974 matches
-
nu solicită nici un anumit fond cultural, nici o imaginație excepțională, tocmai de aceea este la îndemâna oricui. Michel Maffesoli (1992) Faptul divers: * are o funcție de agregare socială, generând un sentiment de apartenență în rândul indivizilor; * ilustrează ambivalența naturii umane; * reduce politica la anecdotic; * banalizează oroarea. Pierre Bourdieu (1996) Faptul divers: * reprezintă o derogare de la normele stabilite; * se referă la viața privată și cotidiană a indivizilor; * pune în scenă roluri stereotipe; * desemnează o disfuncție socială; * revelează un anumit imaginar colectiv; * creează un consens. Tabelul
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
altora, decât o persoană care-și e sieși stăpână, manifestându-se ca un om „devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în cazul celor mai amuzante, mai anecdotice întâmplări; în plus, avea noroc, chiar și la cărți, și juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică slăbiciune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în cazul celor mai amuzante, mai anecdotice întâmplări; în plus, avea noroc, chiar și la cărți, și juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică slăbiciune pentru cărți, care îi fusese de multe ori și în mod esențial de folos, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
optsprezece ani mai înainte. În vecinătatea uneia dintre cele mai bogate moșii ale lui Afanasi Ivanovici, într-una din guberniile din mijlocul țării, trăia în sărăcie un mic moșier. Acesta era un om remarcabil prin neîntreruptul lui șir de ghinioane anecdotice, un anume Filipp Alexandrovici Barașkov, ofițer în retragere, aristocrat de familie bună, chiar mai bună decât Toțki. Plin de datorii și ipoteci, după o muncă de ocnaș, aproape țărănească, moșierul izbutise în sfârșit să-și aducă la un nivel satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
caut, citesc cărți interzise, nu ca alții. Ce, nu ți se pare adevărată teoria mea? - Chiar de n-ar fi, ar putea să fie. Eu știam altă anecdotă... - Dar nu-i anecdotă! Adevărul istoric! - Bine: eu știam alt adevăr istoric anecdotic În legătură cu Moldova la 1812... - S-auzim... - Ai noștri, Moldovenii, protestează, cer explicații, Rușii vin cu exemplul... Ei nu-s În stare să explice direct, fără să recurgă la o parabolă, la o „istorie” (de asta sunt ei mari romancieri, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-l știi pe Brînzan, o dată te scoate nebună... Aud? Așadar, draga mea moțată, înțeleg că ai ales... PSD? Bravo, știam eu că ai apucături social-democrate!" (Cum a convins Năstase găina să voteze PSD, Evenimentul Zilei, 5 octombrie 2004) Dincolo de aspectul anecdotic și de fabulă al textului de mai sus, dacă notăm cu p propoziția " Premierul a convins găina de la Iernut să țină cu "aripa Năstase"", cu q, r, t, propozițiile "promit că...", "ameninț că..." și "te șantajez că..." din paragrafele următoare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
ci acei scriitori care au falsificat-o. Desigur (și asta am mai spus-o cu altă ocazie) e foarte adevărat că sarcinile prea mari înăbușă literatura, exilînd-o în domeniul abstracțiilor. După cum sarcinile prea mici, sau prea periferice, o coboară în anecdotic sau în amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabilă a existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
I se spune că nu poate să-l primească. Gogol, naiv, întreabă: „Ce face Maestrul, scrie?“. I se răspunde calm că „Alexandr Sergheevici a jucat cărți și a băut toată noaptea, iar acum se odihnește“. Asta face parte din mica anecdotică a lumii literare din Petersburgul acelor ani. Pușkin, la acea vreme, era unul dintre cei mai influenți oameni ai orașului, și nu doar în literatură. Reușise să-și creeze o influență pe care nu au mai căpătat-o decât încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și Panglică de Virtute militară”, urmată de „Medalia Avântul Țării”, ca participant la războiul din Bulgaria. Cea de-a treia secvență, care prezintă viața scriitorului, evidențiază capacitatea analistului Ion N. Oprea de a discerne, de a nu se pierde în anecdoticul sau pitorescul biografic, destul de alambicat, și priceput în a selecta cu parcimonie elementele semnificative pentru cunoașterea operei și personalității lui Vasile Voiculescu, reușește să ni-l prezinte în statura pe care o are în memoria cititorilor avizați. Scriitorul s-a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
