1,343 matches
-
în seara aceea nouăsprezece ani. Îl privea cu același zâmbet trist pe care-l avusese Maria Daria și Melania. - Trebuie să ne grăbim, îi spuse, că ne așteaptă. Atunci începură să se audă aplauzele, și după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E târziu, continuă fata, încercînd să-l tragă după ea. Ne așteaptă ceilalți... - Numai o clipă, o imploră, în șoaptă, Antim. Numai o clipă, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gata să-i propună un duet. — Tu știi, mă, caporale Privighetoare de ce nu poți să cînți? Că nu ești bărbat. Bărbații are inimă și coaie. Tu ai trese În loc de coaie. Gărăgău Îi arată dinții, Într-un rînjet alb, sincer. Portocală amuțește, lovit. Primim uniforme noi, de iarnă. Nu e doar un fel de a spune, uniformele chiar sînt noi. Sergentul i-a stat pe cap maistrului militar care administrează magazia să-mi găsească o uniformă potrivită, dar el nu poate face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Securitatea la armată. — Păi, da, așa a zis. Dar cine Îl semnează? Și În ce calitate? Ăsta ar trebui să fie un act constituțional..., spune doctorul În vîrstă, fără să-și ia ochii din televizor. Asemenea cunoștințe evoluate reușesc să amuțească mica mulțime. Îl găsesc pe Emil În camera de gardă de la Ortopedie. Scena de la etajul nostru se repetă și aici. Îmi face semn că iese. După ce se extrage cu greu din grămada Împietrită În fața televizorului, mergem la el În cabinet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de sub intoxicarea puterii, atîta vreme cît televiziunea și cea mai mare parte a presei sînt ale lor... Probabil că oameni din fosta Securitate lucrează acum pentru noua putere. Nimeni altcineva nu putea să pună la cale atîtea provocări. Da, au amuțit presa de opoziție, România liberă nu a apărut cîteva zile. Tu probabil că nu știi ce s-a Întîmplat În București decît din ce-ai auzit la televizor... Păi și nu ajunge? Nu, n-ai văzut ce s-a Întîmplat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că Linda Brent se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prosternez, Doamne, și-ți cer iertare, și călăuzire, și dă-mi puțină credință: Domnul și stăpânul meu. Și mâine-i duminică, fiar-ar al dracului să fie!“. Se auzi soneria de la ușa de intrare. Preotul oftă. Se ridică și închise magnetofonul, amuțindu-l pe Scott Joplin. Se înclină reverențios și îl sărută pe solemnul Buddha pe frunte și pe buze. Apoi, cu un pas rar, majestuos, se îndreptă spre ușă, netezindu-și părul din mers. Afară se găsea George McCaffrey.PRIVATE — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu voce melodioasă, nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar. Până ce avea să amuțească de tot. Manechinele zăceau răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare poziții. Abandonate. Unele, chiar dacă nu aveau articulații între braț și umăr, aveau în schimb articulații chiar la mijlocul antebrațului. Unora dintre ele partea articulată capătul brațului le lipsea cu desăvârșire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și cu o respingere categorică și plină de dezgust din partea lui Ion Schipor. Se ajunsese până acolo că, în clipa când Topoloveanu intra în cameră în timp ce Ion Schipor tocmai perora despre deplasarea tensiunilor sau despre altele din subiectele lui preferate, amuțea pe loc și eventual anunța că avea să reia discuția atunci când zona avea să se elibereze de factorii perturbatori. Cititul în palmă, spunea el, necesită o atmosferă de încredere și deplină onestitate. Ceea ce nu-i totdeauna posibil în acest cămin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu menirea clară să sucească mințile fetelor, la rândul lor mai mari decât noi. I-am spus mamei, încântat: Asta înseamnă că astăzi aș fi fost și eu, poate, în ultima clasă de liceu. Dar ea m-a făcut să amuțesc când mi-a răspuns fără ezitare: N-ai fi fost tu. Mi-era imposibil să înțeleg. Cum adică n-aș fi fost eu? Ce-ar fi putut să mă împiedice să mă nasc cu câțiva ani mai devreme? Am privit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
