985 matches
-
smucitură pe cealaltă parte și coborând din nou în starea imponderabilă, de amorțeală și vis, și aducând sub lupă aceeași imagine, mărind-o, „da, așa este“, apoi altă imagine cu care făcea la fel. Fără vreo ordine, mintea lui treaz amorțită lucra cu alte criterii. Nu, așteptarea lui fusese zadarnică, n-avea cum să sosească vreo scrisoare, acum era limpede că n-avea cum să sosească, pentru că nimic nu fusese scris. Nu voia. Nu știe încă de ce nu voia, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asemenea celor două lacrimi ce mi s-au rostogolit pe obraji. De-a lungul șinelor rămase goale, soarele își scăpăra argintul. „Prietenul” meu - scriitorul acela care întinde pelteaua ideii literare pe câte-o sută de pagini, juisând în poala stearpă amorții - mă surprinde traversând stradela și râde fiindcă țin pe Rex în brațe. Înciudat că-i stârnesc buna dispoziție, dau drumul câinelui ca și cum aș fi fost prins cu mâna în buzunarul altuia. Gura mi se strâmbă într-un zâmbet de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cât se poate de politicos pe domnul Reilly de ce petrece atâta timp în fabrică. Totuși, în ultima vreme, domnul Reilly devenise oarecum distant și inabordabil și domnului Gonzalez îi repugna gândul de a se certa cu el. Simțea că îi amorțesc picioarele când se gândea că una dintre labele acelea de urs ar putea să i se înfigă în păr și să-l târască poate, ca pe o carpetă, peste dușumeaua neregulată a biroului. Patru dintre muncitorii din fabrică îmbrățișaseră strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi nevoie să lăsăm în urma noastră un Levy Pants devastat și jefuit. Va fi nevoie să ne luptăm cu focul împotriva focului. — Ce zice? întrebă un muncitor pe un altul. — Vom ataca mai întâi biroul, surprinzând inamicul cu simțurile încă amorțite de negurile psihice din zorii zilei. — Hei, domnu’ R., nu-ți fie cu supărare, strigă un om din mulțime. Cineva mi-a zis că ai necazuri cu poliția. E adevărat? Un val de neliniște și stânjeneală cuprinse grupul de muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și-i trăgea la cafele, și-i mai trăgea și cu paharu, și-i plăcea și să mănânce, s-o vezi ce mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă. Se scoală de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i se slăbește. D-aia nici nu-i vine să plece, poate vine Nebuna și-i dă drumu-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiecare cum își așterne, așa doarme în viață, și madam Ioaniu mânca rahat când zicea că ea n-a știut de sor-sa cum îl ascunsese ; știuse ea, da tăcuse mâlc, tăcuse ca mormântu. Mai se mișcă-n loc, a amorțit așteptând, și dracii ăștia de copii nici gând să plece. Mai se mișcă, mai urcă o treaptă, mai coboară și, deodată, zvâr-zvârrr ! Toți guguștiucii vineți trec în zbor peste capul ei. Ale dracu lighioane obraznice, dă peste om de obraznice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și să-i oferi zâmbetul tău neliniștit. Zâmbetul unui aristocrat slab de înger, care încearcă să se ducă demn spre eșafod, într-o proaspătă dimineață de iunie ! Ea însă, fiind cu spatele, nici măcar nu ți-l vede ! Picioarele ți-au amorțit în poziția neprielnică și în răstimp încerci să-ți amintești dispoziția catului de sus : așezarea camerelor ale căror ferestre dau spre grădină. Dormitoarele deci, budoarul Mărguței, băile, vis-à-vis cabinetul de studiu, dar etajul mansardat ? Camerele servitorilor ? Atâtea și atâtea încăperi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nimeni nu a mai avut niciodată un asemenea caz. SÎnt un detectiv mai bun decît ai fost tu vreodată și nici eu nu am mai avut un asemenea caz. Preston Își lăsă ambele mîini pe el. Ed simți cum Îi amorțesc umerii. — Iartă-mă că ți-am vorbit așa, dar e adevărat. Și am un caz de crimă cu mutilare vechi de cinci ani și legat de cazul Nite Owl care o demonstrează. Victima a fost tăiată exact așa cum au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe cînd era domnișoară, să se plimbe Într-o grădină publică londoneză, Într-una din zilele acelea eînd timpul se face dintr-odată frumos: nouăsprezece ani mai târziu, măritată, ieșea să stea la soare Într-o grădină particulară... „I-au amorțit picioarele iubitei mele soții?