că Israel Zamosc exagera, în încercarea de a-i discre- dita pe hasizi. Totuși, mai toate documentele, inclusiv cele redactate de hasizi, vorbesc despre folosirea băuturilor alcoolice tari în viața de zi cu zi a acestora. Alcoolul făcea parte, chiar dacă anecdotic, din ecuația escato- logică a unor rabini hasizi. Se povestește, de exemplu, că, la începutul secolului al XIX-lea, rabinul Iacob Isaac a promis în sinagoga din Lublin că oricine îi va procura un pahar de rachiu își va asigura
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
faimos diletant autor al câtorva studii despre etrusca disciplina. În mai puțin de o săptămână izbutise să reconstituie perimetrul bătut de ploaie și interpreta acum simbolismul spațiului unde căzuse trăsnetul. - Dar anchetele și cercetările acestea n-au decât o valoare anecdotică, continuase Profesorul. Singurul lucru grav este decizia doctorului Rudolf de a începe experiențele de electrocutare îndată ce vor completa dosarul prin câteva convorbiri cu dumneata. - Dar ce le-aș putea spune mai mult? întrebă. - Asta n-o știe nimeni. Poate că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
multe de spus, continuând parcă lungile discuții din trenul în care s-au cunoscut și au călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de prezența ei ca la început, povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în stil Commedia dell'Arte. Povestea lui Belfagor arcidiavolo, care și-a luat nevastă, se mai citește azi pentru tîlcul ei. Se simțea lezat și gata de răspuns ironic atunci cînd era, totuși, omis dintre scriitori. Cu titlu de paranteză anecdotică dăm un fragment dintr-o scrisoare în care Machiavelli îi scria lui Alamanni (scriitor și om politic), în 1517: În aceste zile am citit Rolando furioso de Ariosto, apărută în ultimul an; într-adevăr poemul este frumos în toate părțile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu har de la Dumnezeuʺ, apropiat de Ion Creangă prin vocație și scriere, cum îl vede Spir idon Vanghele, un condei care din „lirismul discret și ușor iron ic își dă mâna cu simplitatea expresieiʺ, făcând și refăcând istoria, înglobând „intertextul, anecdoticul, evocarea, ruptura cron ologicăʺ - care, în cazul de față duce și mai direct către „leitmotiv, jurnal și monolog interiorʺ dar și interogație și acuza re î l completăm pe Theodor Codreanu care apreciază la realizatorul de romane „stilul indirect liber
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
individuală; f. Evaluarea creativității prin probe standardizate. După 10 ani Raportul Richert (1982) inventariază următorul set de procedee de identificare (Ibidem, pp. 118-119): 1. profiluri psihocomportamentale; 2. check-list de trăsături psihocomportamentale; 3. autoaprecierea; 4. interviuri semistructurate și nestructurate; 5. rapoarte anecdotice; 6. analiza datelor biografice și autobiografice; 7. studiile de caz; 8. analiza rezultatelor activității școlare și de loisir; 9. analiza performanțelor; 10.nominalizările efectuate de profesori; 11.nominalizările efectuate de grupul de prieteni; 12.teste docimologice și de aptitudini școlare
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
Scriitura lui - adaugă apologetul -, orice domeniu ar atinge, captează și încântă, el reușind să se adapteze unor registre diverse - de la relatarea neutră până la analiza pe muchie de cuțit, de la tratarea savantă, strâns argumentată și susținută de o logică impecabilă, până la anecdotic, ironie și execuție pamfletară.“ Ei bine, a venit momentul scoaterii măștii. Surpriză! Marele poet este Nicolae Brânda. Miron Blaga, admiratorul lui extatic, care îi prefațează noua carte de versuri (Catabasis. Scrisori către Euridice, jurnal liric, 1977-1988, Societatea Cultural-Științifică Adsumus în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că se află în serviciul unui indian!Ă. Cei doi, judecătorul și bucătarul, formează un cuplu clasic, de schiță britanică, cu toate ticurile, tabieturile și ridicolul aferente, doar că sunt... indieni. Autoarea știe să nu lase lucrurile la suprafața lor anecdotică și, în câteva capitole retrospective, îi dă „Judecătorului“ o adâncime de roman psihologic de cea mai bună calitate. Din această combinație nu lipsește blazonul adevăratului spirit britanic, câinele de rasă pură, setter-ul magnific, singura ființă de care s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
