2,414 matches
-
-l vedem, inocent și Întrebător, ca pentru „prima dată”. Pedagogul explică elevului ceea ce se știe deja; maestrul cercetează Împreună cu discipolul ce este de făcut cu ceea ce nu știm. Pedagogul ți se dă din fragedă pruncie, Îl afli În școli, În amfiteatre; maestrul Îl Întâlnești atunci și acolo unde nu te aștepți. Pedagogul este plin de sine și de certitudini; maestrul este smerit și mânat de Îndoieli. Iar deosebirile pot continua. Unii consideră că maestrul nu este acolo unde-l cauți, ci
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să ne facă vreun rău pe linie politică sau ideologică. Dimpotrivă, s-a Încercat ascunderea unor incidente care să genereze așa ceva. Mi-aduc aminte că, Într-o după amiază, la Începerea cursului de logică de la ora 16, am găsit În Amfiteatrul II 8 vreo douăzeci de afișe anti-Ceaușescu scrise de mână (caz unic În viața noastră de studenți, care ne-a speriat de moarte). Le-am dat profesorului, care, În mod „normal”, ar fi trebuit să facă cunoscut acest incident instanțelor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
s-a făcut că nu s-a Întâmplat nimic, realizând totuși gravitatea faptului. Printr-un consens tacit, am „convenit” cu toții să nu suflăm nici un cuvânt nimănui. Nimeni nu a aflat vreodată cine și ce se pusese la cale În acel amfiteatru. Nu am fost deloc eroi, ne-am văzut de studii. Realizam cu toții, studenți și profesori, că trebuia plătit un anumit tribut pentru a accede la valorile care ne interesau. Citatele din documentele de partid sau din Ceaușescu, agățate destul de forțat
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
București (1965-1969). Își ia doctorarul cu teza Critica literară interbelică (1978). Îndeplinește, succesiv ori simultan, funcții redacționale - uneori de conducere - la „Flacăra”, „Tribuna României”, Radioteleviziunea Română, „Conspect”, „Curierul național” ș.a. Debutul ca scriitor a avut loc în 1967, în revista „Amfiteatru”, iar debutul editorial îl constituie volumul de versuri Duhul pământului, apărut în 1971. A publicat un studiu de istorie și critică literară (Mihai Ralea, vocația eseului, 1973) un curs de teorie a literaturii (Cuvântul și cuvintele, 1999), dar este consacrat
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
articolul-program, nesemnat, din numărul inaugural nu putea evita limbajul șablon al ideologiei de partid, alături de afirmația „Aprindem astăzi o nouă făclie în concertul de lumini al culturii românești”, în text făcându-și loc și fraza: „Prin tot ce va întreprinde, «Amfiteatru» își propune ca sarcină de onoare să reflecte profilul tânărului intelectual din epoca noastră, devotat trup și suflet poporului său și la care setea de cultură, aspirația spre frumos, combustia spirituală bogată au ca unică linie de perspectivă servirea cauzei
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
un caracter aplicat (literatura) se conturează mai clar după venirea la conducerea revistei a lui Stelian Moțiu în 1976, când structura rubricilor se definitivează. Alături de „Cronica literară”, apar „Opinia literară”, „Jurnal de cărți” (cu trei secțiuni: „Poezie”, „Proză”, „Critică”), „Antologia «Amfiteatru»”, „Amfiteatrul artelor”, „Liceu”, „Dialectica ideilor”, „Evenimond”. De exemplu, într-un singur număr (6/1975), cărțile tinerilor sunt recenzate de Florin Tudose, Mircea Scarlat, Constantin Hârlav, M. N. Rusu, Lucian Alexiu, Constantin Tudose, alte nume care se impun acum aparținând lui
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
caracter aplicat (literatura) se conturează mai clar după venirea la conducerea revistei a lui Stelian Moțiu în 1976, când structura rubricilor se definitivează. Alături de „Cronica literară”, apar „Opinia literară”, „Jurnal de cărți” (cu trei secțiuni: „Poezie”, „Proză”, „Critică”), „Antologia «Amfiteatru»”, „Amfiteatrul artelor”, „Liceu”, „Dialectica ideilor”, „Evenimond”. De exemplu, într-un singur număr (6/1975), cărțile tinerilor sunt recenzate de Florin Tudose, Mircea Scarlat, Constantin Hârlav, M. N. Rusu, Lucian Alexiu, Constantin Tudose, alte nume care se impun acum aparținând lui Mircea
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
publicată în 1966, constituie și debutul său editorial. Debutase ca poet în 1935, în revista „Ortodoxia”, cu poezia Pământ și cer. A colaborat la „Vremea”, „Gândirea”, „Dacia rediviva” (cofondator), „Convorbiri literare”, „Gazeta literară”, „Credința” (Detroit), „Noi” (Detroit), „Destin” (Madrid), „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Albina”, „Luceafărul”, „Telegraful român” (Sibiu), „Magazin istoric” ș.a. I s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1982), Premiul Opera Omnia al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2001). Lirica lui A. este dificil de încadrat într-o formulă de istorie literară
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
