954 matches
-
funcționar pe linie care-i aburea pe tinerii scriitori și-i publica la Sfântul Așteaptă, dar ca șef de cenaclu mi se părea strălucitor. E adevărat că era un bun critic oral, fiind spontan, speculativ, spumos, autor ad-hoc de istorie anecdotică a literaturii române. După numai un an, m-am trezit întrucâtva și am înțeles că adevăratul critic nu doar de cenaclu e altul, adică Daniel Dimitriu, mentorul noii Junimi de la Casa Pogor, Titu Maiorescu al anilor '70-80, care selecta textele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sensul ideii", magistrul de la Păltiniș mărturisea caracteristic: "Mi-am trăit viața în idee, fără rest'. Acest "rest" însemna și creația literară, care a ieșit treptat din atenția sa (Eminescu era mai curând un simbol), resimțită ca "impură", ca o simplă anecdotică a "devenirii întru ființă". Este explicabilă așadar iritarea pe care i-o provoca tagma oamenilor de litere, altceva decât, de regulă, specialiști în greaca veche, însă în vederile sale "urechiști", "lăutari". Ni-l putem imagina mustrându-i cu severitate, socotindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puțini au fost prietenii adnotatori, care continuau să mă discrediteze, în Iași și în țară, lansând vorba că, în fapt, mi-am permis, cu nerușinare, să mă expun cu o amantă chiar așa pe coperta propriei mele cărți). Dincolo de această anecdotică parșivă, să spun, cu mâna pe inimă, cu o anume nostalgie, că volumașul meu costa 5 lei și că s-a vândut în tiraj de 50.000 de exemplare. Pe de altă parte, cel mai mult a alergat în viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
planificarea strategică drept o modă; ei nu dețin instrumentele cu care să realizeze diagnoze și apoi prognoze. Planificarea tehnocratică este la fel de păgubitoare ca și absența acesteia. Deseori, managerii români confundă concepte și practici precum: competență, autoritate, management, leadership, delegare etc. Anecdotic, consemnăm aici că pe ușa managerului unei mari societăți pe acțiuni bucureștene scrie limpede: Director de management! Strategia se bazează pe cercetare, pe invenții și inovații. Există mai multe tipuri de cercetare: fundamentală costisitoare, uneori fără aport practic imediat, cercetarea
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Chestiunile cele mai importante sunt tratate: partea din valorile mobiliare destinată economiilor, pregătirea pensiilor, alegerea între diferitele plasamente, selectarea SICAV-urilor (SOCIETĂȚI DE INVESTIȚII CU CAPITAL VARIABILĂ, atracția față de imobiliar, reticența cu privire la investiția în acțiuni... Sunt menționate și efecte mai anecdotice precum deprimarea de luni dimineața care se referă la caracterul ursuz și sensibil al investitorului care își începe săptămâna de lucru. Cele cinzeci și ceva de experimente permit în final mai buna înțelegere a resorturilor ascunse din deciziile noastre financiare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
începe săptămâna de lucru. Cele cinzeci și ceva de experimente permit în final mai buna înțelegere a resorturilor ascunse din deciziile noastre financiare. Ele furnizează tot atâtea indicații pentru a economisi mai bine cunoscându-ne mai bine. 1 Gustul pentru anecdotic Cum ne selectăm informațiile după criterii înșelătoare Cuprins De ce credeți că trebuie să investiți la Bursă atunci când cursurile au urcat vertiginos? Diversiunea momentum.............................................................................................7 De ce cumpărați acțiuni când piața a urcat și obligațiuni când a scăzut? Gestiunea momentum................................................................................................9 De ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
De ce sunteți sigur că toată lumea crede ca și dumneavoastră că Bursa va urca? Falsul consens Diversiunea momentum este varianta temporală a diversiunii de reprezentativitate, care îi face pe indivizi să deducă regula pornind de la exemple care nu sunt totuși decât anecdotice. Falsul consens este varianta socială a diversiunii amintite. Foarte numeroase studii, începând cu cele ale lui Ross, Greene și House (1977Ă, au arătat că există un efect de fals consens care îi împinge pe indivizi să supraestimeze reprezentativitatea lucrurilor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