i se piardă Însuși conturul, și așa tremurător. Din nou, Împăciuitorismul senin al lui Carassus (la care subscriem) reașază lucrurile În matcă: „La Început dandy-ul a fost un tip plasat În istorie și limitat ca atare prin configurația sa anecdotică. Dar mai există un soi de dandysm ideal, o concepție imaginară și, de altfel, variabilă a dandysmului, căreia orice dandy Îi e dator măcar În parte pentru magica sa dominație, dar pe care nici unul nu ar putea-o Întrupa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de căpetenie al lui Noica, Gabriel Liiceanu îi e infidel în continuare. În epistolele transoceanice adresate fiului d-sale, autorul care odinioară nu ezita a-și tabuiza maestrul propune un amestec "impur" de absolut ideatic și de contingent psihologic și anecdotic, îndeajuns de îndepărtat de austerul model "paideic" noician. Dacă, după cum ni se confesează, gînditorul de la Păltiniș, simțindu-i "sălbăticia" inimii, își propunea a-i civiliza impulsurile de "bun sălbatic", a-i domestici o "animalitate a spiritului", ucenicul își dă în
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
proza scurtă scrisă atunci nu este afectată, precum romanul, de schimbarea de paradigmă culturală. Cel puțin nu într-o măsură prea mare. Și acest avantaj se datorează în primul rând caracteristicilor genului. Cum lapidar formula undeva Nicolae Manolescu, nuvela e anecdotică, romanul e problematic; neocupându-se de analiză, descriere, sondare psihologică, povestirea și nuvela nu propun o formulă asupra căreia să se poată opera cu ușurință mutațiile hibridizării prin care romanul a încercat să supraviețuiască pe o piață controlată de cenzura
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
despre Che Guevara. Ce au în comun, în afara perioadei istorice, toate aceste texte e că te țin atent de la primul la ultimul rînd. • Dintre paginile autobiografice, semnalăm continuarea amintirilor lui Ion Vianu din adolescență, în care există și un portret anecdotic al lui Ion Barbu, despre care aflăm că se mîndrea cu originea lui țigănească și se mînia teribil cînd îi era contestată: „ «Îți crăp capul» striga el ridicînd bastonul, la Capșa, asupra lui Lemnaru care-i spunea că era, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
amintită și Chantal Audouin, femeie coaptă, dar încă foarte seducătoare, prototipul femeii indepedente și amanta unui carismatic politician fără gât, care-i vine până la umăr. Pentru ea „un bărbat e un bărbat. Nu există bărbat însurat sau interzis”. Ca observație anecdotică, trebuie spus că există cititori care au interpretat acest personaj ca pe un alterego al autoarei, recunoscându-l în politicianul seducător pe controversatul Dominique Strauss-Kahn cu care scriitoarea nu se ferește să admită că a avut o relație amoroasă. Singurul
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
națională. Și mai e chipul unei epoci, aceea în care a trăit Bacovia, în diverse ipostaze. Și încă, "ideea de Bacău", aproape spectaculoasă, nu doar pentru băștinași. Dacă demersul biografic nu încape pe mâna unor amatori de biografie romanțată, de anecdotică frivolă și meschină, rezultatul este demn de toată prețuirea. Mă gândesc că și un adversar al biografismului ca Paul Zarifopol are cuvinte bune despre biografiile serioase: Pare, orișicum, că a pregătit meticulos un memoriu pentru a fixa data nașterii unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capitolelor Paideuma, Elementele și Duminica Mare, încheierea făcându-se printr-un sumar Final de poetică. Theodor Codreanu aspiră demiurgic să epuizeze subiectul, așa încât pune în relație o sumedenie de informații de toate felurile, de la cele importante și revelatoare până la detaliile anecdotice. Doi ani la rând (1946-1947) poetul s-a alimentat doar cu știr și lobodă; alți trei ani de foamete (1951-1953) i-a petrecut la școala medie din Lipcani; copilul a rămas orfan de ...doi tați și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]