4,765 matches
-
băut tot paharul dacă nu-i cunoștea compoziția...!! „Incredibil, suspină el - adresându-se celorlalți. Nici o deosebire Între vinul din struguri și acest produs. Mai mult: pot afirma cu toată convingerea, acesta e mai gustos...!!” Tony Pavone căruia Îi mai trecuse amețeala din cauza nopții pierdute, a excesului de băutură, socoti necesar să intervină. „Roadele pământului așa cum le-a conceput Natura, sub nici o formă nu trebue să fie Înlăturate or falșificate.De zeci de mii ani s-a dovedit: aceste produse au fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și patru de ore Într-o adevărată avalanșe de sticle golite...Gică Popescu băuse cu o lăcomie debordantă, fără a-și putea imagina consumarea pentru vecie a ultimelor pahare. La câteva luni de zile, Gică Popescu acuzând o stare de amețeală se internă În spital ca după o sumară analiză să se constate cu stupoare: cancer ganglionar. A urmat unele biopsii medicale ce se dovediseră tardive. După trei săptămâni de speranțe iluzorii, doctorii pronunțară...metastază...!! Tony Pavone rămase pironit În mijlocul curții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
au Încercat să se răzbune. Numai așa se explică inchiziția și curvia a unor preoți catolici...!” „Ai dreptate, inginerule...aprobă Șeful Șantierului mai turnându-și o ceașcă de ceai. Sorbi câteva Înghițituri și continuă ideea. La drept vorbind, ne apucă amețeală când ne gândim la crimele săvârșite de inchiziția secolelor 12 - 18 când oamenii de știință au arătat locuitorilor acestei planete marile descoperiri ale timpului respectiv, contribuind la abolirea unor teorii ce desorienta Întreaga societate, slujitorii teribilei inchiziții În numele credinței În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sumele Încasate din cota procentuală, putem deduce cu ușurință sumele Încasate de acest mafiot. Dacă mai adăugăm, sumele de bani Încasate pe sub mână de la țăranii din comunele Învecinate pentru materiale furate, precum și numeralul Încasat la casele noi construite, te apucă amețeala...! Cu destulă ușurință, numai mie mi-a oferit materiale din gestiunea lui În valoare de peste o sută mii lei...! Garantez eu, bunii mei amici. La o percheziție domiciliară, ve-ți găsi aur cu kilogramele, valută occidentală nu mai vorbim de câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din lume. „În momentul de față nu pot livra nici măcar un singur metru pătrat de carton asfaltat. Lăsa-ți aici hârtia... Dacă ave-ți timp, peste câteva zile, dați un telefon...!!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor În timp ce o ușoară amețeală Îi Întuneca gândirea, observând cu multă atenție, directorul nici măcar nu fuma. Toată alergătura, pledoria, mai ales banii cheltuiți urma să fie pierduți...! Stătu câteva momente În reculegere, hotărând să utilizeze tot arsenalul său humoristic adoptat la situația respectivă, potrivindu-și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr’o ușoară amețeală, fiind Însoțită de o neașteptată ridicare a gradelor de ferbințeală ce pentru moment fu azvârlit În ceață...! Câteva momente, rămase fără grai ne mai știind ce atitudine să adopte. Broboane de sudoare se formară instantaniu pe frunte gândindu-se la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două ore dela rostirea sentinței! Se văzu umblând de colo colo, evident cu puține speranțe de mai bine, căutându-l pe Maistrul de șantier. Îl văzu de departe, Însă cum fizionomia feței nu trăda nimic alarmant, Îl cuprinse o ușoară amețeală iar ochii i se umeziră de lacrimi. Îi strânse mâna vădit tulburat. „Poate fi mai rău...?” Oarecum stingher, Maistrul de șantier Îi făcu semn să-l urmrze În niște Încăperi mai ferite de ochii curioșilor, rostind. „Veste bună, domnule inginer
