1,253 matches
-
așa ceva! “Măăă, ce domn foroscos o mai fi și socializmul ăsta? Ce să aibă el cu mine și cu bieții mei căișori? Ce rău i-am făcut noi dumnealui?” și-a mai zis, în gând, nenea Fănică și-a plecat amărât spre casă. După vreo patru-cinci zile de neastâmpăr, nemâncare, nesomn și neviață și-a luat inima-n dinți și s-a dus la regiune. A întrebat acolo de Victor al lui Costică Dîrlea, un flăcău de la ei din sat, ajuns
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tărâmul celălalt. Și asta e posibil, în somn, desigur! S-au mai văzut cazuri... tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...“Vă salut cu profund respect, tovarășe profesor Zaharia” “Noroc, dragă. Da’ eu nu mai sunt de multișor profesor, nu știai? Acum sunt un amărât de pensionar.” “Ei, de ce spuneți asta? Pentru noi veți rămâne mereu profesor, un dascăl luminat și cu suflet mare...” “Ce vorbe frumoase! Mă măgulești, nu altceva” “Deloc, spun doar adevărul” “Ei, lasă, lasă...” “Ce mai faceți?” “Păi, am ieșit de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
explicații. Am încercat, susține ea. I-aș fi spus. Dar n-a recunoscut... —Când? Între ei, orice prefăcătorie dispare. Despuiați, se cunosc unul pe altul. Ea scuipă venin. —De ce faci asta? Eu sunt tot un caz? Ce vrei de la mine? Amărât încrezut, moralist și laș... El dă din cap, în semn că recunoaște. Dar se simte ușor, gol, o comisie cu milioane de membri. —Ai să reușești. Privește adevărul în ochi, singura certitudine care i-a rămas. —Ai să reușești. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
păgubaș și ne spuse că va trebui să ne dăm jos din mașină și să luăm o trăsură, dacă nu vrem să ne-ntoarcem pe jos acasă. Așa că ne-am dat jos, iar șoferul era așa de furios și de amărît de felul cum se purtase mașina, că Începu s-o zgîlțîie de parcă era un copil obraznic. Dar fără folos. Mai făcu o ultimă Încercare. Apucă manivela și Începu s-o Învîrtă pînă-l lăsară puterile. Și, cum nu reuși să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o vorbă: stătea și dădea din cap și taică-tu spunea că arată tare amărît și necăjit, de parcă-l lovise o mare nenorocire, iar taică-tu l-a Întrebat: „Ce-ai pățit, Mel? Nu te-am văzut niciodată așa de amărît“. „Vai, Will, Will“ - zice, și stătea și dădea din cap uitîndu-se la taică-tu - „dac-ai ști cît te invidiez! Ai o meserie bună și-ți vezi liniștit de treabă și nu te supără nimeni: aș da tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu pe margine, ștergîndu-și fruntea cu o petic de tifon. — Săman amărît, s-a vindecat de boala lui. Dumnezeu știe cum își va reveni în urma călătoriei pînă aici. Sub veioză, proptită de mai multe perne era un chip care semăna atît de șocant cu un craniu gălbejit, că singurul indiciu în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să râdă de ei în prezența mea“. „Ușurel“, îi răspunse Iason, dându-se jos de pe masă, spre vădita mulțumire a lui Dragoș, care zâmbi, „să n-o luăm nici așa, că doar oameni suntem și cum să nu râd de amărâții ăștia, uită-te numai la ei, uită-te la Constantinescu și la Petru și la javra asta“, Iason își sublinie ultimele cuvinte cu un bocanc bine țintit în pântecul suplu al Zenobiei, eu și Petru am oftat, simțind parcă noi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum nepăsător, „cum să nu râd de ăștia, uită-te numai la ei !“ - și poc ! îi mai trase o lovitură de bocanc Zenobiei - „te apucă râsul numai când îi vezi, amărâții dracului...“. și poc ! îmi trase și mie o lovitură de bocanc... Firește, și vă rog să rețineți amănuntul acesta, oricine s-ar fi așteptat să intervină ceva care să pună capăt dezlănțuirii de brutalitate josnică a lui Iason; se afla
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o mașină în care se aflau doi bărbați. 15. Îmi e nespus de greu s-o situez pe Zenobia în cadrul ei real, nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că de prea multe ori cuvintele întunecă ceea ce vor să spună; un amărât de fard peste paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
susține că în nici unul din cazurile amintite nu e vorba de dragoste. E drept, mai recunoaște și câteva excepții, le numeri pe degete, câte o pereche, ici-colo, la câteva milioane de oameni, le plângi de milă dacă îi compari. Niște amărâți, vai de mama lor, trăiesc retrași prin cine știe ce coclauri, fac dragoste acolo, în colibe, până îi vizitează zeii. Atunci devin copaci, cu atâta se aleg... Pe ăștia îi consideră aleșii, păstrătorii dragostei pe lume...“ „și dacă nu greșește ?“, l-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cine, ascuns, înghesuit printre ceilalți, încearcă să conducă jocul, mânat el însuși, fără să-și dea seama, de ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu știe că sunt tot amărâtul ăla din fotografia de pe foaia îngălbenită a ziarului ? Mi-au căzut cărțile de la subțioară, mi s-a veștejit coronița de frunze și nimeni nu mă mai recunoaște... * La circa 100 km de Roma, Biagio di Crescenzio, un tânăr de 23
