5,855 matches
-
sîntem în anul Caragiale: "Amice, ești idiot" dacă n-ai memorie selectivă în ce te privește. "Adaptarea (o spune și Mariana Șora, în alte memorii) e semn de vitalitate". Passim: "ne și mirăm întrucîtva cît de perfect american a devenit" amicul fost stalinist. Nu scria Luca Pițu (îmi stă mărturie cartea lui ultimă, Temele deocheate ale timpului nostru, Editura Paralela 45, 2002) că intrepida doamnă de la München kaghebea "în Francia", de unde ar fi fost expulzată, în '47, "pentru spionaj probolșevicios?" Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coleg n-a intervenit pentru mine. Nici cînd m-a anchetat securitatea, nici în ședințele de "înfierare" pentru neglijență. Organizate ad-hoc, timp de-o lună, de Leandru. Matutinal, vorba lui. La ședințele de plan nu mai aveam voie să particip. "Amicul" Daniel a dat în scris, sub semnătură, că n-am citit numărul. Ce mai conta, la cîte-mi furase, că-mi fura și locul din schemă? Doar era studinte-n drept, ca Rică Venturiano. În drept comunistichiu. Știți cum ne-a spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu care să te arăți în societate și nicidecum să-ți petreci o vacanță intimă în doi. Nu arăta deloc rău și era exuberantă, fotogenică și zgomotoasă. Adică acel tip care îți atrage numaidecât atenția într-o gașcă eterogenă de amici. În intimitate, îi dispărea, însă, orice urmă de entuziasm; falsele ei trăiri nu se puteau concretiza decât în oglinzi și în priviri, goale și dematerializate precum imaginea lor. Plictiseala a intervenit încă din prima zi. După ce-am făcut dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
firele invizibile ce le leagă. Și, în plus, nici nu ne numim la fel. Asta ar fi fost într-adevăr o coincidență. Damiel și Amiel. D"-ul adăugat numelui meu înseamnă "dandy", "damnat", "deus" și "diabolo" deopotrivă, adică coincidentia oppositorum. Amicul tău Jorge este un înger veritabil, dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură dată. Și ea privea recunoscătoare la omoplatul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pescuit), l-au făcut inaccesibil celorlalți. Nu frecventa barurile și cluburile de noapte ale porturilor, cum făceau colegii lui de expediții, și nu avea nicio iubită, deși cunoscuse circumstanțial femeile. Nu era interesat să bea sau să piardă vremea cu amicii, nici ruleta nu-l atrăgea. Totuși, când un marinar mai în vârstă depăna întâmplări mai mult sau mai puțin adevărate de pe mare, devenea dintr-odată foarte interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
meu, ce-și face în sfârșit apariția, și am senzația că acum cartea e și mai sus, că va continua să urce pe rafturile superioare dacă nu o vom "găbui" (cum spunea autorul ei!) la timp. După încercările zadarnice ale amicului meu de a ajunge cartea, privim amândoi îndelung și neputincioși la ea, ca și cum am ruga-o să se dea jos de pe raft. Între timp, tocmai observ că dintr-o dată rafturile superioare ce adăposteau cărțile cele mai valoroase erau acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aveau dreptul să manipuleze scările mobile pentru a extrage exemplarele inaccesibile, nici eu, nici însoțitorul meu nu eram dispuși să cerem cartea rostindu-i cu voce tare numele către unul din angajații librăriei, devenită bibliotecă. Ne tot îmbiam reciproc, până când amicul meu a cedat nervos la insistențele mele și a început să se cațere pe rafturile inferioare ale corpului de bibliotecă unde se ascundea cartea marelui povestitor. Eu, deranjată de gestul lui, vrând probabil să evit frontal eventualele admonestări ale persoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
