891 matches
-
și gata. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc tare de pereți. Ca să sune ca un clopot..." Cam atât. Așa se învrednicea să scrie "rivalul" meu Cristian Popescu în această perioadă. Aveai de ce umbla amețit și fermecat. Alte poeme, sfidător de bune, ale seriei, purtau numele: "Sfaturi din partea mamei", "Dana Popescu", "Arborele genealogic", "La parastasul bunicii". 317 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI că era prietenos. Ei, de exemplu, se considerau deja prietenii lui, iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foarte greu să faci un copil cu o soție căreia, de luni de zile, nu mai reușești să-i atingi măcar mâna. - Atinge-i-o ! - Păi, cum s-o ating?! - Du-o la o petrecere, danseaz-o, îmbat-o! Când e puțin amețită, cântați împreună. Dacă o simți tulburată, treci direct la refren și semnalizează-i sub masă. Când ajungi acasă și este sub duș, calci ușa-n picioare, și intri peste ea. - Și dacă se sperie? Și dacă leșină? - Nu-i nimic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tăcut, dar a clătinat din cap. Era incapabilă să mai scoată vreun cuvânt văzând viteza cu care viitorul ei soț se schimba chiar sub ochii ei. —Ei, cred c-ar trebui să încercăm să facem unul. —Pe bune? Cu capul amețit, Susan s-a chinuit să-și schimbe puțin poziția, dar s-a schimonosit la față descoperind c-o durea tot corpul. Stai puțin... eu visez acum? Sau celălalt Nick a fost răpit de extratereștri și înlocuit cu o versiune clonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urmei, Ordonarea Finală a insulei mai putea aștepta puțin... Vultur-în-Zbor descoperi că încăperea se dizolva chiar când el întindea mâna către clanță. Șocul îi zgudui încrederea proaspăt dobândită. Se lăsă întunericul. Preț de o clipă bărbatul se simți orbit și amețit. Lumea părea să gonească în cerc. Când capul i se limpezi, abisinienii se adunaseră deja în fața lui. DOUĂZECI ȘI UNU Dansul are multe funcții. Este un spărgător de gheață social și un spărgător de nori ritualic. A fost dintotdeauna o dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru Virgil Jones) urma să aibă o surpriză. Domnul Jones a înconjurat încet corpul lui Vultur-în-Zbor, fredonând o notă joasă. în timp ce făcea asta, se întorcea de jur împrejurul lui, lăsând urme cu tălpile picioarelor la distanțe regulate. După un timp, simțindu-se amețit, s-a oprit. După un timp și mai îndelungat n-a mai trebuit să se gândească la ce făcea. Corpul său a preluat comanda și l-a condus pe cărarea întortocheată ca și când ar fi fost acționat de la distanță. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acord. Da, zise Vultur-în-Zbor, sunt de acord. î...la orice rană mi-ai provoca, spusese Virgil. - De acord, răspunsese Vultur-în-Zbor.) O’Toole se întoarse. — Hai, zise el, hai acum să încercăm din nou, da? Domeniul de interes? Fețele așteptau. Vultur-în-Zbor, amețit și încurcat, spuse, fără să știe de unde-i venise gândul: — Grimus. E Grimus. Ah! exclamă O’Toole, neștiind ce să mai zică. — Țț, țț, spuse Vânătorul. Din nefericire, ai darul de a atinge anumite puncte sensibile. Noi nu vorbim prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de mult timp, încât le-a devenit o a doua natură. De aici și tulburătoarea iluzie a realității, căreia i-ai căzut pradă, și acea aparență eterică, nepământeană. Ei locuiau aici, dar locuiau pentru preocupările lor, astfel că păreau detașați, amețiți, întregi. Priceperea le-a crescut odată cu puterea Efectului, ținând pasul cu el, astfel că i-ar fi putut rezista pe vecie. Moartea lui Gribb a schimbat totul. Acum sunt mulți cei care consideră că fac un efort încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care probabil