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
momentul în care toate mișcările mele din ultimele zile aveau să se lege de la sine. Din când în când mă încerca revanșa, acum neputincioasă și sporadică. („Nimeni din miliardele de oameni care au populat de-a lungul vremurilor pământul ăsta amărât nu ne a păstrat imaginea iubirii-miracol și toți credeau că iubesc. Nimeni nu mai știe cât de strălucitoare e iubirea“, și așa mai departe...) Asta a durat o clipă și încă una. Deasupra, pe cer, de nu știu unde, apăruse un norișor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în traistă i le iau, cu ei le-au dus, 530Căci găsindu-le, cum fuse năsdrăvan, și le-ar fi. pus Iar la loc... în zori de ziuă, el a doua zi trezit, Vede cum îl schilodise, - ce să facă amărît? V-o trei zile dup-olaltă se mai tîrie în brânci Pin tufanii din pădure și pin colții cei de stânci, 535Pîn - ajunge ca să vadă un palat în văi de rai Cât ca să te uiți la dânsul - de frumos - nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mângâiere Să cânte și ele. 8 Toată ziua eu te văz, Noaptea prin somn te visez, Întind mâna să te - apuc Mi se pare un năluc. 391 {EminescuOpVI 392} Dimineața când mă scol Tot cu lacrime mă spăl, Ah! suflete amărât Eși, că viața s-au sfârșit. Eși și nu mai suspina C-am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de dor s-aprinde, ah! Arde, arde și nu se stinge, Flacără mare rămân spre sară, ah! Focul durerii rău mă doboară, ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Ah! totdeuna și-n tot minutul Mă aflu-n chinuri, eu amărâtul, ah! Fie-ți în știre de-a mea peire Pentru tine ah! înfrățire ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Nu e nădejde de întîlnire, ah! 448 {EminescuOpVI 449} Nici așteptare de fericire, Mai bine moarte vino degrabă ah! Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu suspiciunile. Erau niște amărâți care se considerau obligați să-i aducă un ultim omagiu lui Panaitescu. Nevastă-sa fiind plecată în străinătate, luaseră pe seama lor formalitățile legate de deces. Dezagreabil desigur, dar între oameni care conviețuiesc de atâția ani se nasc raporturi de altă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce aș fi fost în stare să le relatez. Simple aiureli! Unul era negricios cu părul creț, iar celălalt avea haine albe. Rețineți, asta se întîmpla la câteva secunde după consumarea incidentului! Vă întreb atunci, ce încredere poți acorda unui amărât care vine în fața instanței după nu știu câte săptămâni, dacă nu luni de zile, și-ți toarnă baliverne? Nefericitul nici măcar nu minte... E ca și cum ți-ar povesti despre marțieni. Maiorul începu să râdă. ― Spuneți că i-ați văzut sărind zidul... ― Exact. ― Treaba
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbîcsit și strîmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora? Trecuse de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
capota Plymouth-ului. — Ignatius, copile, strigă doamna Reilly când deschise ușa. Ce ți s-a întâmplat? Arăți de parc-ai dat de ceasu’ morții. — Mi s-a închis valva în tramvai. — Doamne, intră repede înăuntru la căldură. Ignatius se târî amărât până în bucătărie și acolo căzu pe un scaun. — Șeful personalului de la compania de asigurări s-a purtat cu mine într-un mod insultător. — N-ai primit slujba? — Bineînțeles că n-am primit slujba. — Ce s-a-ntâmplat? — Aș prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te gândești cân’ stai și trândăvești ascuns după afurisiții ăia de ochelari. — Eu trândăvesc? Pe dracu’! Să curăț scârnăvia asta de bordel nu-nsamnă să trândăvesc. Cine-i ăla care mătură și șterge toată mizeria pe care-o fac pe podea amărâții tăi de clienți? Că mi-i și milă de ei, săracii. Vin aici să mai petreacă, să-nece necazu-n băutură și s-aleg numa’ cu cuburi de gheață. Și dacă-i vorba să plătești, aș crede c-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Are dreptate, îl susținu din toată inima Darlene. — To’ te-ai lăsat de binefaceri pen’ cei orfani și nu vrai nici s-ajuți portaru’, poate dai ceva unei fete sărace care se chinuie să vândă apă chioară ca să ia un amărât de comision. Ce zici? (Jones văzuse pasărea zburătăcind în jurul scenei în timp ce Darlene se străduia să danseze. Nu văzuse în viața lui un spectacol mai deplorabil. Darlene și papagalul aveau toate calitățile necesare pentru a sabota localul.) Mai trebe pro’ abil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]