provoace acest dezastru, intuind neputințele și refulările mele. Tocmai eu să provoc dispariția acestui însoțitor al meu, necunoscut? Și, în timp ce-mi făceam loc prin perdeaua de praf și fum, mă tot întrebam cum aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi aminteam nici figura lui, nici cine este, în schimb îmi stăruia în minte mutra antipatică a dirijorului de carte, a tânărului oacheș și arătos, cel ce a transmutat-o în zona transfigurată cu dimensiuni faustice a librăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe ea, stare ce avea s-o țină până spre dimineață. Somniferele nu făceau decât s-o arunce în coșmaruri ce se repetau în cascade. Era mereu în autobuzul în care și-a uitat umbrela, față în față cu un amic al ei, pe care nu-l întâlnise de ani. Stăteau amândoi jos și ea a împins umbrela udă sub scaun într-un gest mecanic, stupid, nesăbuit, ea care n-o lăsa niciodată din mână. Deodată, se scoală să coboare, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se apleacă încet și trage umbrela de sub scaun. O poartă oblic, cu vârful în jos și se sprijină în ea cu fiecare pas, în timp ce se îndreaptă spre ușa autobuzului. În alte variante, tocmai când ea se scula nepăsătoare să plece, amicul ei o atenționa în privința umbrelei, câteodată se apleca chiar el și o scotea de sub scaun, o întreba dacă îi aparține. Aproape în fiecare vis ea se vedea mereu înaintând spre ușă, cu umbrela udă în mână, pe culoarul autobuzului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o purta prea des, de teamă să n-o piardă sau doar pentru că nu-i plăcea să poarte umbrelă. Dar, de câte ori o avea la ea, nu o lăsa o clipă din mână. Și acum se gândea cu ciudă la acest amic al ei, la ce mult s-a bucurat să-l întâlnească după atâta vreme, cum s-a lăsat pradă conversației și a uitat total de umbrela în formă de meduză psihedelică, singurul lucru pe care-l avea de la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conținut tot mai manifest le luau locul, în care ea se urmărea în vis din afară, ca într-un fel de scindare a conștiinței, între cel ce visează și cel visat. Și ea se putea urmări cum se îmbrățișa cu amicul ei de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se schimba; la început, umbrela se zărea în profunzime, apoi corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Gustav care ținea în mână o mapă transparentă. I-am cerut-o și fără o vorbă am recitit corespondența noastră, datată cu 50 de ani în urmă. În clipa aceea am văzut proiectată în cerul nopții imaginea mea, scriind cu amicul meu, Gustav, la masa unei cârciumi de cartier, printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii noștri în fumul țigărilor, atât de gros încât puteai să rezemi bicicleta de el. Luminați de un bec murdar, eu îi scriam lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grup de pescari cântând la pescuit? Dar cum ai uitat să taci? îl întrebă Prunilă. N-am uitat îi răspunse el filosofic numai că eu păstrez tăcerea într-un loc separat. Și nu poți să taci cu zgomot? îl iscodi amicul său. Am separat și zgomotele! spuse Nilă. Voi trăiți tot timpul în iluzii crezând că-i realitate și invers. Eu știu când una încearcă să încalece pe cealaltă și mă trag de deget ca să fiu conștient unde sunt. În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Hugo. Să așteptăm răspunsul din viitorul apropiat! -zise încrezător Prunilă. Dar nici peste 500 de ani versurile nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un tren din viitor cabră, scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în viitoruri mai mici) mecanicului, care clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe mal alături de un câine negru. Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor. Oamenii aveau vârste ca și cei de deasupra, subacvaticii având aceleași preocupări. Unii intrau la bancă, la teatru sau se duceau la plajă. O Dunăre de pământ mlăștinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uitare, Gustav încercând să-mi demonstreze contrariul. Desigur, Any habar n-avea că se afla într-un viitor neasortat cu dorința ei de eternizare. Și pentru că Gustav tot schimba coeficienții, Moș Eveniment îl trimise pe Mihai Dinu, detașat de emoțiile amicului său și într-o clipă demonstră că dispariția în spațiul Hilbert a lui Any Palade era inevitabilă. Gustav învinui Matematica și pe Moș Eveniment. Ăsta ne știe și ora morții! șopti Prunilă. În spațiile Prehilbertiene ne întâlnirăm cu Chirilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu le predau ca să