950 matches
-
După 1900 colaborează la Timpul și la ziarul Deșteptarea din Cernăuți. A semnat și cu pseudonime: Argus, Amsis, Augural, Alma, Brutus, Catos, Coriolan, Mucenicul ș.a. A scris cu ironie și fantezie, cu umor, sarcasm și causticitate, alteori aluziv, parodiind tonurile, anecdotic, un foileton literarpolitic de ținută intelectuală. * Gazeta Bucovinei Gazeta Bucovinei apare duminică 7 decembrie 1924 la Cernăuți, după cum spune Dreptatea nr.580 din 14 decembrie, care comentează: „Se spune că aparține partidului național de sub șefia dlui Maniu, fără a face
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
până la această dată. Chiar și cea care practică o anume memorialistică și noi, Românii, avem nu puțini prozatori clasici care o fac. Da, dar Proust nu o face precum Sadoveanu sau Hogaș; „amintirile” nu curg șovăitor și linear, plastic și anecdotic, ci se „afundă” În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci de a extrage pur și simplu Întregul „mister al existenței”. De altfel, eu cred că o anume „falangă” a scriitorilor moderni, Începând cu Dostoievski (și cu unele piese ale lui Shakespeareă, nu se preocupă de notații, date și scene anecdotice sociale și umane care să reflecte sau să dea culoare unei comunități, mediu sau epoci. Sigur, și acestea, dar aceasta se face „la marginea ecranului”, și, În acest sens - numai În acest sens! - acești creatori nu sunt ceea ce se cheamă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
României). Faptul că una dintre fiicele lui, lipsită de talent și cu o Înfățișare nu tocmai convingătoare, a aspirat să devină stea de cinema și a interpretat roluri principale În numeroase filme a fost doar o abatere măruntă și oarecum anecdotică de la regula comunistă a unei puteri personale manifestate cât mai impersonal. Oficial, instanța supremă rămânea partidul. Odată cu Ceaușescu, instanța supremă a devenit familia, pusă, chiar oficial, Înaintea partidului. Inițial, Ceaușescu a moștenit doar funcția de lider de partid. I-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
astăzi fiind atât În arhitectură cât și În psihosociologie un factor influent al activității umane. Lucrarea cuprinde un bogat volum de informații de istorie și biografie literară, (cred că este complet) și culturală. Structura compunerii și modalitatea expunerii, (cu digresiuni anecdotice semnificative) este de specia unei literaturi de calitate; Se simte atmosfera dulce, nostalgic spirituală, a locurilor acestora. Lucrarea poate genera, la fiecare pas și pentru fiecare personalitate inițiativa unor viitoare monografii literare. Stârnește la aceasta. Cartea impune prin Însăși noblețea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
descoperire a orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin „Tezele din Iulie”, începutul dictaturii personale. Ca și critica română, cea franceză pare a fi „obosită”, neinteresată de temele și propunerile de viziune integrală asupra omului, a istoriei, refugiindu-se în și preferând mai degrabă o artă de tip anecdotic sau fragmentar, exotic și fantastic sau alegoric, căzând cu o treaptă față de secolul al XIX-lea sau începutul secolului XX, când Omul era privit în plenitudinea, în abisalitatea sa „arhetipală”. Omul „fragmentat” de azi, analiticul care întârzie la nesfârșit asupra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Un splendid roman precum Adela semnat de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala de roman și aspirațiile spre un sincronism psihologic european ale lui Lovinescu au fost învinse și izolate din lipsa de prestigiu social al mentorului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