orașul natal, încercând să le continue la Facultatea de Litere, secția de jurnalistică. O boală necruțătoare l-a răpus însă timpuriu. A debutat în 1986, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, publicând apoi în „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Postum, i-au apărut volumele Ars longa, vita brevis (1997), Invazia vidului (1999), Robit eternității (1999), Sfinxul (2000), Fusese destul (2000), Pe valurile purgatoriului (2001), Cu barca pe Styx (2001), Curcubeul gândului (2002). Înzestrat cu un acut simț al
ANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]
-
dă doctoratul în istoria artelor (1975), obținând și doctoratul în filologie la București, în 1981. Debutează cu versuri în „Luceafărul”, în 1963; debutul editorial îl constituie volumul Exodul (1967). A fost redactor la „Scânteia” (1967-1968), „Luceafărul” (1968-1969), „Scânteia tineretului” (1969-1970), „Amfiteatru” (1971-1973, 1975-1982), „Viața studențească” (1975-1982). A publicat articole și cronici de artă nu numai în periodicele la care a fost redactor, ci și în „România literară”, „Contemporanul” ș.a. În 1987 se stabilește în Italia, unde lucrează la Consiglio Nazionale delle
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
inginer. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității București (1965) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția regie de film și televiziune, între 1966 și 1977 a lucrat ca redactor și regizor la Televiziunea Română. Debutează în „Amfiteatru”, în 1966. Prima carte, Robert Calul, îi apare în 1968, în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură. Înzestrat pentru cinematografie, D. a trăit drama cenzurii comuniste, de unde și ratarea lui ca scenarist. Cu un ochi necruțător, atent la detalii, la
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
și al lui Iancu Dimisiano, librar. A urmat școala primară și liceul la Brăila (1942-1953), iar studiile universitare la Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1958. A fost redactor la „Gazeta literară” (1958-1967), redactor-șef adjunct la „Amfiteatru” (1967-1968), redactor-șef adjunct la „România literară” (1968-1984), apoi director adjunct la aceeași revistă, membru în Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor și membru în Comitetul Director. Debutează în presă în 1958, la „Gazeta literară”, cu o recenzie la o
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
, Adrian (2.IV.1939, Oradea - 1.IX.1995, München, Germania), poet, dramaturg și gazetar. După absolvirea Facultății de Istorie-Filosofie a Universității din Cluj (1959), devine redactor la revistele „Viața studențească” (1960-1968) și „Amfiteatru” (1968-1974), însă notorietatea de gazetar (reporter) și-o câștigă la „Flacăra” (1973-1981, 1983-1985), între 1981 și 1983 lucrând la revista „Viața cooperației meșteșugărești”. Din 1985, este redactor la Agerpres, iar după 1989 intră în diplomație (consilier, atașat cultural), devenind secretar
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
Marin Preda” (1982) îi acordă Premiul organizatorilor. După 1989, colaborează cu proză, recenzii, cronici, note de lectură și interviuri luate unor foști deținuți politici (între ei, pentru prima oară în presa din țară, Ion Ioanid) la „Tomis”, „România literară”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Familia”, „22”, „Arca”, „Observator” (München), „Vatra”. În volum, debutează cu două texte (Corespondent de război și Dinspre drumul cu plopi) în antologia de proză contemporană a revistei „Tomis”, Vânzătorul de enigme (1993), debutul personal propriu-zis constituindu-l romanul nonfictiv Cazul
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
DRĂGAN, Radu (9.IX.1953, București), poet și eseist. Este fiul Gabrielei și al lui Constantin Dragan. Urmează, la București, Liceul „Tudor Vladimirescu” (1970-1974) și Institutul de Arhitectură (absolvit în 1982). Publică versuri în revistele „Amfiteatru” și „Luceafărul” și debutează editorial cu volumul de versuri Marea transparență (1979; Premiul pentru debut al Editurii Albatros). Între 1982 și 1990, D. practică arhitectură la Romproiect și Proiect București și este, din 1990, asistent, apoi conferențiar la Institutul de
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
fiul Aureliei (n. Cobilanschi) și al lui Ion Cusin, grafician la CFR. După absolvirea liceului în 1960 și a Facultății de Filologie în 1967 la Iași, a fost redactor la publicațiile Agerpres pentru străinătate. A colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Cronica” ș.a. Debutează în 1957 în revista „Iașul literar”, și în 1968 editorial, cu volumul A fi, urmat de Umbra punților (1970), Starea a treia (1974) și Țara somnului (1994). Poezia lui C. încearcă să releve și să comunice esențialul
CUSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
Literaturii Române și din 1992 redactor-șef al revistei „Manuscriptum”. A înființat Editura Muzeul Literaturii Române. A debutat în revista „Limbă și literatură” în 1973 iar editorial în 1997, cu Planeta Moft (Premiul Asociației Scriitorilor din București). A colaborat la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Calende”, „Adevărul literar și artistic”, „Literatorul”, „Convorbiri literare” ș.a. Volumul de debut, Planeta Moft, subintitulat „o utopie critică despre rolul celei de-a patra puteri constituționale (Sfinte Sisoie!) în opera lui I.L. Caragiale