avea în cap exemple de fapte marcante referitoare la performanțele plasamentelor ne permite să avem idei despre cum să economisim. După, trebuie să ne stoarcem creierii pentru a ști dacă exemplul care ne-a marcat spiritul este reprezentativ sau doar anecdotic. Dacă vreți să știți mai multe GREGAN-PAXTON J. și COTE J. (2000Ă, «How do investors make predictions? Insights from analogical reasoning research», Journal of Behavioural Decision Making, 13, 307-327. TVERSKY A. și KAHNEMAN D. (1973Ă, «Availability: a heuristic for judging
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
și resurse de la centru către celelalte niveluri de guvernare va rezolva problema. Însă realitatea s-a dovedit mai complicată - de multe ori descentralizarea pare a fi însoțită de o înmulțire a cazurilor de corupție, cel puțin după cum o arată mărturiile anecdotice, precum și de o sporire a preocupării publice față de acest fenomen. Unele studii comparative din ultima vreme chiar au ajuns la concluzia că, per total, mai multă descentralizare înseamnă de fapt mai multă corupție<footnote Treisman, D. (1999), “Decentralization and Corruption
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
comparate cu rezultatele unui studiu care se concentrează pe o problemă similară, și ambele rezultate sugerează existența unui asemenea tip de corupție, convingerea că există corupție este cu certitudine mai mare decât în cazul în care numai „evidența” era pur anecdotică. Astfel, corupția reprezintă unul dintre acele câmpuri de studiu în care este în mod evident de dorit adunarea diferitelor tipuri de evidență, în speranța dobândirii unui grad rezonabil de coroborare. Acesta este unul dintre motivele pentru care programele majore de
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
ci acei scriitori care au falsificat-o. Desigur (și asta am mai spus-o cu altă ocazie) e foarte adevărat că sarcinile prea mari înăbușă literatura, exilînd-o în domeniul abstracțiilor. După cum sarcinile prea mici, sau prea periferice, o coboară în anecdotic sau în amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabilă a existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
I se spune că nu poate să-l primească. Gogol, naiv, întreabă: „Ce face Maestrul, scrie?“. I se răspunde calm că „Alexandr Sergheevici a jucat cărți și a băut toată noaptea, iar acum se odihnește“. Asta face parte din mica anecdotică a lumii literare din Petersburgul acelor ani. Pușkin, la acea vreme, era unul dintre cei mai influenți oameni ai orașului, și nu doar în literatură. Reușise să-și creeze o influență pe care nu au mai căpătat-o decât încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Scriitura lui - adaugă apologetul -, orice domeniu ar atinge, captează și încântă, el reușind să se adapteze unor registre diverse - de la relatarea neutră până la analiza pe muchie de cuțit, de la tratarea savantă, strâns argumentată și susținută de o logică impecabilă, până la anecdotic, ironie și execuție pamfletară.“ Ei bine, a venit momentul scoaterii măștii. Surpriză! Marele poet este Nicolae Brânda. Miron Blaga, admiratorul lui extatic, care îi prefațează noua carte de versuri (Catabasis. Scrisori către Euridice, jurnal liric, 1977-1988, Societatea Cultural-Științifică Adsumus în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că se află în serviciul unui indian!Ă. Cei doi, judecătorul și bucătarul, formează un cuplu clasic, de schiță britanică, cu toate ticurile, tabieturile și ridicolul aferente, doar că sunt... indieni. Autoarea știe să nu lase lucrurile la suprafața lor anecdotică și, în câteva capitole retrospective, îi dă „Judecătorului“ o adâncime de roman psihologic de cea mai bună calitate. Din această combinație nu lipsește blazonul adevăratului spirit britanic, câinele de rasă pură, setter-ul magnific, singura ființă de care s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
totodată prin a suplini ore de matematică, mai întîi la liceul "Spiru Haret" și ceva mai târziu la "Cantemir". Radicalismul estetic, la care ajunge cu opțiunea pentru un lirism purificat printr-o spiritualizare absolută, străin deopotrivă de orice elemente confesive, anecdotice și discursive, îl face să reacționeze cu o mare violență critică în plan teoretic, cu câteva diatribe, față de tot ceea ce i se pare că vine în epocă să contrazică într-un fel sau altul conceptul său ultim de poezie, diatribe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sub semnul unei sexualități cosmice pure, muzicale, inspirat de fecioara Geraldine: "Gasteropozi!/ Mult limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri/ eșarfă/ Antene în harpă:/ Uvedenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!" Urmează totuși o cădere în pământul impur, Erosul stingîndu-se în Thanatos. Anecdoticul e numaidecât exclus în prima poezie din cel de-al treilea ciclu al volumului, Nastratin Hogea la Isarlîk, publicat întîi în "Viața romînească" (1922). Ciclul Isarlîk ar marca întîia treaptă al procesului alchimic, nigredo (opera la negru), în care elementului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
