3,154 matches
-
și introspecția eșuată Se spune că din confruntarea cu răutatea celorlalți obținem o șlefuire, o maturizare a propriei interiorități. În lipsa acestei confruntări decisive rămânem naivi, adică la periferia revelației autentice asupra vieții cotidiene, asupra mundaneității proiectate întru temporal și efemeritate. Ancorarea în miezul vulcanic al lumii circumscrise istoric presupune, așadar, o deșteptare, o deschidere a privirilor interioare spre realitatea abordării celuilalt de către o mare parte a ființelor umane. Deșteptarea, trezirea, accesul intelectului la luciditate presupune o etapă anterioară de orbire și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
luciditate se instaurează pe fundalul unei strângeri și aduceri la sine, unei concentrări ce anulează disiparea, consumul și risipirea eului în naivitate. Aici are loc întoarcerea conștiinței spre propria interioritate, refuzul exteriorității din care provine răutate agresivă a celuilalt și ancorarea în refugiul lăuntricului. Acolo, în vibrația profunzimii sinelui, eul începe intuirea forțelor abisale ce-l susțin întru și dincoace de el. Această intuire poate evolua transformându-se în exercițiul complex al introspecției, al lucidității întoarse analitic spre interioritatea ce-i
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile? În ce constă raportul dintre ancorarea umană în temporalitate și cei doi poli afectivi extremi, fericirea și suferința? Cum este resimțit timpul în fiecare dintre cele două cadre și poziționări ontice? Suferința, ca experiență personală extremă, poate fi supusă unei departajări conceptuale fundamentată în natura surselor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne bântuia fantomatic încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând se dovedește, astfel, iluzorie iar presimțirea trecerii rapide a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
negura, de a izgoni bezna spre a reîntâlni diversitatea cromatică a lumii. În mișcarea agonică a brațelor, orbul își construiește propriul său drum pe care pășește copleșit de propria-i povară existențială. Întâlnindu-și însoțitorul, el este pătruns de liniștea ancorării în ținutul insular al siguranței oferite prin conexiunea existențială și inter-relaționarea cu un celălalt care vede împrumutându-i din traiectoria unui mers sigur și ferit de obstacol. Lăsat fără sprijinul ghidării de aproape, orbul, cel mai adesea, se împiedică și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poate genera și susține ființa frivolă a omului. Visarea creatoare, curajul împins spre extremele incoștienței ce păstrează totuși noblețea sau gestul autodepășirii sinelui prin supra-normalitatea sacrificiului toate aceste trăsături inedite pot caracteriza pe cei ce se deschid reciproc întru iubire. Ancorarea în această paradigmă a dragostei îi face purtătorii unor potențe ce-i ridică cu mult peste normalitatea celor a căror iubiri s-au stins ori nu s-au aprins încă. Însă, deplina recunoaștere și confirmare a dictonului Cine iubește acela
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de sănătate a corporalității susținea integrarea și menținerea naivă în fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună și echilibru de conviețuire fericită. Această punctare ce secționează aici afilierea individualității la marșul anonim comun se manifestă ca o ruinare a temeliilor conexiunii sociale dintre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
flux de amănunte și detalii ce se cer deschise întru exploatare ca replică la suferința ce-i copleșește, ca sprijin ce ar putea echilibra cumpăna unui destin coborât în dramă și tragedie. Acest mod de raportare la dimensiunea lumii permite ancorarea în exercițiul profunzimii, al pătrunderii lucide și sfredelitoare spre crepusculul situat dincolo de fluctuațiile superficialului hipnotic ce tranzitează odată cu succesiunea temporală. A auzi și a rosti sunetul reprezintă una dintre formele cele mai importante de cunoaștere și interacțiune umană, de comunicare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