peste înțelegerea și voința mea, un imperativ aș zice organic ― împotriva căruia orice rezistență pare lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gînd: acela de a muri. În fața lui, celelalte gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se întîmple orice, decât să fie umilită astfel. ― Habar n-are că mă aflu aici. Mai mult: nici nu-i trece prin minte că te-am descoperit. ― Cum nu v-a mărturisit chiar ea? ― Nici gând. Mai repede ar fi amuțit decât să rostească numele aceluia cu care a avut legătura. ― Atunci de unde ați aflat adresa mea? ― Am pus mâna pe două scrisori, pesemne ultimele. ― Bine ați făcut. Sânt cel dintâi care mă bucur. Voi căuta să mă apropii de Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i și luptă, mai sâmbăta, mai duminica, recunoscându-mă în „Domnul Lăzărescu“ (tocmai când filmul făcea furori, făceam și eu infarct, drept pentru care familia mi-a interzis destulă vreme, în chip fioros, vizionarea), înghițind fiere cu dulceață la 432, amuțind de admirație și deznădejde la Periferic-ul lui Bogdan Apetri, polemizând ore-n șir cu amicii pe marginea înnebunitoarelor tăceri din Polițist, adjectiv, inventariind viziunile coșmarești ale României (prea) libere în Occident, Marfa și banii, California Dreamin’, A fost sau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a impresionat cel mai mult, ci finețea oamenilor locului: familii din Lancrăm, dar și de basarabeni fixați în Alba, universitari, liceeni și doamne de la bibliotecă, total străini de isteria bucureșteană, palpitând intens la faptul de cultură. Cum să nu te amuțească întrebarea acelei doamne care avea să-i tulbure încântător pe Florin Iaru, Robert Șerban, Ana Maria Sandu și Radu Pavel Gheo (un om, acesta, de a cărui ingenuitate dezarmantă m-am atașat numaidecât!) la întâlnirea cu publicul din Sala Unirii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
reticență-rezistență a Bisericii față de cerințele mai mult sau mai puțin reformatoare, secula ri zante și, oricum, păcătoase, venite, cu bună sau rea-voință, dinspre intelectualitatea situată extra muros. Apoi, văzându-i CV-ul pentru dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor, am amuțit vinovat: Costion, cel pe care mă iluzionam că-l cunosc profesional foarte bine, are nu doar două, trei, cum credeam eu, ci vreo 15 cărți publicate (printre care Spre o cultură liturgică, Cine se teme de Biserică?, Riscul de a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici" nu mai aveau nimic din modelele lor grecești. Toate mărturiile o arată. Bacchus devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau ei înșiși la decadența Romei, lăsîndu-se concurați de Nero și decapitați de Caligula. Dreptul roman era din ce în ce mai des călcat în picioare, jocurile luau locul unei sobrietăți uitate, senatorii acceptau să fie colegi cu un cal, iar pe șoselele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fotografia sa într-o ipostază feminină. Are perucă de femeie, buzele rujate și sprâncenele date cu rimei. Destul de reușită deghizare. Și îmi explică foarte sobru, stimulat de perplexitatea mea: Am reușit mai multe performanțe, ca femeie și ca bărbat". Am amuțit. Ce înțelege, oare, prin "performanțe"? Nu îndrăznesc nici să-i cer explicații, de teamă să nu comit o gafă, și nici să plec. Theo ia foaia și în dreptul numelui său își notează adresa, explicîndu-mi că există un singur "Theo in