“, o surprinse Juan Lucas, cuprinzînd-o de mijloc și ajutînd-o să coboare scările, Într-una din zilele acelea cînd totul te poartă spre un delicios echilibru sufletesc. — Trebuie să dau fuga la birou... Dacă e tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acestor lucruri, Calvin lansă bomba: — Ar însemna să te muți la Dublin. Șocul provocă un bâzâit surd în capul ei, de parcă urma să îi pocnească urechile. O senzație amorțită și difuză de alienare. Singura realitate palpabilă era agonia degetelor sale amorțite de la picioare. Poate... poate... poate au vrut să spună Dublin, New York. —Dublin, Irlanda, spuse Calvin Carter ca ecoul unui tunel lung, spulberând și ultima ei picătură de speranță. Nu îmi vine să cred că mi se întâmplă mie asta. —Irlanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bată puternic când simți din nou acel sentiment ciudat că nu îl cunoaște. Dar acesta era omul care odată o făcuse să simtă că va muri dacă nu îl va avea. Amețită de ecoul acelei iubiri puternice, a simțit cum amorțește brusc. Era șocată pentru că nu îi venea în minte nici măcar un singur lucru pe care i l-ar putea spune. Doar pentru o secundă. Apoi, bineînțeles, i-au venit în cap o grămadă de lucruri. Adică, se gândea ea, ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plângea? Cantitatea imensă de durere pe care o simțea îi dădea dreptul să se lase pradă convulsiilor. Dar ochii ei rămâneau uscați. Nici o urmă - nici vocea, nici gâtul uscat, nici umflăturile feței nu se arătau. Nu că ar fi fost amorțită. Doamne, măcar să fi fost. Vorbea încet, mai mult cu ea însăși decât cu ceilalți doi. Mă tot întreb cu ce am greșit și chiar nu cred că e vina mea. L-am lăsat să testeze numerele noi pe mine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu porcării nedigerabile. — E ok, e marfă bună. E beton, spune Ray, cu ochii lăcrimându-i În timp ce trage pe nas În continui. Fac și io o-ncercare și e bună marfa. Mirosul ăla dulceag din capul meu, fața care-mi amorțește, un puseu de energie mă străbate. E vremea să trecem la acțiune. Bat puternic În ușă. O dată, de două, de trei ori. Aud o voce plângăcioasă: — Bine, bine! Vin. Ocky, alias Brian Ockenden, alias un pămpălău pricăjit și bleg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gândesc la asta. Dar nu. Mă abțin și mă hotărăsc să ies În oraș. Strada e friguroasă și cenușie, aidoma atâtor străzi din atâtea orașe ale țării ăsteia. Vântul te străpunge În valuri, scăzându-ți temperatura corpului până când ești prea amorțit să-ți mai dai seama cât de rău și incomod te face să te simți. Iar oamenii: zgomotoși, prădători, mereu gata să se delecteze cu nefericirea altuia. Un bărbat se uită la mine. Știu genul. Un tip libidinos de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ar mai fi văzut carne albă până acum. Poate din cauza iritației, fără doar și poate că se Înrăutățește. Se Înrăutățește. Mai bag o tură de băută după-amiază, Heineken și gin, Înainte de a pune laba pe niște cocaină bună care-ți amorțește gingiile, de la un tip dintr-un bar tradițional olandez. Dupaia mă trezesc din beție. Ăsta-i chestia bună cu coca: Îți dă forțe super-umane la băutură. Nu c-aș avea nevoie de ele. Într-un bar Îmi iau o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îmi face semn din cap să vin. Mă Înfig În prima linie cu bancnota de douăzeci deja rulată. Îmi Închid o nară și trag de mama focului. Mă izbește la greu. Marfă bună. Uau, ce puțoi Împuțit ești. Gura Îmi amorțește instantaneu și Încep să trăncănesc. — Ascultă Ray ar fi trebuit să auzi ce vorbea ieri despre tine puțoiu ăla de Toal. Ray Lennox face aia, Ray Lennox face ailaltă. I-am spus puțoiului că paici se pun pe seama lu Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
