2,199 matches
-
Ciudățenii și anecdote din viața lui Balzac, Povestea lui Satni-Khâmois, Din literatura indiană, iar Nicolae Iorga scrie despre orașul Făgăraș. Revista mai publică notele de călătorie ale lui Radu D. Rosetti, materiale pe teme științifice și culturale, reportaje, aforisme, jocuri, anecdote, sfaturi practice. Alți colaboratori: Victor Eftimiu, Traian Maior, N. Mihăescu. A. P.
STIU-TOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289938_a_291267]
-
recent, a atras atenția multor cercetători interesați de o nouă problematică istorică, mai puțin tradițională, și de reconstruirea realității sociale și umane din orice epocă. Bibliografie. Ediții: PL 67, care trebuie completată cu diversele descoperiri ale lui Morin publicate în Anecdota Maredsolana, Maredsous, 1937; totul a fost apoi retipărit în CChr.Lat 103-105, 1953; SChr 175, 1971; 243, 1978; 330, 1986 (M.J. Delage); 345, 1988; 398, 1994 (Œuvres monastiques: J. Courreau, A. de Vogüé); volumul PL 39, 1735-2354, conține Sermones suppositicii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți, în care celelalte centre din Nitria și Kellia sînt mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime și de anecdote referitoare la diverși călugări, în care se prezintă, în manieră nesistematică, elementele de doctrină și de viață practică ce se nășteau din experiența ascetică în deșert, unde cei care căutau perfecțiunea evanghelică trebuiau să-și construiască zi după zi, ca să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se succedă întrebarea unui discipol, răspunsul unui maestru și, eventual, o cerere de clarificare urmată de un nou răspuns; (2) o sentență care nu constituie un răspuns la o întrebare, ci este extrasă dintr-o conversație colectivă; (3) o scurtă anecdotă biografică ce echivalează cu o maximă în virtutea învățăturii pe care o conține; (4) o poveste mai lungă, care a existat în mod autonom înainte de a fi inclusă într-o culegere; (5) extrasul dintr-o operă literară (de exemplu, din Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imediat: începe cu un prolog - în care se spune că viața călugărilor din deșert este descrisă ca să fie un exemplu pentru ceilalți frați -, urmat de o serie de capitole de mărime variabilă, dedicat fiecare cîte unui personaj, unde se relatează anecdote și se reproduc spusele acestuia. Istoria are aspectul unei mărturii directe (formula recurentă pentru a introduce personajele este „noi am văzut”) și, într-adevăr, așa este în bună parte, însă au fost utilizate în mod sigur și izvoare scrise; veridicitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cazul Convorbirile lui Ioan Cassian (cf. pp. 000-000), analoage ca gen. Textele lui Dorotei păstrează spontaneitatea exprimării orale. Temele sînt dezvoltate cu ajutorul unui aparat format din citate biblice, din maxime ale Părinților din pustie și, mai ales, din multe anecdote și episoade preluate din tradiția monastică și din experiența personală a lui Dorotei, completate cu foarte multe imagini și comparații. Spontaneitatea și prospețimea nu pun în umbră predilecția pentru enumerarea și clasificarea entităților despre care se discută, indiferent dacă e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că relatează o amintire a lui Petru Ibericul referitoare la predica ținută de Nestorie la Constantinopol împotriva termenului Theotokos; aflat încă în amvon, ereticul ar fi avut un atac care a dovedit că era posedat de diavol. Conform unei alte anecdote, Avva Andrei ar fi avut o viziune în care o mulțime formată din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după trei zile acesta ieșea și se dovedea a fi Domnul, care spunea: „Episcopii m-au răstignit din nou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inferior acestuia în ce privește finețea evaluării istorice: el e cam credul și îi place să povestească întîmplări miraculoase. Numai că acestea nu reprezentau atît gustul și mentalitatea istoricului Sozomen, cît ale publicului căruia acesta i se adresa, care era pasionat de anecdota cu subiect miraculos, de viețile sfinților, de faptul neobișnuit și era impresionat de aspectul exterior și spectaculos al cultului. De aceea, Sozomen respectă moda din vremea sa, cînd oamenii erau interesați de relicvele martirilor, și vrea să-și aducă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
incluziuni, unele formând propoziții (aici, introduse prin 4 V, dintre care două - adică primul și al doilea format din 2 verbe alăturate alcătuiesc o singură unitate: să facem/ să creăm și să dăm, să slujească (ca detaliu, dacă vrem, de anecdotă să amintesc faptul că, la începutul anilor '50, secretara-dactilografă a Institutului unde lucram, mi-a arătat, uimită - căci, vară a lui M. Ralea, făcea parte dintre cei școliți mai de mult -, că textul dat pentru Gazeta de perete, de către o