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Sau nu vrea de-ajuns? Poate nu iubim îndeajuns viața? Ați observat că numai moartea ne trezește simțămintele? Cât de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au părăsit, nu-i așa? Cât de mult ne admirăm dascălii care-au amuțit, cu gura plină de țărnă? Omagiul se lasă rostit atunci în chipul cel mai firesc, omagiul pe care l-au așteptat poate de la noi întreaga lor viață. Dar știți de ce suntem întotdeauna mai drepți și mai generoși cu morții? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
la joc, la teatru, trăiam acum după adevăr. Dar adevărul, dragă prietene, e plictisitor la culme. Nemaiașteptând nimic nici de la dragoste, nici de la castitate, m-am gândit că-mi mai rămânea desfrâul, care înlocuiește de minune dragostea, face râsetele să amuțească, tăcerea să coboare, dăruind nemurirea. Pentru cel ajuns la un anume grad de beție lucidă și care, culcat noaptea târziu între două femei de stradă, se simte golit de orice dorință, speranța nu mai e o tortură; spiritul său domnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pe o mătură sau o mumie pe un schi șchiop. Așadar, baba nu știa! Rămăsese turlacă! Dar baba știa altceva ... și cele două lucruri la un loc o făcuse să fie apucată de rele. Ce va face acum baba? . . . Va amuți din spaimă . . . sau va vorbi? . , . Socoteli mintale repezi deoarece Lina se întorcea. - Te-am făcut să aștepți! se scuză, picând pe un fotoliu, apoi se sculă iar să închidă ușa, mereu robotnică. Mini se uită după ea cu ochi pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
istorie. Sărbătorile nu mai sunt sărbători. Au devenit, ca la oraș, zile de odihnă. Nici măcar cârciumile nu mai sunt o "instituție". Le-au luat locul niște "baruri" rurale, cu jocuri mecanice. Altădată, în nopțile cu lună plină, când toate zgomotele amuțeau ― ca să se poată scula înainte de răsăritul soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate de fiorul cosmic ce copleșea nu numai satul, ci și munții. Uneori, câte un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cînd scamatorii Încearcă să le arate copiilor că pe lumea asta nimic nu este imposibil. Atunci Îi cheamă, Îi invită să se apropie unul dintre ei, oricare și să Încerce să facă o scamatorie. Copiii rămîn Înmărmuriți cu toții, se rușinează, amuțesc, lasă capul În jos Încercînd să se ascundă, guvernantele Îi Împing de la spate, le spun să se ducă și tot așa pînă cînd răsare unul mai curajos, unul care, probabil, a mai văzut scamatorii și se duce În față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea, Își dădu seama imediat că nu-i sosise ceasul morții, stătu cîtva timp descumpănită, ca și cum cineva ar fi luat În fața ei de pe o tavă tocmai prăjitura care-i plăcea mai mult, nu-i nimic, data viitoare... Fapt e că amuțise dintr-odată și apoi Își reveni ca și cum cineva i-ar fi făcut vînt ușor cu un evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
extraordinar. Toți erau emoționați. Atît de tare, Încît ea nu-și putu stăpîni gîndurile și socoti că Cinthia ar fi avut acum unsprezece ani; ochii i se umplură de lacrimi chiar acum Înainte de cocteil, o să mi se umfle pleoapele. Servitorii amuțiseră. „De ce? se Întreba ea; or fi observat oare?“ În clipa aceea Nilda spuse În numele tuturor că erau alături de doamna și-i Înțelegeau durerea. Susan căzu pe gînduri, ce atenți sînt cînd e vorba de cei dragi... ce mult știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea la locul ei, conversația se lega din nou pînă la viitorul hohot de rîs. Ceva mai Încolo, Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
l aducă și vedea apărînd de după perdea, ca prin ceață, prin aburii de la duș, brațul maică-sii care apuca prosopul fredonînd. Fredona și acum, chiar dacă din cînd În cînd numele Vilmei Îi venea dintr-odată În minte, silind-o să amuțească. Atunci se ocupa de corpul ei, folosind săpunul cel mai fin din lume și simțea o plăcere nespusă văzînd că era la fel de frumoasă ca Înainte, apoi, În timp ce-o să se șteargă, o să-și dea seama Încă o dată că putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]