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de prânz nu era comestibilă,aruncând-o În W.C.-ul camerei iar de multe ori o ofeream celor cu nu știau să rabde de foame, am Început să mă Îngrijorez. Cu toată rezistența mea la flămânzire, Începusem să am unele amețeli și Începusem să suport foamea hotărât să mor decât să-mi batjocoresc ființa cu lăturile oferite arestaților. Jumătatea sfertului pâinii de un kilogram, Îmi ridica moralul și o savuram cu Încetul În tot cursul zilei respective, cu speranța zilei de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câteva instantanee cu Sheba pe iarbă care n-o flatau. Erau mai multe cu Connolly făcând clovnerii: cu mușchii flexați în stilul lui Charles Atlas, cu limba scoasă, cu pleoapele întoarse pe dos. Vederea fețișoarei lui banale mi-a dat amețeli. Dar răul de-abia urma. La fundul teancului erau câteva imagini de-a dreptul scabroase cu cei doi iubiți. (Probabil Connolly ținuse aparatul cu mâna întinsă.) Aceste imagini aveau un caracter categoric lubric. În două dintre ele, Sheba era topless
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ușa de la baie după el. Pe la ora 4, în sfârșit am prins-o pe Sheba la telefon. — Sheba, am zis când a răspuns. Slavă Domnului. Am încercat să dau de tine toată ziua. Ești bine? — Nu... în fine, e o amețeală groaznică aici, după cum îți poți imagina. — A venit poliția? Da, da. Au venit de dimineață. Richard a venit cu mine la secție. Trebuiau să facă o mulțime de lucruri. Amprente și tot așa. Ne-am întors abia acum o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
apoi până la marginea pantalonilor scurți. Drew s-a ridicat în picioare gol, ca un rege al râului. Am sperat c-am să te văd, a spus el. Mary și-a ținut răsuflarea așa de mult c-a luat-o cu amețeală. Pielea i se sensibilizase, așa că și cel mai delicat vânticel pârea s-o înțepe cu mii de ace. Ciripitul greierilor era asurzitor. Mary și-a ținut ochii deasupra taliei lui Drew, acolo unde pielea era netedă, iar mușchii jucau dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imponderabil, deconectat de orice mai exista în încăpere: singura lui legătură era cu ea. Jina a crezut că Mike a rămas cu ea din bunătate, dar adevărul era că bărbatul rămăsese pentru el însuși. Pe Jina a luat-o cu amețeală la camera de gardă; Mike a simțit ceva înfricoșător de asemănător cu sentimentul că avea nevoie de ea. Când a găsit-o pe Jina a fost ca și când i s-ar fi triplat salariul; în decurs de doar câteva zile, Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o pe femeia care venise la Ellis. Pearl. După ea venea un băiețel, o creatură fragilă, cu un păr blond deschis și trăsături blânde, angelice. Jina a pus mâna pe poartă și s-a lăsat pe vine ca să scape de amețeală. A îngenuncheat lângă un petic cu căpșune - fructe grase lăsate ca să le culeagă prietenii. Femeia i-a spus ceva băiatului, care s-a dus către capătul verandei. Pearl a pășit singură pe cărare. Era așa de vânjoasă, încât Jina ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se mișca mai rău decît o căruță Împinsă cu mîna. Ceafa Îmi țiuia de o spaimă cumplită. Îmi mirosea a ars. Frîna de mînă nu fusese lăsată de tot... Am deschis caloriferul, apoi fereastra și abia atunci am simțit greutatea amețelii ce mă apăsa Între ochi. Pe fața ei nu se mai citea nici urmă de amețeală. Dădu la o parte cu umărul draperia ce despărțea camera de bucătărie și intră cu un pas de fetișcană puțin cam afectat, lăsîndu-și greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cumplită. Îmi mirosea a ars. Frîna de mînă nu fusese lăsată de tot... Am deschis caloriferul, apoi fereastra și abia atunci am simțit greutatea amețelii ce mă apăsa Între ochi. Pe fața ei nu se mai citea nici urmă de amețeală. Dădu la o parte cu umărul draperia ce despărțea camera de bucătărie și intră cu un pas de fetișcană puțin cam afectat, lăsîndu-și greutatea pe vîrfuri, aducînd pe brațe o pelerină bărbătească pe care pusese un ziar vechi Împăturit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mîna cealaltă și a pornit hotărîtă spre mine. SÎngele i se scursese parcă tot și nasul ei arăta ca și cînd ar fi fost presat Între două lame de sticlă. Pe chipul ei nemulțumit se citea o strălucire nepămîntească - de amețeală sau de frig. Doar fularul verde care i se zărea din gulerul paltonului Îți mai atrăgea privirile și aveai impresia că tocmai el constituie presiunea interioară care o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mergea