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
va fi redactor la revista „Cronica” din Iași, între 1990 și 1995 fiind secretar general de redacție al aceleiași reviste, de care este legat și prin debutul literar cu versuri (1967). Colaborează cu poezii, proză, recenzii, eseuri la „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Dacia literară” ș.a. Prima lui carte, La țărmul clipei (1971), a fost întâmpinată cu destule rezerve, ceea ce explică intervalul destul de mare între aceasta și următorul volum de versuri, Am inventat o planetă (1978), simțit ca adevăratul început, conturând
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
Constantinescu. Termină Liceul „N. Bălcescu” la Târgoviște (1963), absolvind apoi secția de filologie a Institutului Pedagogic din București (1966), iar în 1972, Facultatea de Filosofie, secția sociologie, a Universității din București. Lucrează ca sociolog și bibliolog. Debutează cu versuri în „Amfiteatru” (1966), revistă ce îi acordă, în 1968, un premiu pentru debut. Debutul editorial al lui C., cu prozele scurte din volumul Ciudățenii de familie (1968), este marcat de încercări și exerciții narative și stilistice pe tema vârstei adolescenței. Modalitățile scriiturii
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
familie o pedagogie a fricii și a dublului limbaj. La Facultatea de Filologie din București, unde vine în 1952, în plină teroare stalinistă, tânărul arădean întâlnește o altă lume, dar cu aceeași frică teribilă intrată în oase ca frigul. În amfiteatre apar mari profesori (Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti), dar și numeroși impostori de care studenții râd pe înfundate. Au loc, aproape ritualic, „ședințe de demascare”, și cu cât se apropie celebrul „moment al repartizărilor”, cu atât zelul revoluționar al
CORBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286411_a_287740]
-
chimist, laborant, profesor suplinitor, instructor de teatru și metodist, corector, consilier cultural și director al Casei de Editură Panteon din Piatra Neamț (1993-1997). Începând cu 1998 este muzeograf la Casa memorială „Ion Creangă” din Iași. A debutat în 1975 la revista „Amfiteatru”, cu un grupaj de versuri, iar editorial, în 1983, cu volumul Naștere vinovată. Intrarea în scenă a lui C., carte din 1984, nu este străină de un anume mimetism și de recuzita procedeelor teatrale ce „regizează” sensibilitatea „ramurii etice” a
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
și a predat literatura engleză și teoria literaturii la University of Northern Iowa, la Harvard University, ajungând profesor titular și șef al Catedrei de literatură engleză și comparată la Virginia Commonwealth University din Richmond. Cronicar literar la revistele „Orizont” și „Amfiteatru”, redactor-șef al revistei „Forum studențesc” (1968-1974), colaborează și la „Steaua”, „Tribuna”, „Caiete critice”, „Cahiers roumains d'études littéraires” ș.a. A publicat și a prefațat traduceri în română din J.D. Salinger, Thomas Wolfe, Kurt Vonnegut Jr., Dylan Thomas, Ken Kesey
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
restaurator-ajutor la Centrul de perfecționare a lucrătorilor din transporturi și telecomunicații, muncitor necalificat la Muzeul CFR, atașat de presă la Clubul Sportiv „Rapid”, inspector de învățământ peste liceele din București patronate de CFR, redactor la revistele „Urzica”, „Viața studențească” și „Amfiteatru”. După 1990, devine redactor-șef al revistei „Amfiteatru”, publicist-comentator la „Cuvântul” și corespondent la București al postului de radio Europa Liberă, după care intră ca redactor la secția română a aceluiași post de radio, la Praga. Debutează publicistic în 1973
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
transporturi și telecomunicații, muncitor necalificat la Muzeul CFR, atașat de presă la Clubul Sportiv „Rapid”, inspector de învățământ peste liceele din București patronate de CFR, redactor la revistele „Urzica”, „Viața studențească” și „Amfiteatru”. După 1990, devine redactor-șef al revistei „Amfiteatru”, publicist-comentator la „Cuvântul” și corespondent la București al postului de radio Europa Liberă, după care intră ca redactor la secția română a aceluiași post de radio, la Praga. Debutează publicistic în 1973 în revista „Orizont” din Timișoara și la rubrica
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
radio, la Praga. Debutează publicistic în 1973 în revista „Orizont” din Timișoara și la rubrica „Poșta redacției”, ținută de Ștefan Aug. Doinaș, în revista „Familia” din Oradea. Colaborează cu poeme, eseuri și texte critice și teoretice la revistele „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Caiete critice”, „22”, „Sfera politicii”, „Noua gazetă de Vest”, „Contrapunct”, „Dilema”, „Arc”, „Luceafărul” ș.a. În 1984 debutează editorial cu volumul de eseuri Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, pentru care a fost distins cu Premiul pentru
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]