era îngrijorată că nu dăduse nici un semn de când ajunsese acolo. Se întoarse în cameră căutând în geantă telefonul mobil. Îl deschise, dar telefonul nu reacționă. Bateria era descărcată. Căută prin bagaj încărcătorul, dar nici urmă de el. „- Of, amețită mai ești. Ce te faci acum? Cum iei legătura cu Ana care, cu siguranță, își face griji din cauza ta?” Își dorea să se întoarcă acasă. Își dorea ca în acel moment să vină Ana și să o ducă înapoi. Voia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-i citească cât mai repede conținutul , era incapabilă să facă vreun gest. Își reveni treptat, lăsă revistele publicitare în cutie, luă plicul care nu era sigură că-i era destinat și-l puse în poșetă. Ieși din scara blocului amețită. De ce o bulversa intr-atât orice apropiere a lui? În mod normal oamenii se întâlnesc față în față pentru a-și spune ce au de spus, sau semnează scrisorile. Recurg la acest gen de metode doar când îi desparte o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe bordură. - Poate că ar fi mai bine să mergeți pe trotuar, e mai sigur acolo. La cât sunteți de palidă mai aveți puțin și leșinați în stradă. Ascultă îndemnul șoferului. Acesta se mai îmblânzi puțin văzând-o speriată și amețită. Era aproape de semafor și se făcu verde chiar în acel moment. Traversă și se duse direct în stația de autobuz. Avea nevoie să ajungă cât mai repede acasă. Abia se mai ținea pe picioare. Cineva se hrănea în continuare cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind și Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Documentarea pentru ședință e oarecum Îngreunată de faptul că literele din Wall Street Journal se tot mișcă. Pagina cu Profiturile de piață e toată numai linii negre contorsionate și arată ca o Încrengătură. De-a dreptul jalnic. Mă simt la fel de amețită ca o domnișoară bătrână care a dat pe gât un pahar mare cu sherry din rezerva parohiei. Maternitatea - sau abstinența adusă de maternitate - mi-a distrus capacitatea de a mă bucura de orice fel de droguri, mai puțin de dușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
miniatură pe care o umplu cu apă tulbure iar popularea acesteia cu porcușori nu era o treabă la Îndemâna oricui, necesita concentrare deplină, să stea total nemișcată așteptând ca un val norocos să aducă În dreptul ei minunile cu solzi, doi-trei porcușori amețiți. Copleșită de gândurile ei cenușii, de vechi dureri la care se adăuga una nouă, abia târziu reuși să adune În noua baltă, patru peștișori fricoși, ageri și cu ochii de mărgele. În timp ce Va „pescuia” cu mânuțele sale grăsuțe, manifestându-se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dar În privirea cu care Îl fixa pe Bobby Crawford pe deasupra piscinei Însîngerate nu se citea nici urmă de șovăială. După ce și-a recăpătat puterile cît să stea pe picioarele lui, l-am ajutat să se scoale de jos. Încă amețit, se holbă la tînăra vag conștientă și-i alungă cu gesturi repezite pe turiștii, acum tăcuți, care se Îngrămădeau la mese. — O ducem la mașina mea, i-am spus. Vă duc acasă. Cel mai bine-ar fi să stea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unei lăcuste. Când s-a dezmeticit, era noapte, se aflau în centrul orașului și fusese într-o țară umedă și amețitoare, alergând ca un tren, cu locomotiva înainte, pe un drum pe care umblase și-n alte nopți. Se simțea amețit ori beat, dar se credea liber, în sfârșit, scăpat de torpoarea fricii care îl urmărea peste tot. Veterinara îi stătea chiar deasupra ochilor, cu fața apropiată de fața lui și-i zâmbea în tăcere. Îi zâmbea, probabil, de multă vreme