știe când vor fi vii, în viitorul lor trecut! răspunse Mihai. Și eu, eu ce sunt? întrebă Mioara Alimentară. Tu ești Nevie, Nemoartă, îi spuse Mihai. Ia-ți trenul și umblă. Din ușă, Mioara mai întrebă: Amicul tău, Gustav, unde e? Hm! spuse Mihai Dinu plimbându-se agitat și aruncând catalogul pe catedră. Se exprima așa cum fusese, era și va fi în toate trecuturile, prezenturile și viitorurile repetabile, nervos. Un nemernic! A știut întotdeauna să se fofileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru unii, mie mi se pare că-ți conturează perfect personalitatea pe care nu m-am ferit s-o cataloghez mereu ca fiind una dezechilibrată. Mi-a povestit-o pe vremuri Ploșniță. Dacă nu știai, află că am fost întotdeauna amici buni, obișnuiam să te bîrfim ori de cîte ori aveam ocazia. Dintre toți cei cu care ai fost atunci în avionul care zbura de la Brazaville la Ponwar sînt sigur că doar tu, Geniule, îți mai amintești fiecare detaliu. Turbulențele, AN
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avea r...d...cini nu numai in idei și cercet...ri comune, dar și într-o atitudine pe care o împ...rt...șeam. Ce se discută în cerc foarte restrâns la Institut era continuat afar..., în întâlniri cu un alt amic, Ilie Șerb...nescu. Discutăm și cu Aurelian Dochia, cu Costea Munteanu sau cu Alexandru Olteanu (care tr...ieste acum la Londra) în laboratorul profesorului Buium Cotigaru la ASE sau în cel al regretatului profesor Constantin Pintilie. De Vasile Pilat m-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
reușite sunt cele rezultate din versificarea unor anecdote aflate circulație. Există, de exemplu, o glumă populară în legătură cu mineriadele: „- Care-i cel mai bun vin? - ...? - Vin minerii.“ Ion Grosu preia fără ezitare această glumă și o transformă într-o epigramă: ‹ „Reminiscențe : Amicii mei de vorbă și pahar / Lovesc în farfurii ca scutierii / Și strigă insistent la ospătar: / — Mai dă-ne, mă, un kil de vin... minerii.“ Lipsită de profesionalism este și prefața volumului, semnată de Radu Dorin Mihăescu. Acesta face apologia epigramistului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cauți, mă rog? Vreau să trec pe la tine. Treci. Cînd? Cînd vrei. Pe la ora nouă? Da, oricînd. Nu mai am voință. Pe la zece solicitantul intră în biroul meu. Știi de ce am venit? Da. Să-mi ceri ceva, probabil. Exact. Telefonul amicului sună și el îl deschide tacticos. Da, răspunde fără grabă. Nu știu, n-am vorbit cu el. Încearcă mai tîrziu... Cum adică n-a mai venit? Dar trebuia să vină, că altfel cade totul... Eu ies ușor din birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tîrziu... Cum adică n-a mai venit? Dar trebuia să vină, că altfel cade totul... Eu ies ușor din birou și mă duc la un vicepreședinte. Hai să bem o cafea, îi propun, surprinzîndu-l. Am lăsat telefonul în birou, pentru ca amicul să înțeleagă că n-are rost să mă mai sune. A plecat furios, mă anunță secretara. Bine a făcut, răspund malițios. Mă uit la telefon și văd scris: Aveți 7 mesaje necitite. Uită-te că diavolul ăsta mic, nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un cuvînt de spus atunci cînd pătrundem și în materialul ce formează sfera. Dar Universul este dominat de forma sferică, atît la nivel macro, cît și la detalii în micro. Mă joc cu imaginația și-mi închipui pe unul dintre amicii mei ca fiind o sferă. O sferă pur și simplu, ca să văd dacă mai pot fi cîrcotaș în a căuta pete în soare. Zîmbesc, mai beau o gură de bere, nu deschid ochii și mă autotachinez: Ei, ce mai zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pune... știi tu ce. Ești prozaic, nu te ridici la nivelul care cere un pic de abstractizare. Mă legănam lehămețit de banalitatea subiectului și încercam să-mi inhib centrele nervoase care l-au generat și să mi-l imaginez pe amicul meu,demnitarul, fără buzunare . Tocmai atunci apare moș Pantalon, bine dispus, neras și pus pe taclale. Dormi? Se vede că ți s-a dus agerimea... Ceea ce nu-i cazul la tine. Ești deja matrofolit? Lasă, dă berea aia încoace. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]