8,976 matches
-
câmpie, / Al mării ce mă cheamă spre viața nouă-n zori. /.../ Destinul mă leagănă-n lanțuri de coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre noul ideal.“ (Maria Marin) „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Ioan Nistor) Exhibarea mizeriei, fără o justificare estetică. Poate fi identificată în cărțile (proaste) de poezie, proză și teatru, nu și în cele de critică literară (deocamdată). Este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
le produce pe bandă rulantă, luând din dicționar cuvinte „frumoase“ și combinându-le surâzător, sigur de succesul lui. Adevărata poezie are însă un dramatism secret, poartă în ea amintirea efortului (uneori eroic) de a ajunge la perfecțiune. Textelor din volumul Amprenta spirituală le lipsește acest dramatism; ele nu sunt create, ci confecționate, pe baza unor tehnici simpliste. În mod frecvent, autorul recurge la elogiere, omagiere, glorificare. Copleșit de admirație ca de o criză de astm, el nu observă când devine grandilocvent
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
compuse din sute de petale obișnuite, lipite între ele? Aproape fiecare poem din carte își dezvăluie, citit atent, o neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în ‹ veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Un sentiment) Să recapitulăm. Avem o tulpină care este și o rază. După ce a fost retezată cu ochii (de ce?), a fost răsădită în inimă (nu doare chestia asta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Un sentiment) Să recapitulăm. Avem o tulpină care este și o rază. După ce a fost retezată cu ochii (de ce?), a fost răsădită în inimă (nu doare chestia asta?), neîncetat izvorând (izvorând de unde?). Concomitent, undeva, sus, amprentele sufletelor care cred în veșnicie încoronează ca un sigiliu statuia unei sfinte iubiri. Sigiliul nu încoronează statui, ci se aplică pe scrisori, pe uși etc. ca o ștampilă, pentru a împiedica deschiderea lor. Să aplici o ștampilă pe statuia unei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
raster“, așa cum se expun bijuteriile pe câte o pernuță de catifea. Numai că în cazul lui aurul este în realitate aramă, iar diamantul - sticlă: „Sistemul legislativ determină ambianța într-o societate.“ „Muzica, poezia, pictura etc. recepționate de tineri își lasă amprenta asupra formării morale a tinerilor“ etc. Sigur că da, sistemul legislativ determină ambianța într-o societate. Bineînțeles, muzica, poezia, pictura etc. recepționate de tineri își lasă amprenta asupra formării morale a tinerilor. Toate acestea se cunosc de multă vreme. De ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ambianța într-o societate.“ „Muzica, poezia, pictura etc. recepționate de tineri își lasă amprenta asupra formării morale a tinerilor“ etc. Sigur că da, sistemul legislativ determină ambianța într-o societate. Bineînțeles, muzica, poezia, pictura etc. recepționate de tineri își lasă amprenta asupra formării morale a tinerilor. Toate acestea se cunosc de multă vreme. De ce trebuie repetate? Ca să nu mai vorbim de faptul că autorul formulează adevărurile arhicunoscute într-o limbă de lemn, pe care o consideram compromisă și abandonată. Dacă am
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ionel zboară bucuros și scoate bani. Cîte 9000, ca să nu bată la ochi. Din toate conturile. A doua zi sosește încărcat ca bondarul cu polen. Vă las aici ce trebuie. Bine. Nimeni nu numără. Pierdere de timp și risc de amprente. Șeful Y își rîde în barbă: Chiar pentru postul ăsta nu se prezentase nimeni. (Se uită la euroi și rîde.) Cînd te gîndești că l-aș fi dat unui tînăr foarte activ în campanie! Timpul trece și Ionel este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dumnezeu însemnați cu fier roșu. Este Dragoste! Fiecare primește după mărimea cocoașei, dar niciodată îndeajuns; fiecare primește după preaplinul și nu după preagolul din suflet. Viața începe și se sfârșește sub însemn. Nu este Dragoste! Uneori semnul este superficial, o amprentă epidermică, aproape insesizabilă, o polenizare în luna aprilie, puful păpădiei peste frunza de brusture, crater săpat în lumina ochilor. Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul și dincolo de lăbărțarea luminii! Craterele se cicatrizează toamna, desfrunzire cu desfrunzire, până când viața devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trecut, Ilie a lui badea Vasile și-a dezlegat cureaua. Ilie a zburat în cer și nu s-a mai întors. Nu, am greșit, tu parcă ești scaunul pe care a stat Ilie înainte să-i crească aripi. Semnele copilăriei amprentele lui Dumnezeu: fiecare atingere rană deschisă, fiecare mângâiere hartă. Poate durerea va trece hotarul și se va împrăștia printre rădăcini de brusture, prin burți sterpe de stele; poate se va cuibări în alte semne; poate nu va trece. În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inunda odaia. O să am grijă de tine, fetița bunicului, o să-ți dau bani, o să te îmbrac ca pe o păpușă, numai să nu spui la nimeni. Câteva ore s-a făcut întuneric în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat amprentele pe tocul ușii și a plecat. Moartea s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau din semne și era îndeajuns. Dacă acele amprente erau făcute sub o fereastră străină de un om străin, indiferența ar fi afânat zăpada până în cer. Ce importanță are cine a pășit, dacă pasul nu aparține ferestrei, dacă fereastra a crescut în carnea zidului pe când