I-am trimis departe, dar nu suficient de departe. Încă mai avem o punguță cu cocaină la noi și probabil că a mai rămas o jumătate zdravănă de gram și ne frecăm pe gingii cu o doză, iar fața ne amorțește. Avem nevoie de asta pentru curva aia de Shirley, știm că are de gând să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze cerințele celor slabi. Nu ne stă În fire așa ceva. Shirley stă singură la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
au invadat străzile, apoi s-au reunit pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără nici un scop precis... Icnind și mișcîndu-se cîte puțin, Pablo reuși să se Întoarcă de pe o parte pe cealaltă, fiindcă Îi amorțise brațul. Într-un fel, se simțea stăpîn pe situație, fără să-și dea seama de unde Îi venea această impresie. Peretele de care Își sprijinea unul din omoplați era rece și un pic umed. PÎnă atunci stătuse cu spatele la foc, iar dogoarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
puțină apă, fiindcă mi s-a făcut sete. — Iar după aceea o să-mi ceri să te dezleg, fiindcă o să-ți vină să urinezi. Ca să fiu sincer, mi-a venit deja. Ai putea să-mi dezlegi măcar picioarele, fiindcă mi-au amorțit și mă Înțeapă al naibii În tălpi. Dacă te dezleg, fugi și rămîn singur. — Uite, Îți promit pe cuvîntul meu de geolog că nu plec nicăieri, decît cu aprobarea ta. Corect? — Mda, consimți Într-o doară Michel. Singura problemă e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ninge!... Un roi de fluturi albi și-a început dansul în văzduhul răcoros. Gerul aspru zugrăvește pe ferestrele caselor flori uriașe de gheață. Totul s-a acoperit cu mantie argintie. Copacii par de zahăr, iar câmpul de cristal. Întreaga natură amorțește sub plapuma sclipitoare de nea. Copacii și-au lepădat haina ruginie, iar peste ei s-a așezat un văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
visul și mă sculă apoi și pe mine. Neînchipuita lumina solară mă fascinase atât de mult încât îmi uitasem tot visul. Puțina gimnastică m-a înviorat. Treptat, apa și săpunul mi-alungă somnul, iar periuța și pasta îmi trezesc dinții amorțiți peste noapte. Pielea buburuzată abia așteaptă să se încălzească și, după ce mi-am îmbrăcat corpul, acesta este mulțumit. De la un timp, stomacul începe să scoată urlete așa urâte încât ai crede că aș avea niște broscuțe. Am înțeles ce vrea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și nu găsea cuvintele, ca și cum n-ar mai fi avut puterea să exprime nici un gând. Pe urmă se ridică de pe scaun, își tîrî picioarele și se lungi în pat... Îndată ce puse capul pe pernă, avu senzația că trupul i-a amorțit. În schimb, creierii porniră într-o goană sălbatică. Mii de frânturi de gânduri scânteiau în aceeași secundă, se ciocneau, se amestecau, se înlănțuiau. Și printre ele, ca un bondar roșu, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când în șoaptă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
folosire - ca să atragem atenția (prin miros, desigur!Ă asupra penuriei de apă potabilă din Africa. Becurile stinse vreme de o oră mi se par o formă de deresponsabilizare. Le-am stins, mi-am făcut datoria de cetățean și mi-am amorțit conștiința o bună perioadă de timp. Iar când apare o problemă reală, serioasă, gravă, nu mai suntem în stare s-o vedem, fiindcă nu mai e treaba noastră. Mie întreaga poveste mi-a amintit de o scenă dintr-un film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
luase ochelarii de la ochi mă asalta.... Am intrat la un cinematograf și am văzut un film din care n-am înțeles nimic, o comedie idioată care stârnea hohote în sala... Dragostea e ca moartea, îți intră în suflet și totul amorțește în tine, alungă ceea ce era înainte ființa ta intimă și se instalează ea, femeia care ți-a luat piuitul... A doua zi însă mi-am venit în fire și mă gândeam la ea doar cu afecțiunea primei întîlniri, liniștită, fragedă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Focul Îi devorase pielea, mîinile și părul. Flăcările Îi biciuiseră și Îi sfîșiaseră hainele și tot trupul Îi era o rană vie ce supura prin bandaje. Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub bandaj. Focul Îi secerase pleoapele și privirea lui Înfrunta vidul perpetuu. Infirmiera care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]