIAS Nu stăpâne. Nu-s așa de inimos precum s-ar crede Și, spun drept, mă tem de moarte. LAIS Oare tu vorbești acum? CHALKIDIAS Ce-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cronici sau de observații, am râs și m-am descărcat. În teatru am învățat chestia asta și mi-am apărat forțele. Din păcate în viață nu am știut-o face, mă apucă o strângere de inimă și acum ori de câte ori vreun amărât mă beștelește aiurea și nici nu-mi vine să râd, deși tare ar fi trebuit să fiu mai deștept sau mai nesimțit, dracu’ știe cum e mai bine. Adevărul este că mi-au fost de ajutor cei doi bătrânei, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
adică avea balcoanele ca niște cuiburi de rândunică, finisajul era ca vai de el, liftul mai mult nu mergea; cu alte cuvinte, totul îl definea ca fiind de confort inferior. Ciudat, însă, l-am iubit cu toții, semn că eram niște amărâți pentru care un apartament era ceva aproape miraculos față de ce avuseserăm înainte. Am trăit acolo niște ani fantastici, care ne-au făcut să nu băgăm de seamă că trece vremea, că ar trebui să vrem și noi ceva mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
înciudat al plasatoarei și nu mă pot opri să nu zâmbesc, gândindu-mă că acest cerber va fi împiedicat prin tot felul de vrăji întâlnirea pe care mi-o doream atât de mult. Cine știe, dacă aș fi avut acel amărât de franc și dacă aș fi consimțit să-l dau, probabil că l-aș fi întâlnit pe Jean Louis Barrault, dar nu mă pot împiedica să cred că, în acest caz, viața mea ar fi fost, poate, cu totul alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu bucurie, ca și cum întâlnirea asta fusese o corvoadă. ― Unde mergem? întreabă, cu accent absolut colosal, ghidul nostru. ― La o bere, spun eu. ― A, păi suntem foarte aproape. Uite, acolo este una la trei beci. ― La ce? ― La trei beci, spune amărâtul, arătându-ne că la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă și am uitat de Fialka, un Pierrot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
face, trebuie s-o țin la optzeci pentru că aici e consumul cel mai mic, zice Sena urmărind kilometrajul. Dumnezeu știe cînd o să dăm peste o stație Peco. — Din păcate Dacia nu e nici avion, nici elicopter, nici Jeep, nici măcar un amărît de Volkswagen sau de Renault, zice Monte Cristo, cel mult putem spera că și acul pentru benzină e defect și indică prost. — L-am purtat o singură dată, mai ține domnul Președinte să specifice. — Zece mii de kilometri, se indignează și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu el și pace. Măi, să fie! Să știi că s-o întors lumea pe dos. Auzi dumneata colea: „Am o teabă cu el și pace”. Noroc că ai așa treburi importante cu Ștrul, că altfel nu treceai pe la mine, amărâtul - i-a reproșat în glumă hangiul. Mai răruț că-i mai drăguț. Mai bine spune-mi ce mai faci, jupâne Froim? Cum îți mai merge prăvălia? Apoi cu clienți ca dumneata, care trec din an în Paști, mă paște falimentul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Eu am să-ți spun, da’ să nu te repezi la mine, cum ți-i obiceiul. Spune! Pe Petruță Cotruță. Măi Petrache. Tu nu ești zdravăn la minte, cum bag eu seamă. La altul nu te puteai gândi? Tocmai la amărâtul acela? Costache, băiete. Amărâtu’ acela, cum spui tu, îi un om de nădejde. Dacă îi zici că nu trebuie să știe nici pământul despre ce i-ai spus, apoi așa va fi. Eu l-am prubuluit când cu sămânța de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spun, da’ să nu te repezi la mine, cum ți-i obiceiul. Spune! Pe Petruță Cotruță. Măi Petrache. Tu nu ești zdravăn la minte, cum bag eu seamă. La altul nu te puteai gândi? Tocmai la amărâtul acela? Costache, băiete. Amărâtu’ acela, cum spui tu, îi un om de nădejde. Dacă îi zici că nu trebuie să știe nici pământul despre ce i-ai spus, apoi așa va fi. Eu l-am prubuluit când cu sămânța de porumb. Moș Carpen l-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-o de-a dreptul peste un maidan și peste câteva clipe se afla în ușa dughenii. Bună ziua, jupâne! Bine ați venit. Ce doriți? Întâi vreau să te întreb cum de ai scăpat cu prăvălia neatinsă? Am avut noroc. Sunt un amărât de invalid din război, rănit la Mărășești, unde mi-am lăsat un picior... La ce armă ai fost, camarade? Petrache Tunar. Servant la obuziere. Da’ de ce îmi spui camarade? Ești mult mai tânăr ca mine. Uite cum se întâlnesc tunarii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Acuma aud asta. O trecut pe uliță Măcriș - goarza. Comuniștii ne cheamă să ne spună ce mare fericire ne pălește dacă intrăm în întovărășire. Asta să i-o spuie lui Mutu’ de la manutanță. Nu mie. Eu i-am văzut pe amărâții ceia de colhoznici. Muncesc ca robii și n-au după ce bea apă. Și ce ai de gând? Mergi la adunare sau nu? Tu ce zici, Petrache? Știu și eu? Cred că-i bine să mergem, ca să știm ce ne așteaptă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Încrucișă brațele și se sprijini de tocul ușii: — Neumann nu are nici un prieten, Îmi spuse privindu-și unghiile murdare de la mâini și uitându-se apoi din nou la mine. În afară de mine, poate, și asta numai pentru că mi-e milă de amărâtu’ de el. Dacă-i ești prieten, mai bine l-ai trimite la doctor. Nu e zdravăn la cap, să știi. Trase un fum lung din țigară și apoi azvârli mucul peste umărul meu. — Nu e dus, doar că are tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
următoare să descrie un fier de călcat manual pe care-l folosea în Yunan. Firele se rupeau fără nici un motiv, râde ea. Mă gândeam în sinea mea: Ce mai revoluționară de birou sunt și eu, dacă nu pot învinge un amărât de fier de călcat! Așa că am stat trează toată noaptea și l-am făcut să meargă. Da, așa sunt eu. Încăpățânată precum un catâr. Ei, gata cu glumele. Sunt emoționată, după cum vă puteți da seama cu toții. Despre ce discutam? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
explicații. Am încercat, susține ea. I-aș fi spus. Dar n-a recunoscut... —Când? Între ei, orice prefăcătorie dispare. Despuiați, se cunosc unul pe altul. Ea scuipă venin. —De ce faci asta? Eu sunt tot un caz? Ce vrei de la mine? Amărât încrezut, moralist și laș... El dă din cap, în semn că recunoaște. Dar se simte ușor, gol, o comisie cu milioane de membri. —Ai să reușești. Privește adevărul în ochi, singura certitudine care i-a rămas. —Ai să reușești. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gunoi aflate În curtea interioară a căminului până noaptea târziu, sub o ploaie putredă de toamnă, dar nici urmă de gândac. Să mai ai Încredere În colegi, să le mai Împrumuți ceva, dacă nu sunt În stare să păstreze un amărât de gândac. Un amărât de gândac chitinos și verde pe deasupra. Cu toate astea, tu Îți iubești colegii, mai ales o parte a acestora. Îl iubești pe hipopotamul Juba pentru că este sobru și te lasă să lucrezi În laboratorul lui foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]