4,800 matches
-
o înăsprire a legislației (dacă nu un moratoriu, ca în Franța), celor care cred că exploatarea gazului de șist este posibilă în același timp cu protejarea mediului. Decizia CE de a abandona orice noi reguli este un semnal lipsit de ambiguitate la adresa oricărei tentative de a strecura un amendament într-o manieră indirectă. Parlamentul european a încercat acest gen de demers în toamna lui 2013, ceea ce declanșat un protest unanim din partea tuturor eurodeputaților polonezi, amintește Gazeta Wyborcza. Această victorie pentru partizanii
Presa poloneză, despre gazele de șist: Fiecare țară va face după placul său () [Corola-journal/Journalistic/50391_a_51716]
-
lui Nettheim. Aerul de stranietate derivă din sentimentul conradian de alienare, din tăcerile prelungite în care chipul lui Martin reflectă expresiv stări tranziente, din intimitatea pe care copiii o împărtășesc cu acest bărbat în care proiectează chipul tatălui dispărut, din ambiguitățile pe care le întreține Jack Mendy (Sam Neill), protectorul abuziv al familei. Spre surprinderea lui Martin, copiii intră dezbrăcați în cada în care el face baie; rupți de civilizație, acești copii trăiesc într-un fel de nevinovăție adamică, înconjurați de
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
foarte unitare ca stil și frazare, căci imită voci și locuiesc circumstanțe străine cu o familiaritate remarcabilă. „Scrisul cu bucuria lui intrinsecă” (spune undeva) l-a stăpânit de la început întreg, cu toate valențele în alertă. Spumos, stufos, gâlgâitor, doldora de ambiguități și niciodată definitiv, scrisul lui Pecican s-a instalat la răscrucea cuvintelor despre om și despre text, deschis la zvonuri istorice, (auto)biografice ori livrești cu egală disponibilitate. Orice corp străin răsare în fața minții sale neastâmpărate e degrabă înconjurat de
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
să se spună, de aceea, că o monografie Norman Manea reprezintă o încercare chiar pentru un critic cu oarecare vechime în meserie, darmite pentru un debutant. Cu Estetica lui Norman Manea (grafia în culori diferite, transcrisă aici în italice, întreține ambiguitatea dintre etică și estetică, refuzând în același timp conceptul acreditat de Monica Lovinescu), Claudiu Turcuș se achită însă convingător de sarcină. Două sunt calitățile care impresionează de la început în demersul său: e vorba, în primul rând, de o perspectivă integratoare
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
numit Jurnalul unei existențe. De aici insistențele suprapunerii vocii narative cu destinul autorului și parfumul puternic de autoficțiune. Reflexive și analitice prin excelență, cărțile lui Virgil Duda sondează complicate adeziuni individuale, totdeauna alimentate de o paletă variată de indecizii și ambiguități. În privința situării în canonul postdecembrist, Virgil Duda este un ghinionist. Plecat din țară cu un an înainte de Revoluție, el nu a apucat să-și valorifice o disidență serioasă. Bibliotecarul și mai apoi ziaristul din Tel Aviv a îmbrățișat un fel
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Știind prea bine când să înceapă și să încheie o aventură, ele cunosc psihologia masculină. De aici taina specifică. Virgil Duda este un maestru al stărilor de indecizie - formulă prezentă încă de la Anchetatorul apatic (1972) -, ce asigură atmosfera și dictează ambiguitățile. Cetățeanul lumii, așa cum îl prezintă Duda, este un pacient al memoriei. În Șase femei (2002) și Ultimele iubiri (2008) se derulau tensiuni identitare, între patria nașterii și cea a regăsirii etnicității. În romanul de față, teritorialitatea nu are nicio noimă
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
mai mult decât o promisiune fără acoperire. Mai degrabă s-ar putea realiza privatizarea a 50%+1 din acțiunile CFR Marfă și a 20% din Tarom, fiind destule interese în acest sens. Răzvan Mustea, propus pentru Ministerul Comunicațiilor, a ”observat” ambiguitățile din acordul ACTA. Mustea a spus în debutul audierii că nu va avea o poziție oficială, ci una personală, "pentru că deocamdată este doar un candidat la funcția de ministru". Emil Boc, cel care îl susține pe Mustea, a semnat deja
Ciudățenii, vechituri și vrăjeli în propunerile făcute de miniștrii cabinetului Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/46101_a_47426]
-
și implicit complexitatea lui atunci când ia în serios progamul acestei minirevoluții culturale. Nu puține sunt episoadele de o maximă seriozitate, spre exemplu cel al întâlnirii dintre femeile revoluționare și imam, o adevărată confruntare teologică, cu pasaje din Coran interpretate exemplar. Ambiguitatea se naște acolo unde, sub pretextul comicului, regizorul abordează teme grave, într-un registru grav, militant, pedagogic, seminarizând, de conivență cu societatea occidentală pe acei arabi înapoiați care nu înțeleg rosturile civilizației. Comicul devine extrem de transparent pentru a lăsa la
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
nu face decât să prelungească o stare de incertitudine, de neîncredere, care este sădită și în peisajul politic și în peisajul public. PDL riscă să scadă și mai mult în sondaje și va cădea și mai mult, dacă prelungim această ambiguitate și dacă în loc să ne ocupăm de calitatea guvernării, facem reglări de conturi în partid", a conchis Cristian Preda. Citește și:
Cristian Preda: Trebuie urgent găsit un premier independent () [Corola-journal/Journalistic/46226_a_47551]
-
cu partidele în acest sens, pentru că amânarea este în defavoarea intereselor de evoluție și democratică, dar și de flexibilizare a funcționării statului”, a spus președintele. El a ținut să sublinieze că nu critică principiile actualei Constituții, „dar trebuie scoase din Constituție ambiguitățile, neclaritățile și lipsa de preciziune în ceea ce privește modul funcționare corelată a puterilor statului”.