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ălor de aveau. Precupeții erau filotimi, banii, bani, dădeau și la alții, dar ăsta ce să facă? Să-l poftească afară nu putea. Omul simțise și, de unde la început mai spunea o vorbă, două, amuțise. Tușea în coltul lui, apoi, amețit puțin, pleca acasă. Lui Chirică i-ar fi plăcut să mai stea în circiumă, să mai audă de una, de alta, dar nu-l băga nimeni în seamă. De la o vreme se înstrăinase parcă și de-ai lui: de Spiridon
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
abia se mai vedeau. Clinchetul paharelor ciocnite, izul de vin risipit pe mesele de fag, toate o făceau să fie veselă fără să știe de ce. Când venea bărbatul în prăvălie, îl lăsa la tejghea și aștepta comenzile răstite ale mușteriilor amețiți. - Mai adu un chil! striga vreun lucrător cu hainele lustruite de cărbune. Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii o priveau. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale lămpilor luminau masa încărcată. Pe jos se răsturnaseră câteva sticle golite. Oacă, amețit, se urcase pe un scaun și spunea înduioșat: -> - Nu vă uitați la mine, da-mi place, fraților, țigancă o fi, treaba ei. Și o contesă când se scoală din pat are negru sub unghie, ce-mi tot spuneți mie?! Inima
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sucul bun îi rămânea în gură. Închisese ochii și umbla în neștire. - Bine mai e! oftă și Stăpânul. Prin iarba grasă a maidanului mișunau gâze albastre, cu aripi străvezii. Câte un bâzoi de muscan se arunca în aer și cădea amețit. Din cartiere se ridicau zmeie portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o ciozvârtă de curcan în dinții ei rari. A mai tras pe câte unul de mînecă: - Beți mai puțin, că n-o să-i tihnească mortului somnul! - Morții cu morții, viii cu viile! a mormăit Țuluc. Babele șușoteau în capul mesei, amețite puțin de vin: - Ei, a scăpat și ea, mititica... - Cum a scăpat, coană Tinco? Marghioala a lui Mială scuipă niște oase mici în farfurie, își clăti gura și mîrîi: - Ce știți voi, proastelor?! O bătea... - Cine-o bătea? - Ce zice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
însăilat bucățele de material, iar Violet, care se distrase de minune pe postul de consultant în Culori Mai Frumoase, i se alătură lui Paul în mijlocul sălii de repetiție. Era cam palidă. Ducând mâna la cap, își ceru scuze, era puțin amețită, dar avea să încerce să se concentreze. Cu toate acestea, situația se înrăutăți. Violet începu să-și uite replicile și să bălmăjească cuvintele pe care nu și le mai amintea. — N-a băut nimic, nu? îi spusei eu lui Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ore întregi, urmărind tot ce mișca în jurul Alhambrei. Cred că mi-aduc aminte că am văzut în ziua aceea soldați castilieni care cântau, strigau și se împăunau sus pe ziduri. Spre amiază, au început să se împrăștie în oraș, deja amețiți, iar Salma s-a resemnat să meargă să-și aștepte bărbatul acasă. Trei zile mai târziu, unul dintre vecinii noștri, un notar în vârstă de mai bine de șaptezeci de ani, care fusese luat ostatec o dată cu tatăl meu, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care a apucat-o zdravăn de cot spunând cu glas scăzut: — Să ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în mod vizibil amețiți și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe măsura sfârșitului ei grandios... În sfârșit, cam așa aș fi făcut introducerea, v-aș fi amețit puțin de cap... o aiureală pentru a vă slăbi facultățile receptive, pentru a vă roti cu 360 de grade în jurul ideii... și așa, amețit, ați fi devenit chiar dumneavoastră un argument în ajutorul meu, ați fi plâns pe umărul meu și ați fi recunoscut că așa e... și mi-ați fi cerut să vă iert... Iar eu, în culmea perfidiei, în ultimul moment aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]