puteau trage de pe urma acestei noi mode și difuzaseră în numeroase exemplare textele care circulau. Dându-și seama că publicul era stăpânit de o curiozitate nesățioasă, ei întreprinseră cercetări în bibliotecile municipale asupra tuturor mărturiilor de acest gen pe care istoria anecdotică le putea aduce și le răspândiseră în oraș. Când istoria însăși a fost epuizată de profeții, ele au fost comandate ziariștilor, care, cel puțin asupra acestui punct, s-au arătat la fel de competenți ca și confrații lor din veacurile trecute. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scria decent, așezat, la obiect, dar era prea prudent; de altfel, a părăsit țara Înainte de ’89 și longevitatea-i a fost redusă la un singur volum de cronici. Și Șelmaru a scris tot un volum: dar sunt mai mult cronichete...Anecdotic vorbind, Șelmaru a rămas un caz unic : la fiecare premieră, adormea În lojă (stal). Darea de seamă era reconstituită după impresiile soției lui, care lucidă, urmărea reprezentația cu atenție. Florin Tornea scria rar, și numai În revista Teatrul, unde era
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
artist, dar iertați-mi pofta de rîs, fraților, și lăsați-mă să vă povestesc, cu gura & pana lui Candid, o reprezentație În care interpretul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă, a ajuns cam... băut la spectacol. E o scenă antologică de anecdotică teatrală! Am citit, la viața mea, cum zic maneliștii, și amintirile suflerului Caragiale, și “vinurile” lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michăilescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu o alăturare destul de elastică, s-a numit ficțiune autobiografică. Lucrurile intră în matca firescului într-o narațiune care, deși pare fragmentară, caleidoscopic răspândită cum este în mai multe fațete recompunând același cosmos în care se integrează eul mărturisitor al anecdoticii, capătă consistența unui tot unitar tocmai grație empatiei pe care o generează, empatia față de o lume uitată, prăfuită, iubită de unii și condamnată de alții din pricina lipsei sale de reacție la insuportabila presiune a istoriei. Este vorba, ca să fim mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prietenă” a scriitorilor de la Terasa Oteteleșanu, Mica Bogdan-Pitești a servit, cu nurii ei androgini, drept model unor pictori precum Camil Ressu, Pallady sau Pascin. Mateiu Caragiale și-o amintește în Jurnal sub aspecte nu tocmai onorante... Dincolo însă de orice anecdotică, cercul colecționarului-mecena a fost un excelent mediu conducător de spirit modern, o instituție informală și unul dintre factorii coagulanți ai primului nostru modernism postsimbolist. Imaginea sa se țese, retrospectiv, din mărturii. Iată cîteva: B. Fundoianu: „Bogdan-Pitești și-a pus geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin bizantinism)... Articolele programatice ale lui Adrian Maniu de dinaintea Primului Război Mondial: „Cicatrizarea rănilor de lance pe pavăza lunii“ (în Noua revistă română din 22 iunie și 13 iulie 1914) și „Poezie“ (în Cronica din 12 iunie 1916), arată un adversar al anecdoticului pitoresc și un adept al intelectualizării peisajului: „Poezia nu mai e atît de importantă cît sînt versurile. Versurile sînt schițe de adevăr sufletesc sau de idee (...) Pentru cei vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un sentimentalism fără frîu, de un cult excesiv al individului. Cugetul lui Nietzsche îi robește. Toți pregătesc și anunță mesiile de mîine: supraoameni”. Textul exprimă - „în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nostalgia tradiției autentice și cu bovarismul avangardei... Un lucru e cert: viziunea „contimporanilor” este una „puristă”, radical-autonomistă, ducînd modernismul pînă aproape de ultimele consecințe: de aici, predilecția lor pentru poezia pură, arhitectura pură, sculptura și pictura pure, fără „subiect” și fără „anecdotică”. Pentru un istoric conservator al artei, precum germanul Hans Sedlmayr, acest segregaționism purist ar fi un simptom al dezumanizării moderne, reflex al pierderii legăturilor cu transcendența. (Hans Sedlmayr, „Arta autonomă și omul autonom“, în Pierderea măsurii. Arta plastică a secolelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]