soarele încă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în laptele cald, a ta era mereu galbenă. Privește, copile, au crescut frunze de fag pe ea! Măcar de dragul decorului deschide ochii. Îmi vorbești despre o patrie ce nu îmi mai aparține, domnule doctor. O patrie ce a lăsat câteva amprente în sânge: s-au șters odată cu prima bătaie de clopot. Cine-ți permite să învinuiești marea de incest când în burțile scoicilor abia că se mai aude furtuna? Încerci sa resuscitezi fotografiile, imagini descompuse sub o grindă! La dracu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inima; absolutul de deasupra absolutului ultima treaptă: te-ai obișnuit cu urcușul, mai sus de tâmplă este zborul altuia, ajunge! Zbor peste zborul zilei de astăzi, mâine, nu poate fi; mâine, de pe o coajă de ou fiert, se desprinde o amprentă de suflet, o intenție, două aripi, și... iată-te într-o clipită imposibil cuib deasupra norilor cu pădure cu tot. În mănăstire se mima fericirea; în mănăstire fiecare sugea fericirea de la o țâță imaginară: țâța nostalgică țâță stearpă, țâța triumfală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
primit avea gustul însetărilor setea, precum o absență de mamă necunoscută. De mâine, nu voi mai fi strigată pe nume și nici după urmă sau după păcat nu o să mă identifice cerul. De mâine, timpul meu se va șterge precum amprenta desenată cu cretă pe asfalt. Știu, cărțile tale așezate cuminți în strană vorbesc despre limite, mântuirea desface paranteza pătrată: la un capăt, veșnicia pășește rar, balansând între doi umeri o cruce; la celălalt capăt, moartea ascute creioane colorate după nuanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așeza ermetic într-o cruce, mereu mai rămâne loc pentru însingurare. Nu pot umple nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decît fluid, Îmi curge printre degete, Îl pierd. M-a luat de mînă și m-a dus undeva, Într-o cută a Bucureștilor, nici nu bănuiam că există, În niște săli de așteptare, naosuri, laboratoare. Mi s-a luat acolo amprenta vocală. Iar cu picătura asta de voce, voi Învia eu mumiile bibliotecii Alexandriei și toate fantomele ei. Fără de mine și dincolo de voința mea, amprenta glasului meu va trece din ordinator În ordinator, se va așeza asupra textelor și le va
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu bănuiam că există, În niște săli de așteptare, naosuri, laboratoare. Mi s-a luat acolo amprenta vocală. Iar cu picătura asta de voce, voi Învia eu mumiile bibliotecii Alexandriei și toate fantomele ei. Fără de mine și dincolo de voința mea, amprenta glasului meu va trece din ordinator În ordinator, se va așeza asupra textelor și le va face să vorbească: Înjurături, rugăciuni, blesteme, onoma topee, verdicte, condamnări la moarte, denunțuri, căințe În public, romane fluviu, poezii tîmpite, predici, comutări de pedepse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
așa, cînd nu te mai aștepți, cărțile ce nu se termină cu moartea personajelor sau care nu continuă cu eterna căutare a Graalului se Încheie cu o nuntă ca dovadă că, și dacă vrem, nu scăpăm atît de ușor de amprenta genetică a basmului. Drept care o evoc aici și pe a noastră fiindcă nu vreau să las În uitare o scenă aparte. Procesiunea se Îndrepta de la blocul meu din Micul Canion spre Biserica Capra din Pantelimon, ale cărei clopote au fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
preocupărilor teologice, a deschis zări nouă, dar înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră închisă dinspre fluviul bogat și viu al Tradiției. Prin charisma, inteligența și talentul său pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări, ci și din laici (Crainic însuși fiind un laic). Așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eu am fost ascunsă de Mafta, fosta lor slujnică credincioasă. A fost și asta o dramă... Cele două femei înaintează încet spre ruina vechiului conac Racoce. Gerul a mai scăzut, cerul plumburiu pare să strivească pământul. Zăpada poartă pe ea amprente ale viețuitoarelor pădurii, care desigur dau târcoale toată noaptea în căutarea hranei. "Urme de vulpe.... de căprioară... de bursuc...", le identifică Teodora. Anul ăsta nu le-am dat cereale și rău am făcut, a pus Artenie doar fân și sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Vetre strămoșești. Ropcea, un sat din Bucovina, la a 560-a aniversare (coautor Dragoș Olaru), Editura George Tofan, Suceava, 2010 Destine bucovinene, Editura Alfa, Iași, 2010 Carte premiată cu Medalia Crucea de Argint a Societății Culturale "Ștefan cel Mare" Suceava. Amprente pe timp, Editura George Tofan, Suceava, 2011 Tablouri memorabile, Editura George Tofan, Suceava, 2012 Premiul pentru proză scurtă pe anul 2012 al Societății Scriitorilor Bucovineni. Nuvele, Editura Alfa, Iași, 2014 Premiul pentru proză scurtă pe anul 2014 al Societății Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe celălalt turn, cu bisericuțe scumpe și magazine cu vitrine moderne. La munte aerul cald și cel rece se rânduiesc, culmile crestate ale României sunt pline de zăpadă în petice estetice. Aerul e proaspăt. În V. Occidentul și-a pus amprenta pe stil de viață al persoanelor, pe educație, arhitectură și întrunirile la nivel înalt. Noi, cei tineri suntem inteligenți, puternici, bine pregătiți. Depinde de noi să salvăm lumea. Noi, care avem potențialul foarte ridicat din punct de vedere turistic, economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]