Discuţiile cu partidele pentru revizuirea Constituţiei vor fi reluate, declară Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/46474_a_47799]
-
intuiții, de idei, sentimentali și trădători, capricioși, alintați, inteligenți... Grație topicii uimitor de libere (locurile și situările nu sunt niciodată unice și definitive), vorbele românești își pot construi singure contextele, într-o dispoziție ludică în stare să explice bogata lor ambiguitate; nu de puține ori, aceasta, cu subînțelesuri senzuale/sexuale... Cele două romane sunt de citit, cred, separat: mai întâi, cel din mansardă, ținând la îndemână toate sensurile aticului - încăpere sub acoperiș și sub acoperire, adică exilată și ocrotită prin chiar
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
wikipedia.ro); „FBI dezactivează un număr important de GPS-uri” (presaonline.com) etc. Mai puțin clișeizată și mai puțin acceptabilă mi se pare sintagma preț important, în care „traducerea” prin mare nu mai este automată; combinația de cuvinte poate genera ambiguități (în fond, și prețurile mai mici ar putea fi importante, în felul lor!), creând și un efect de prețiozitate inutilă: „cele 11 suprafețe de teren scoase la vânzare, unele la prețuri importante” (ziare.com); „Cu prețuri importante au fost adjudecate
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
e la modă și e molipsitor, cu rezultate - îi demonstrase Mîrza - eficiente și rapide. Criza și metamorfoza eroului nu sunt subliniate limpede de nicio instanță, deși, cum spuneam, se simte îndărătul notațiilor ceva din strategia unei conștiințe superioare. Din această ambiguitate se naște și poezia lui Dan Coman, niște nepotriviri ale ființei - marca întregii creații. Nu vor surprinde alternanța unor capitole scrise eliptic în stilul lui Palahniuk și altele poetice, antologice din punct de vedere al teatralității. Mai multe episoade sunt
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
mereu avid de ipoteze mai degrabă decât de răspunsuri definitive, face ca interogația să devină vizibilă la suprafața textului. Critica lui Mircea A. Diaconu avansează lent, prudent, prin reluări și reformulări succesive, menite să salveze ce se mai poate din ambiguitatea ireductibilă a literarului. Dintre comentatorii români, cel mai apropiat ca spirit îi este Mircea Martin, iar dintre cei occidentali, membrii Școlii de la Geneva. De la Poulet, Starobinski sau Jean Rousset preia, de altfel, Mircea A. Diaconu ticul de a nu se
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
întindere mică, lăsînd ansamblul cărții să plutească într-o nebuloasă speculativă. Mincă se ferește să dea reprezentări. El sapă în cuvinte lăsînd cititorului libertatea ca, prin proprie imaginație, să-și urzească reprezentările dorite. Urmarea e că strictețea etimologiilor nu înlătură ambiguitatea fondului. Volumul are jargon, dar nu are viziune. La sfîrșit rămîi cu senzația unui mănunchi de bucle lexicale care nu au acoperire într-o idee: înfășurări sinonimice și grade de asonanță înlăuntrul unor familii de cuvinte, peste toate plutind, mai
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
Cosmin Ciotloș Fără ambiguitate, nu există poezie. Dar nici fără talent. Un personaj (p. 5) destul de imprecis, numit când domnul Clau, când Clovny, primește în dar un băiețel de celuloid, din aceia care ornează ușile toaletelor. În chip firesc, băiețelul face pipi. În chip
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
mai nuanțat nici nu provine din stilistică, ci din matematică: asimptota. Lucrurile se apropie unele de altele până ajung să se presimtă. De atins, totuși, nu se ating. O peliculă de vid le separă întotdeauna. E o bună premisă pentru ambiguitate. Dar și un risc: acela al formalismului. De la prima intersecție de sunete, cea, deja pomenită, dintre pipi și pipă, înțelegem cum stă treaba. Marea Pipeadă de care se face atâta caz poate însemna orice. Inclusiv o aluzie la cunoscuta pictură
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
Dragostea și moartea coabitează inspirat și se privesc în ochi cu acuitate. Ultime sonete, ca la Voiculescu, de două ori închipuite însă, sunt și cele ale Iuliei Militaru: „E calea mântuirii sodomia/ Când trupul se-mpreună cu Sofia.” (p. 74) Ambiguitate, cum am văzut, există destulă. Nici talentul nu-i lipsește Iuliei Militaru. Doar că și-l amână mai bine de trei sferturi de carte. Valoric, Marea Pipeadă începe prost și se termină interesant.
