1,230 matches
-
din comunism, cu greu Îmi puteam permite o pereche de jeanși, costau mai mult decât câștigam eu Într-o lună. Și eram virgină! Mă iubea atât de mult, Încât a insistat să facem dragoste abia după căsătorie. — Serios? zise Matthew amuzat. Dulce inocență! — Mie nu-mi păsa, voiam s-o facem Înainte, zise ea frivol, mângâind aerul cu mâna. Dar el a insistat să-mi protejeze onoarea. Totul era minunat. Până am ajuns la vila lui imensă, exact ca a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
m-am Întristat când am ajuns aici și ți-am văzut casa. Încă nu fac parte din „familie“. Câțiva ani după ce am rupt logodna am fost disperată, oricum. Așa am ajuns eu ultima virgină din facultate. — Chiar așa? Întrebă el amuzat. — Din fericire, acum nu mai sunt, zise ea, aruncându-i o privire ghidușă. Matthew nu era un puști, ca Stefano. Era bărbat, iar dragostea din prezent era mult mai bună decât cea din trecut. După ce terminară micul dejun merseră lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pace, te voi invita prin Francisc să ne vizitezi. Îi voi șopti Bătrânului: «Chemați-l pe doctorul Dinu aici, vă rog. Faceți-mi acest hatâr. Vă prețuiește, dealtfel, foarte mult și ar merita să-l cunoașteți»” Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. „Sper că n-ai să faci una ca asta”. „Dar de ce nu?” „Pentru că te rog”, zise el serios, uitându-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aripă a clădirii, unde în mod normal n-aveam ce căuta. Laura nu apărea deloc și simțeam un gol din ce în ce mai înăbușitor în stomac și în plămâni. Când, în sfârșit, a apărut, m-am fâstâcit. De data aceasta a zâmbit ea, amuzată, oprindu-se interogativ. „Ce doriți?” am întrebat-o și în clipa aceea m-am gândit că nu puteam spune ceva mai caraghios. Ea izbucni în râs. „Eu, nimic”. Și din nou m-a lăsat să mă descurc singur în fundătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus, jos, în față, la ceafă, peste tot ești privit, examinat, măsurat, cântărit din ochi de nenumărate chipuri care-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și ușor amuzate. Ce mai e și asta? Ești tot tu în „ceilalți”, firește. Ei au mutra ta, hainele tale, gesturile tale. Te imită în mișcări și reacții. Așteaptă, stau la pândă. Adică, vezi și în același timp ești văzut. Observi, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reacționez. „Femeia asta...” mi-am zis în sinea mea. Dar nu mi-am dus gândul până la capăt. Vroiam să spun: „e prea normală”, dar îmi suna prost această constatare; ar fi însemnat că eu mă purtam anormal. — Bine, spuse ea amuzată. Cu o condiție: mie să nu-mi vorbești despre Bătrânul. Ai mâncat? — Nu. — Atunci ridică mâneca la cămașă, să-ți iau sânge. Și cum eu stăteam în continuare buimăcit, s-a lipit de mine. Prostule! M-a sărutat, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se spele pe mâini. Francisc ne-a dezinfectat pe amândoi și am pătruns în sala cu oglinzi. Mă așteptam ca Laura să fie uluită, sufocată de surpriză și m-a decepționat prima ei reacție. Se uita în jur mai degrabă amuzată decât copleșită. Când îi propusesem, odată, să mă însoțească în sala cu oglinzi, zâmbise clătinând capul: „N-ai decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă”. Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
șoptise femeii care Îi Înmînase cecul și Îl condusese iute spre ieșire. — Există două Asociații ale Aspersoarelor de Incendiu, i-a șuierat ea, Împingîndu-l spre ușă. Cea de față reprezintă magazinele nesindicalizate! Maggie rîde furtunos, apoi Îl privește cu simpatie amuzată, ecoul rîsului ei Încă umplînd camera. — Apropo, ce caută convenția pompelor de sîni În orașul Companiei? Toți șmecherii ăștia de-aici alăptează? — Bună Întrebare. Părerea mea este că directorul nostru e interesat de subiect, s-ar putea ca noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și o să-i prindem pe toți. Maniacul Încuviințează: — CÎini! La dracu’! Să adulmece mînerele de la ușă. Snif, snif. E fals! Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Ar putea să adulmece vopselurile acrilice, fibrele de sticlă, tot felul de materiale sintetice... Amuzați, cei doi amici se Întrec În a inventa modalități prin care se pot detecta restaurările lipsite de autenticitate: un sistem complicat de oglinzi care ar putea să-i prindă pe cei care utilizează falsuri În pavajele curților; supraveghere cu camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mult cu cît Diavolul Încuviințează Încruntat. Ai fi tentat să crezi că Sfințenia Sa Încopitată ar putea accepta moartea drept o Încheiere adecvată, sau măcar drept temei pentru o Îndulcire a pactului. Foarte cinstit, nu știu, spune Diavolul, doar ușor amuzat. Îmi tot schimbă agenda. Cazul tău a fost dat deoparte, pentru moment. Se coace o chestie foarte mare și am fost chemat la ordine. Nu știu cînd o să mai apucăm să stăm de vorbă noi doi. Dar nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se opri o clipă. — Apropo, m-a căutat la birou un redactor sportiv negru de furie acum nici cinci minute. Părea să creadă că ne-ați faultat cu Federația de Fotbal Neprofesionist. Ochii de un albastru-pal ai lui Jack licăreau amuzați. — Dar i-am spus că trebuie să fie o greșeală, că tu una nu ești adepta mentalității înguste a poveștilor în exclusivitate, că viziunea pe care o promovează Citizen este una pozitivă și de cooperare. Dacă ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se coboare pentru a obține un subiect. Cu mult înainte să vină pastele, lui Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate. I-a dat târcoale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru pseudonimul care urma să-l facă celebru. Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan Ruia, ales pentru un proiectat volum de versuri, Hamlet, dar într-un alt manuscris, datat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înaintea expatrierii și publicat, ulterior de către Vinea în Contimporanul... Printre promotorii autohtoni ai Dadaismului, nu putea să nu se numere Ion Vinea. Articolul „Dada“ apărut în Adevărul, anul XXXIII, nr. 11052, 15 aprilie 1920, este însă un text de susținere amuzată, detașat-complice. Calificat drept „libertarism estetic”, Dadaismul este definit prin parafrazări ale formulelor lansate de către unii adepți ai săi (sînt menționați „tînărul poet” Francis Picabia — de fapt, acesta era mai ales plastician... — și „mirobolanta” revistă 391): „cea mai nouă dintre formule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu - e răsturnată într-un sens sceptic, la care viața practică a lumii moderne conduce reflecția (...). Sub masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca sculptorul să-și scoată din ea opera. Ar fi de-ajuns ca mintea și sufletul tău să se desprindă de tot ceea ce le ascunde, și orice bărbat ar putea să te dorească. S-a uitat la mine binevoitoare și amuzată. - Vrei să fii tu acel sculptor? Întrebarea ei m-a încremenit și am bombănit ceva despre îndatoririle mele de la Brescia. - Fără scuze, Stiliano, și nu înceta să fii sincer. Uită-te la asta! Mi-a întins un sul cu omiliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat la picioare, și s-a retras, din nou nepăsător, în beznă. Exarhul, care urmărise toată scena amuzat, mi-a poruncit din nou: - Mâine în zori o să pleci, altfel nici măcar Andras n-o să te poată salva. Nesuportând ca viața mea să fi depins de acel om nelegiuit, am scos înscrisul cu care m-a privilegiat Heraclion. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai văzuse niciodată cu pixul În mână -, Îi răspunse că era o problemă de proprietate. — Când moare cineva, dacă lucrurile nu sunt clare, apar Întotdeauna necazuri și În cele din urmă trag ponoasele cei cinstiți și copiii. Celălalt Îl Întrebă amuzat cine murise. — Doi pe care-i cunoșteam bine. Antonio Îi răspunse fără a da prea multă importanță frazei, iar Romeo continuă să pună cruciulițe pe biletele de loterie și-l Întrebă dacă voia și el o cotă parte din sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe spătar. Un balon roșu legat la Încheietura mâinii plutește deasupra capului său. Cu o hăinuță absurdă - nepotrivită cu casa modestă și goală. Un smoching negru, deosebit de elegant, cu papion de mătase, desculț și el. Pe chipul rotund, vesel și amuzat, o expresie fericită, Îndreptată spre televizorul pe care Îl privește și pe care Îl privea și atunci. În brațe, carcasa În culori strălucitoare de la caseta din aparat. Regele Leu. Măcar el nu și-a dat seama de nimic. O gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
hotărâți, deși el știe că cele mai multe dintre întâmplările cu fantome au explicații simple, sigur că nu vrea să le dezamăgească și speră din tot sufletul să fie o fantomă acolo și să le-o aducă legată fedeleș. Zoe îl privea amuzată și îngrijorată totodată, își dădea seamă că bărbatul acesta distins și elegant n-ar fi vorbit niciodată astfel. Pe de altă parte, era mișcată de privirea lui de om sfâșiat. De fapt, Zogru era fericit, o privea cu tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să continue. - Ce vrei să fac pentru tine, ca să mă crezi că sunt Zogru? - Absolut nimic. Te cred pe cuvânt. - Totuși, spune-mi ceva, ceva greu și pe care Alecu nu l-ar putea face. Ea îl privea în continuare amuzată, ca și când n-ar fi avut de gând să răspundă. - Spune-mi ceva ce te preocupă acum, ceva interesant și teribil... - Ca stafia din Balta Icoanei? - A! Stafia! Am să mă duc acolo mâine, iar mâine seară am să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul că încă nu începuse să sângereze i se părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau. - Dar ce se întâmplă, a întrebat Lea, brusc amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați mai văzut-o așa roșie până acum? - Ce ți-a făcut, a întrebat-o Laban, mârâind ca un câine care simte un străin în apropiere de turma lui. Și-a încleștat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să se dea Înapoi. O privi cu atenție și Își mai Îmblînzi glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin? Marie dădu ușor din umeri și se pregăti să se Îndepărteze. El o reținu apucînd-o de braț. - În mod foarte egoist, eu unul aș regreta să nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tine orice s-ar Întîmpla, de acord? - Nu-ți face griji. - N-aș suporta să te pierd. Marie se Împurpură la față și aruncă o privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii, nu se simțea nici cu totul adultă, nici la fel de sigură pe ea Însăși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
meu disprețuitor se evaporă într-o clipită. — Serios ? spun, făcând eforturi să nu par prea agitată. Ai auzit tu asta ? — Și zi așa, chiar l-ai pus la punct pe William Griffiths în fața tuturor ? Își încrucișează brațele și mă privește amuzat. Tu nu greșești niciodată, Samantha Sweeting ? — Ei, ba greșesc și eu, ca tot omul, spun modestă. Crede-mă. De pildă, când nu te-am înșfăcat de braț și nu ți-am spus că nu sunt cu nimeni, în prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]