distrus patrimoniul nostru artistic și literar. Dar P. Dumitru, însuși „se rupe” de matricea sa națională și culturală, ascultând probabil, în acei primi ani ai exilului, de deviza après moi - le déluge, „după mine, potopul!”. Adaug aici un mic fapt, anecdotic, care lămurește puțin psihologia sa din acea vreme față de literatura „pe care o lăsase în urmă”. În anii șaptezeci, când mă găseam eu însuși în exil la München, după demisia de la Paris, o doamnă, șefa unei mici edituri din localitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era cea a „relației dialectice, stranii, paradoxale, între călău și victimă”, o relație pe care eu o „complicam” infinit, nu cunoșteam încă Fenomenologia spiritului a lui Hegel și altele și, pentru a da un scurt și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza contra mea, iritare care a durat ani buni, enervat doar de faptul că Nichita i-a transmis teoria mea „paradoxală” despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nici doctoratul în geografie. Iar dacă sunt însumi șocat de caracterul abrupt al acestei asociații de idei, faptul se datorează anacronismului: efectiv, nu regăsesc, la relectură, linia melodioasă, suavă, adăugată de posteritate acestui patchwork de parabole în care morala reduce anecdoticul la aproape nimic. Mă aflu adică în situația melomanului nevoit să judece o operă muzicală numai după libret. Luată ad litteram, fără vibrațiile execuției, Scriptura ne parvine despuiată de frisoanele în clar-obscur pe care o sută de oratorii și recviemuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sacerdotal". O chestiune de cuvinte, care nu rezistă prea mult unei examinări serioase a datelor și a locurilor. Emergența a posteriori a unei "figuri narative", sau a unui personaj tutelar a fost o problemă de fabricare ad-hoc. Străbunul putativ al anecdoticii a fost prezentat ca fiind originar din Ur, în Chaldeea un centru prestigios, deosebit de valoros și, ajungând tocmai în sudul palestinian, unde numitul narator a avut grijă să precizeze că s-a comportat ca un gentleman: federând populații, ascultând pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
însă cum. Aici le va veni lor greu. Să mai adaugăm că, la noi (în Franța, n. trad.), problema palestiniană nu mai suscită cine știe ce interes. Televiziunile occidentale nu vor să se pună rău cu publicul lor. Poți trata un subiect anecdotic, de maximum două minute, de exemplu un curs de yoga dat într-un autobuz, mi se confesează un corespondent francez la Ierusalim. Dar nimic mai mult. Douăzeci de morți în Gaza ori două sute la Bagdad, constituie un eveniment căruia i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
președinte, de o teamă firească. Având două toalete, în anumite ceasuri ați fi pus în situația gravă de a sta în fața lor la îndoială și de a nu intra în niciuna. Bine înțeles că istorioara noastră e o simplă invenție anecdotică, care n-are nimic comun cu faptele în sine, are însă totul comun cu domnul Iuliu Maniu. COLEGUL NOSTRU D. D.R. IOANIȚESCU Tot vorbe vane și răutăcioase sunt acelea care umblă pe seama simpaticului deputat din stânga, d. D.R. Ioanițescu. Căci camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care lumea le are despre fapte, decât de faptele în sine. În politică, guvernul e mijlocul, iar bunăstarea publică, scopul. Bătrânii se servesc mai mult de memorie decât de imaginație. (Scriitorii tineri imaginează fapte; cei ajunși la bătrâneță își povestesc anecdotic viața.) Avantaj teribil să nu faci nimic: cuminte e să nu abuzezi de el. E de remarcat cu câtă neatenție liniștită și ingratitudine obișnuită se folosește omul de darurile esențiale ale naturii spre pildă, de vedere; și ce disperare îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Letopisețul de la Bistrița. C. Chițimia a afirmat că Ștefan cel Mare s-a dovedit a fi ctitor în domeniul istoriografiei. Prima scriere despre trecutul Moldovei s-a făcut la inițiativa domnului și la curtea sa. Dar, “spre deosebire de stilul prolix și anecdotic al cronografelor și cronicilor bizantino-slave, letopisețul lui Ștefan cel Mare este sobru, laconic, așa cum sunt și celelalte inscripții de pe mormintele înaintașilor și cele de pe alte monumente.” În anul 1972, G. Mihăilă, într-un studiu despre istoriografia românească veche, era de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