realitatea lor individuală înlocuind reala identitate cu virtualitatea unui rol. Negându-și viciile, răutățile și neputințele ce încă mai răsună la început dinspre interioritate, un astfel de actor uită gradual de autenticul său nume pentru a adopta pseudonimul impus prin ancorarea în banalitatea mundaneității. Ce această banalitate îi solicită în comportament și acțiune, el va împlini neîntârziat. Cel mai adesea, atunci când un semen este lovit prin suferințe de ordin spiritual, profunzimea ascunsă a celorlalți nu rămâne, însă, nici măcar în câmpul unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce poartă imanentul efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte, adesea, că survine acea dualitate dintre bine și rău ce se impune cotidianului fără a fi rezumat doar la nivelul și momentul său. Acest suferind
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndură suferințele cauzate și susținute de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
privire dinspre poziționarea într-un astfel de cadru spre adâncimile ce-l mențin, o sondare a transcendenței dinspre grosierul imanentului prin intermediul observării aprofundate a experienței și semnificațiilor ultime ale suferinței nu poate fi aici tolerată. Mundaneitatea cotidiană, ca dealtfel, toate ancorările în imanent resping perspectiva unei resurecții de viziuni și operări, răsturnare existențială și deschidere a cunoașterii în urma căreia o altă valență definitorie ar fi acordată în special viețuirii umane terestre, anume aceea de a nu se mai raporta la sine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau mereu îndurerata revenire la mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Teoria lui Maslow este utilă pentru a indica nivelul de motivare la care se află un angajat, dar și pentru a face predicții despre comportamentele de muncă, respectiv pentru a interveni cu soluțiile adecvate de motivare. Conform dinamicii acestui model, ancorarea angajatului la unul dintre cele patru nivele din ierarhia nevoilor (nevoi fiziologice, nevoi de securitate, nevoi de afiliere, nevoi de recunoaștere) atrage după sine direcționarea comportamentului pentru satisfacerea acelei nevoi. Unul dintre neajunsurile modelului Maslow vine exact din nucleul său
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
prețurilor de consum), având în vedere familiaritatea publicului cu acest indicator și nevoia de a asigura transparența și credibilitatea deciziilor de politică monetară; ii. stabilirea țintei ca punct central încadrat de un interval de variație (+/-1 puncte procentuale) în scopul ancorării eficace a anticipațiilor inflaționiste; iii. anunțarea unor ținte anuale de inflație pentru un orizont mai lung de timp (inițial 2 ani), ceea ce accentuează perspectiva necesară pe termen mediu a politicii monetare; iv. continuarea practicării flotării controlate a cursului de schimb
Evaluarea politicii monetare din perspectiva atingerii obiectivelor de convergenţă nominală şi reală. Aspecte specifice crizei financiar - economice actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Silviu șeitan, Alin Marius Andrieş, Mircea Asandului, Angela Roxana Calistru, Dan Marius Voicilaş, Ion David, Diana Viorica Lupu, Andra Lavinia Nichitean, Alina Picu, Tudor Alexandru Ganea () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2360]
-
orice român cu frica de Dumnezeu și cu oleacă de rușine față de păcatul de a avea un copil din flori, ar bate din palme la lecturarea ei și ar blagoslovi-o pe biata fată că s-a scăpătat fără cununie... Ancorarea în morala ce dăinuie pe la noi din vremuri imemoriale, nu poate fi o greșeală. Trebuie doar să o poți face, să te transformi într-un cronicar al vremurilor tale. Câți scriitori români nau preaslăvit realismul socialist? Adică au copiat timpul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
episcopal universal: „El înțelege că Petru personifică toată biserica; și că, după cum orice episcop este mirele propriei biserici, la fel Petru, episcopul Romei, poate fi numit și mirele bisericii universale, care, toată, are în el fundamentul ei vizibil”. Din cauza acestei ancorări misterice preotul se evidențiază ca fiind o figură complexă și, prin urmare, din punct de vedere uman, contradictorie: el apare, în același timp, ca om al străzii și al orașului, dar și ca om universal și ecumenic; își înscrie numele
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din lipsă de probe. Însă geografia electorală regăsește liniile de fractură socială și politică care situau în opoziție vestul burghez și estul popular. Într-adevăr, o analiză a alegerilor desfășurate la Paris între 1965 și 1977 concluzionează că "terenurile de ancorare permanentă a stîngii nu trec dincolo de o graniță Alegerile municipale din martie 2001 care, de la nord la sud, ar secționa Parisul de la poarta Clignancourt la poarta Gentilly" [Ranger, 1977, p. 806]. Chiar dacă ne întoarcem în trecut pînă la alegerile din