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria cu coșmarul (sicriul cu trupul mutilat în timpul anchetei al colonelului, cu mâinile așezate cuminte pe piept, doar că fără unghii), abjecția cu puritatea, revolta cu rugăciunea, proza cu poezia, anecdota cu meditația înaltă. K. își amintește scene și personaje din copilărie sau din tinerețea sa de poet rar sau foarte rar publicat ori chiar suspectat (faima de „nebun” l-a ferit poate de represalii mai dure); „Exilul a început pentru
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
românesc, Câteva tipuri de actori -, fie prin număr, cele care se ocupă de analiza vieții teatrale sau de evocarea unor întâmplări cu actori. Proza lui B. este foarte diversă, de la fantezii la amintiri și note de călătorie, de la romane la anecdote. Cuibul fericirei (1884) este o nuvelă ce stă, ca multe alte proze ale sale, sub semnul literaturii de senzație. Volumele care au urmat sunt culegeri conținând prelucrări de folclor, versuri, nuvele, povestiri, amintiri. Între acestea, De scârba boilor, Jitarul, La
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
Iuga sau Berbecii la păscut, Iași, 1881; Cuibul fericirei, Iași, 1884; Bogdan I sau Întemeietorul Moldovei, Oradea, 1890; Frunze verzi, Iași, 1892; Ciceron, Iași, 1892; Traian și Dochia, Iași, 1892; Izvorul lui Dan, Iași, 1892; Abraam, Iași, 1892; Povești și anecdote din popor, Iași, 1892; Și nouă, și vechi, Iași, 1893; Pe câmpul de onoare, Iași, 1893; Licențiații, Iași, 1894; 15 comedii, Iași, 1894; Bursucul, Iași 1896; Arta de a vorbi, recita și declama în societate, în public, pe scenă & ct
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
Maria Ciobanu, I. G. Sbiera. S-au republicat și pagini din V. Alecsandri (Legenda sfințirii bisericii de la Curtea de Argeș), G. Coșbuc (Ștefan Vodă, Doina ș.a.) sau din autori mai puțin cunoscuți, precum Smara și G. Gr. Caïr. Producțiile folclorice (legende, doine, anecdote) sunt culese, cele mai multe, de Ion Pop-Reteganul , dar și de S. Fl. Marian, Gh. Cătană, Iosif Vulcan, Th. A. Bogdan. La „Telegraful redacțiunei” I. Pop-Reteganul îi răspunde elevului Octavian Goga: „Ai talent [...] cultivă-l cu diligență”, iar în numărul următor (5-6
REVISTA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289218_a_290547]
-
După spusele fiului său, scriitorul Eugeniu Sperantia, ar fi pus în 1901 bazele unui prim muzeu românesc de etnografie. În publicistica literară S. s-a afirmat de timpuriu. Ca elev, trimite versuri la „Perdaful” (1873). Cea dintâi scriere semnată este anecdota Trei surzi, apărută în 1881 la „Contemporanul”. Folclorul l-a atras din copilărie, dar nu a făcut operă de culegător. Conștient de valoarea psihologică deosebită a creației populare, el a versificat, din ce în ce mai prolific, pe teme folclorice, creând anecdote. Acestea, impropriu
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
semnată este anecdota Trei surzi, apărută în 1881 la „Contemporanul”. Folclorul l-a atras din copilărie, dar nu a făcut operă de culegător. Conștient de valoarea psihologică deosebită a creației populare, el a versificat, din ce în ce mai prolific, pe teme folclorice, creând anecdote. Acestea, impropriu numite „populare”, au cunoscut o rapidă difuzare și s-au bucurat de aprecieri favorabile din partea lui B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol, Al. Vlahuță, N. Iorga. Succesul obținut cu primul volum, Anecdote populare (1888), îl determină să folosească, în
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
versificat, din ce în ce mai prolific, pe teme folclorice, creând anecdote. Acestea, impropriu numite „populare”, au cunoscut o rapidă difuzare și s-au bucurat de aprecieri favorabile din partea lui B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol, Al. Vlahuță, N. Iorga. Succesul obținut cu primul volum, Anecdote populare (1888), îl determină să folosească, în continuare, resursele acestei specii, fără a mai porni de la texte populare, ci inventându-și singur subiectele. Ies, astfel, la intervale scurte, aproape douăzeci de volume, unele recenzate sever de G. Ibrăileanu și Ilarie
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
folosească, în continuare, resursele acestei specii, fără a mai porni de la texte populare, ci inventându-și singur subiectele. Ies, astfel, la intervale scurte, aproape douăzeci de volume, unele recenzate sever de G. Ibrăileanu și Ilarie Chendi. Chiar titlurile indică devalorizarea anecdotelor lui S., devenite, din „populare”, „botezate”, „sărate”, „afumate”, „piperate”, „împănate”, „de post”, „marinate”, „cu noroc” etc. Intenția moralizatoare, o constantă a scrisului său, se manifestă și în piesele de teatru, sătesc sau pentru școlari - Teatru (I, 1894), Ce face beția
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
studii de folklor (1914) sunt expuneri didactice, cu unele exagerări și inadvertențe, privitoare la câteva specii populare sau la unele probleme legate de originea și vechimea poeziei populare. Din producția literară a lui S. rezistă numai un număr restrâns de anecdote din primii ani ai activității sale. În manuscris s-a păstrat, la Biblioteca Academiei Române, lucrarea Folklor și etnografie. Intenționa realizarea unei colecții cuprinzătoare de anecdote populare și a unui studiu extins despre valorile noastre spirituale. SCRIERI: Anecdote populare, I-III