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
lor de întâlnire (în geografia reală sau în cea virtuală: pe site-uri specializate, forumuri etc.) și un jargon specific (de care cercetătorii au și început să se ocupe). Noul cuvânt e un omonim al vechiului motor, riscând să producă ambiguități în comunicare. Pentru vorbitorii care nu sunt la curent cu inovațiile și modele limbajului juvenil, anumite știri de la posturile de televiziune sau din ziare pot să trezească oarecare nedumerire: „a intrat cu motorul sub o mașină parcată” (stirileprotv.ro); „Teribilism
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
05.2010); „Pe motor spre capătul pământului” (România liberă, 23.07.2010) etc. Termenul pare a fi considerat de ziariști ca suficient de cunoscut pentru a nu fi pus între ghilimele sau explicat; a existat totuși bănuiala unui risc de ambiguitate, pentru că toate titlurile de mai sus au fost lămurite prin folosirea consecventă, în interiorul articolelor, a termenului motocicletă. În titlurile care conțin forma motor se întrevede deci o intenție de a șoca prin colocvialitatea limbajului; ziarele recurg uneori la construcții chiar
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
o structură componistică aproape identică, dacă n-ar fi să luăm în calcul tușele moderne, simplificate, în care este construit trupul omenesc. Înlocuirea lui Dumnezeu cu Diavolul este însă radicală, carnația malefică a celui din urmă nelăsând nicio portiță de ambiguitate în a-l identifica pe Necuratul. Recunoaștem aici tonul polemic, ironia postmodernului, care retranscrie tema, care vrea să spună că, oricât am crede că arta și-ar fi epuizat resursele, poate ea însăși să genereze o altă substanță pe culoarele
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
în tunică albastră nu revin în București de-a valma cu „civilii”, ci într-un „tren de schiori” special format. În fine, să mai adaug că doar Vladimir Streinu a înțeles foarte exact că în acest roman, cu fina lui ambiguitate religios-areligioasă, e vorba despre „regenerarea din sine a naturii omenești” prin „acea pierdere de suflet și de trup în iarna piscurilor”. Ciudat e că și Sebastian pare derutat de ceea ce i-a ieșit pînă la urmă. De aceea, în ciuda inteligenței
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Marie, homosexuală la Francis. Ambii se îndrăgostesc de Nicolas și concurează pentru atenția pe care acest Adonis modern le-o acordă. Instinctiv, aflat în centrul atenției, Nicolas, acest enfant gâté, se joacă cu ei, iar expresia acestui joc are toate ambiguitățile seducției, ale unei erotism care emană subtil din ființa lui. Frumusețea lui vorbește de la sine, nu în felul înghețat al topmodelelor aflate pe catwalk, frumusețe servită cu cuburi de gheață, ci o frumusețe care respiră în fiecare gest, în fiecare
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
În consecință, Francis îi va face cadou un poster cu actrița, iar Marie va începe să se îmbrace după moda anilor ’50, așa cum apărea actrița în câteva filme printre care și Breakfast at Tiffany’s (1961) al lui Blake Edwards. Ambiguitatea lui Nicolas survine și dintr-o dublă referință în cazul lui, este un băiat „de la țară”, o parte din plăcerile sale sunt idilice, rustice, iar pe de altă parte, cum va afla Francis, fusese purtat de-a lungul copilăriei sale
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
gelozia dintre cei doi vechi prieteni, Francis și Marie, o destramă. Există însă o anumită suveranitate în felul în care Nicolas gestionează acest ménage à trois, suveranitatea propriei sale frumuseți și ea scapă într-o frază purtând marca aceleiași delicioase ambiguități, a unui răsfăț narcisic: „cine mă iubește mă urmează.” Vraja se destramă când Marie și Francis își declară dragostea - se destramă în regimul certitudinii, și aici filmul lui Dolan devine interesant. Iubirile rezistă doar în regimul ambiguității, al incertitudinii, al
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]