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
consideră Ion Vinea - apare cu adevărat, sub presiunea „stilului nou al planetei unificate”, posibilitatea construcției unei tradiții (moderne) universalizabile prin intermediul acțiunii unei elite independente și novatoare, pornind de la necesitățile „colective” și de la filonul artei noastre populare „fără subiect”. Nevoia de ancorare a nonfigurativului modern („arta fără anecdotă”) într-o tradiție premodernă balcanică - în cazul de față, musulmană - e afirmată în parabola euristică din „Promisiuni“, sub forma unui dialog între Hamlet și Polonius: „Mohamet a interzis credincioșilor reproducerea chipului omenesc și porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din medii defavorizate material sau cu CES, precum și extinderea colaborării cu alte școli din județ, din țară și din străinătate. Prin aceste elemente ne conturăm viziunea asupra unui viitor în care ne propunem atât creșterea calității actului instructiv-educativ, cât și ancorarea într-o realitate aflată în permanentă schimbare. Pentru noi, efervescența, pasiunea, eterna căutare sunt resursele pentru găsirea răspunsului potrivit la provocările viitorului. Director al Liceului Teoretic “Miron Costin” Iași Profesor Viorica Dobre
La ceas aniversar. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_578]
-
stă în fotoliu, picior peste picior. Nu fumează, un Magician nu are nevoie să fumeze, el poate să simtă fumul în plămâni dacă dorește, doar de aceea este Magician, nu? - Încă mai visezi contracte? Îmi voi permite să afirm că ancorarea ta într-o jalnică expectativă mă pune serios pe gânduri. Poate că ar trebui să mut geamantanul cu bani în debaraua altcuiva. Știi, mă gândesc foarte serios la o astfel de perspectivă. Tu nici nu mai ai nevoie de agenți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atitudine specifică a creștinului în fața fenomenului globalizării care, așa cum am sesizat, integrează și angajează în mod inevitabil orice sferă a existenței umane și pe orice om. Poate de această atitudine profund creștină depinde viziunea corectă despre om, despre societate și ancorarea valorii lor în dimensiunea spirituală și religioasă a existenței umane. 3. Atitudinea creștină în fața globalizării Creștinismul, diferit de alte religii, are o tradiție socială care îl angajează pe om în lume ca să lucreze pentru dreptate, libertate, respectul demnității și pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei națiuni? Când o națiune ia conștiință de sine însăși pentru a-și modifica direcția și cursul existenței sale, când la această răspântie ea înțelege să-și valorifice toate virtualitățile în sensul ancorării în marele ritm al istoriei, atunci se apropie de momentul esențial, daă nu de culmea sa. Dacă România nu țintește înspre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această țară într-un trecut de umilințe și un prezent de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a sferei neutre spiritului și a bazelor materiale ale istoriei. Mi se pare o încercare hazardată a stabili o ierarhie în aceste viziuni ale substructurii culturii. Unii au susținut că reclamarea de la sânge și pământ indică o perspectivă mai profundă, ancorarea în regiuni mai adânci, cu rădăcini mai mari și cu toată eternitatea valorilor vitale. De altă parte, nu trebuie să se uite că accentuarea până la mistică a economicului a pus problema justiției și a repartiției, trecând astfel în domeniul etic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Deghizată în spatele unei „metodologii ariene” (pentru a prelua sintagma arhimandritului Iustin Popovici), ideologia Iluminismului umanist a acutizat ruptura umanismului renascentist între „minte și inimă”, cerebralizând impudic jocul speculativ asupra tainelor Bisericii, perpetuând pe orizontală bruiajul scolastic de odinioară printr-o ancorare detașată în câmpul curiozităților literare lipsite de finalitate. Modernitatea există oriunde omul trăiește, în cuvintele lui T.S. Eliot (1888-1965), o „dezmembrare a sensibilității”1. După un asemenea diagnostic, răspunsul teologiei nu se poate obține efecte terapeutice salutare printr-o adâncire
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]