mult pe autostradă. Dar la el era cu totul altceva... testa mașinile reparate. Atîta alerga, mai ales seara cînd Începea să se lase Întunericul și totuși acoperișurile clădirilor mai străluceau Încă de la soare, Încît Îl apuca pur și simplu amețeala. — Așa-i cum am spus și eu. Zicea că străbătea autostrada În sus și-n jos de sute, de mii de ori și de fiecare dată ieșirile păreau să se Împuțineze și În cele din urmă se simțea zăvorit... — CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să Încerci să evadezi tot timpul ca să poți suporta viața? — L-am văzut. Tashiro mă privea neliniștit, dintr-o parte. Ochelarii Începuseră să se aburească pe cînd mă uitam la el. Era prea cald În mașină. Simțeam că mă cuprinde amețeala pe măsură ce tensiunea Îmi părăsea obrajii amorțiți de frig. Cu siguranță că cele două sticle și jumătate de bere pe care le-am băut Începeau să-și spună cuvîntul, stimulate de whisky. — Asta voiam de la bun Început. De ce nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a atentat la nervii mei ușor, precum șmirghelul. Aveam gura uscată și mă ardea ceva pe gît, ceva care nu mă lăsa să-mi aprind o țigară. Nu mă simțeam mahmur, dar trebuie să recunosc că nu-mi trecuse Încă amețeala de aseară. M-am spălat de cîteva ori cu apă rece pe față, dar ochii continuau să-mi ardă de parcă aș fi stat nu știu cît cu capul În jos; Îmi tot suflam nasul, dar el continua să curgă. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lîngă ușă m-au apucat de guler, cineva m-a lovit puternic cu pumnul În cap și totul s-a Învîrtit cu mine. Nu, n-a fost un pumn, ci un ciomag probabil... ceva moale, asemenea unui baston de cauciuc. Amețeala, după ce mi s-a lăsat În piept, era ca un con răsturnat... simțeam sucul gastric picurînd. Cineva mă lovi peste față cu pumnul sau cu piciorul, dar n-am simțit o durere prea vie. Mi-am pierdut cunoștința și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
orașul de pe platou, ca fețele pe care le știam din vedere să-mi devină complet străine? Îmi era greață. Poate Îmi Încordasem prea mult privirile, Încercînd să văd ceva care era, de fapt, invizibil. Pe lîngă greață, mă cuprinse și amețeala. Oricum, am ezitat prea mult. Dacă nu aveam curajul să dau curba, trebuia să acționez Într-un fel. În clipa În care am schimbat direcția, În spatele meu a răsunat un claxon, ciudat de comic. Urca dîmbul o camionetă Încărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
audă, vorbeam în mine, ușor tulburat. „De ce ai venit să mă feliciți, schimbându-ți programul de școală și încă pe timpul acesta geros, de ce cu atâta grabă, și de unde bucuria acestei întâmpinări Poate că...” M-am oprit speriat ca dintr-o amețeală, mintea începea să nu mai priceapă, cărările se împleticeau, și în mijlocul acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale cărei resorturi - născute de venirea ei - descoperi deodată că-i sunt tulburi. „Nu se poate!” își spuse, dar ea, ca niciodată, îl îmbrățișă, râzând, că el nu putu desluși decât o amețeală din care tot ea îl dezmetici: - Ce vă uitați așa la mine? Am venit și eu în vizită... N-am voie? După aceea intră în camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
umede și-și frământa mânile. Și pe urmă cum a fost? Spune drept! A tras Spataru cu baltagul? Spune drept!... Nu, n-a tras Spataru... Eu l-am văzut pe Ioniță în iarmaroc și parcă mi-a venit așa o amețeală... Ș-am zis lui Timofte: de-acu hai să mergem... El n-a vrut. Ș-am mai stat... Pe urmă, pe sub sară, am pornit acasă... Mergem noi, mergem, și când ajungem în pădure, iaca iese Ioniță Spataru și sare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se așeză într-un colț, pe un scaun, cu un geamăt ușor. Era galbenă ca ceara, și-i ardeau ochii. — Ce este? ce ai? întrebă Haia, țintind-o. —N-am nimic, dragă; mi-i rău... Mi-a venit așa, o amețeală... Fata lui Sanis tăcu iar și rămase privind cu luare-aminte, cu curiozitate, la obrazul bolnavei, pătat ușor în umerii obrajilor și pe frunte. Ce te uiți așa la mine? zise deodată Tudorița, ridicându-se în picioare. În glas i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]