funcționar pe linie care-i aburea pe tinerii scriitori și-i publica la Sfântul Așteaptă, dar ca șef de cenaclu mi se părea strălucitor. E adevărat că era un bun critic oral, fiind spontan, speculativ, spumos, autor ad-hoc de istorie anecdotică a literaturii române. După numai un an, m-am trezit întrucâtva și am înțeles că adevăratul critic nu doar de cenaclu e altul, adică Daniel Dimitriu, mentorul noii Junimi de la Casa Pogor, Titu Maiorescu al anilor '70-80, care selecta textele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sensul ideii", magistrul de la Păltiniș mărturisea caracteristic: "Mi-am trăit viața în idee, fără rest'. Acest "rest" însemna și creația literară, care a ieșit treptat din atenția sa (Eminescu era mai curând un simbol), resimțită ca "impură", ca o simplă anecdotică a "devenirii întru ființă". Este explicabilă așadar iritarea pe care i-o provoca tagma oamenilor de litere, altceva decât, de regulă, specialiști în greaca veche, însă în vederile sale "urechiști", "lăutari". Ni-l putem imagina mustrându-i cu severitate, socotindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puțini au fost prietenii adnotatori, care continuau să mă discrediteze, în Iași și în țară, lansând vorba că, în fapt, mi-am permis, cu nerușinare, să mă expun cu o amantă chiar așa pe coperta propriei mele cărți). Dincolo de această anecdotică parșivă, să spun, cu mâna pe inimă, cu o anume nostalgie, că volumașul meu costa 5 lei și că s-a vândut în tiraj de 50.000 de exemplare. Pe de altă parte, cel mai mult a alergat în viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
râde]. Aveam copii mici în casă și vrând-nevrând trebuia să mă duc mai repede și când am sărit, am venit cu el [cu piciorul - n. ns., S. P.] greșit și chiar am plătit pentru graba și pentru copii”. Dincolo de linia anecdotică a unor astfel de episoade, programul de lucru se respecta riguros. O notă explicativă din 1969 surprinde timpul lucrat efectiv pe diferite secții (Vagoane - timp lucrat efectiv, 95,2%, Montaj - 92,2%, Forjă - 92,4%) și „timpii morți”, concedii medicale
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
diverse - cum să zic - și fluctuante, și în colectivul în care mă aflam, în care totuși se păstra... o... amiciție, într-o perioadă totuși de criză, în care trăiam. N-am să uit, dar astea țin, așa, poate de-un anecdotic, se aniversau zile de naștere, de pildă, întotdeauna, în colectivul în care lucram eu, sărbătorile mari și era..., sărbătorile mari se marcau, prin ceea ce acuma se cheamă - nu știu - activități corporative de... așa... Exista o cultură - să zic - internă, așa
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
e că gluma lui Cazaban s-a dovedit pre monitorie, căci la puțin timp după întâm plarea de la Casa Scriitorilor, și fără legătură cu ea, înaltul activist a fost debarcat din funcție și trimis la munca de jos. Dincolo de elementul anecdotic, sunt de văzut în aceste întâlniri cu vechii scriitori, din epoca de care vorbesc, tot atâtea prilejuri de-a reface legăturile cu spiritul autentic al vieții literare și al adevăratei literaturi. Întunericul coborât peste lumea scriitorilor, ca de altfel peste
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și Panglică de Virtute militară”, urmată de „Medalia Avântul Țării”, ca participant la războiul din Bulgaria. Cea de-a treia secvență, care prezintă viața scriitorului, evidențiază capacitatea analistului Ion N. Oprea de a discerne, de a nu se pierde în anecdoticul sau pitorescul biografic, destul de alambicat, și priceput în a selecta cu parcimonie elementele semnificative pentru cunoașterea operei și personalității lui Vasile Voiculescu, reușește să ni-l prezinte în statura pe care o are în memoria cititorilor avizați. Scriitorul s-a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cultural, ci și propria-i biografie au fost "impregnate" cu dimensiuni definitorii pentru om și operă: copilăria la Fălticeni ("orașul unde se nasc valori", zicea cineva!), prieteni și colaboratori, colegi și preopinenți, viață de familie, locuri și întâmplări memorabile sau anecdotice, toate subsumate vieții publice și celei particulare la Iași, Fălticeni, Focșani, Dorohoi. Oriunde s-a aflat, scriitorul și omul cetății și-a intersectat pașii cu ai altora, mai buni, mai deosebiți sau obișnuiți, în vâltoarea și valul timpului, rămânând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]