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
vechimea poeziei populare. Din producția literară a lui S. rezistă numai un număr restrâns de anecdote din primii ani ai activității sale. În manuscris s-a păstrat, la Biblioteca Academiei Române, lucrarea Folklor și etnografie. Intenționa realizarea unei colecții cuprinzătoare de anecdote populare și a unui studiu extins despre valorile noastre spirituale. SCRIERI: Anecdote populare, I-III, București, [1888]-1893; Fabula în genere și fabuliștii români în specie, București, 1892; Omer întinerit, București, 1893; Proza, I-II, București, 1893-1894; Vorba de acasă
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
număr restrâns de anecdote din primii ani ai activității sale. În manuscris s-a păstrat, la Biblioteca Academiei Române, lucrarea Folklor și etnografie. Intenționa realizarea unei colecții cuprinzătoare de anecdote populare și a unui studiu extins despre valorile noastre spirituale. SCRIERI: Anecdote populare, I-III, București, [1888]-1893; Fabula în genere și fabuliștii români în specie, București, 1892; Omer întinerit, București, 1893; Proza, I-II, București, 1893-1894; Vorba de acasă, București, 1893; Teatru, I, București, 1894; Anecdote afumate, București, 1898; Predoslavia lui
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
despre valorile noastre spirituale. SCRIERI: Anecdote populare, I-III, București, [1888]-1893; Fabula în genere și fabuliștii români în specie, București, 1892; Omer întinerit, București, 1893; Proza, I-II, București, 1893-1894; Vorba de acasă, București, 1893; Teatru, I, București, 1894; Anecdote afumate, București, 1898; Predoslavia lui Ureche, București, 1898; Icoane vii, București, [1898]; Ce face beția, București, 1900; Ce face dracu, București, 1900; De necaz, București, 1900; Lângă pământ, București, 1901; Feigheală, București, [1902]; ed. (Vinovată?), București, 1922; Minunea vieții și
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
lui Ureche, București, 1898; Icoane vii, București, [1898]; Ce face beția, București, 1900; Ce face dracu, București, 1900; De necaz, București, 1900; Lângă pământ, București, 1901; Feigheală, București, [1902]; ed. (Vinovată?), București, 1922; Minunea vieții și cheia lumii, București, 1902; Anecdote botezate, pref. Al. Vlahuță, București, 1903; Anecdote împănate, București, 1903; Anecdote piperate, București, 1903; Călătoriile lui Enache Cocoloș, București, 1903; Anecdote de post, București, 1904; Introducere în literatura populară română, București, 1904; Pentru toți copiii, București, 1904; Lămuriri asupra literaturii
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
1898]; Ce face beția, București, 1900; Ce face dracu, București, 1900; De necaz, București, 1900; Lângă pământ, București, 1901; Feigheală, București, [1902]; ed. (Vinovată?), București, 1922; Minunea vieții și cheia lumii, București, 1902; Anecdote botezate, pref. Al. Vlahuță, București, 1903; Anecdote împănate, București, 1903; Anecdote piperate, București, 1903; Călătoriile lui Enache Cocoloș, București, 1903; Anecdote de post, București, 1904; Introducere în literatura populară română, București, 1904; Pentru toți copiii, București, 1904; Lămuriri asupra literaturii române culte și populare, București, 1906; Versificațiunea
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
București, 1900; Ce face dracu, București, 1900; De necaz, București, 1900; Lângă pământ, București, 1901; Feigheală, București, [1902]; ed. (Vinovată?), București, 1922; Minunea vieții și cheia lumii, București, 1902; Anecdote botezate, pref. Al. Vlahuță, București, 1903; Anecdote împănate, București, 1903; Anecdote piperate, București, 1903; Călătoriile lui Enache Cocoloș, București, 1903; Anecdote de post, București, 1904; Introducere în literatura populară română, București, 1904; Pentru toți copiii, București, 1904; Lămuriri asupra literaturii române culte și populare, București, 1906; Versificațiunea română și originea ei
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
1900; Lângă pământ, București, 1901; Feigheală, București, [1902]; ed. (Vinovată?), București, 1922; Minunea vieții și cheia lumii, București, 1902; Anecdote botezate, pref. Al. Vlahuță, București, 1903; Anecdote împănate, București, 1903; Anecdote piperate, București, 1903; Călătoriile lui Enache Cocoloș, București, 1903; Anecdote de post, București, 1904; Introducere în literatura populară română, București, 1904; Pentru toți copiii, București, 1904; Lămuriri asupra literaturii române culte și populare, București, 1906; Versificațiunea română și originea ei, București, 1906; Ce poate lenevia, București, 1908; Fete de azi
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]