2,499 matches
-
de cartografiere a teritoriului moldovean dintre Prut și Nistru, ce se dorea a fi revendicat 24. În condițiile în care Moldova era ocupată de ruși iure belli, Austria va adopta o atitudine foarte prudentă în acțiunile sale, conștientă fiind că anexarea nu putea avea loc fără consimțământul Rusiei. Pentru realizarea planurilor sale, începând cu anul 1774, diplomația habsburgică va acționa pe două planuri. Un prim plan l-a constituit acțiunea diplomatică pe lângă curtea țarinei Ecaterina a II-a. Ambasadorul Franței, Saint-Priest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acestui teritoriu cu forța armelor. De aceea, a căutat să-și atragă sprijinul marilor puteri europene, în special al Prusiei, Rusiei și Franței, pentru a respinge pretențiile austriecilor. Însă puterile europene nu i-au acordat sprijinul cerut, atitudinea lor față de anexarea Bucovinei fiind decisă de conexiunea acesteia cu problemele derivate din împărțirea Poloniei 37. Lipsit de un sprijin eficace din partea Rusiei, Prusiei și Franței, preocupate mai mult de propriile interese, ce vizau împiedicarea unui război austro-turc, ale cărui urmări ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
șeful Comandamentului General al Galiției, generalul Ellrichshausen, a întocmit în ianuarie 1775 un plan de administrare sub regim militar a teritoriului moldovenesc recent ocupat de imperiali, preluând în bună parte propunerile generalului von Spleny 48. Însă, în condițiile în care anexarea noii posesiuni moldovene de către Casa de Austria nu fusese consimțită de Poarta otomană, iar asupra ei domnea încă incertitudinea acceptării internaționale, coregentul Iosif al II-lea a hotărât ca în Bucovina lucrurile să rămână în statu-quo-ul momentului anexării, acceptând doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în care anexarea noii posesiuni moldovene de către Casa de Austria nu fusese consimțită de Poarta otomană, iar asupra ei domnea încă incertitudinea acceptării internaționale, coregentul Iosif al II-lea a hotărât ca în Bucovina lucrurile să rămână în statu-quo-ul momentului anexării, acceptând doar ideea Consiliului Aulic de Război de a se institui aici o administrație militară interimară, simplă, separată de celelalte districte ale Galiției 49. Acesteia îi revenea în principal sarcina de a încasa impozitele, de a asigura bunul mers al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ale celui țarist, a cerut Consiliului Aulic de Război din Viena să ia măsuri în vederea reorganizării Bucovinei, în conformitate cu ideile reformismului iosefin. În legătură cu reorganizarea noii provincii, care își păstrase până în acel moment, în chestiunile politice, administrative, sociale și ecleziastice, statu-quo-ul momentului anexării la imperiu, președintele consiliului, contele Hadik, la jumătatea lunii ianuarie 1780, raporta împăratului despre necesitatea chemării la Viena a generalului-maior Enzenberg, în calitate de șef al Administrației militare interimare a Bucovinei, și a lui Wagmuth, comisar superior de război, din Lemberg, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
consecință a politicii iosefiniste de desființare a Administrației militare și de încorporare a Bucovinei în provincia Galiția, ca simplu ținut administrativ al acesteia, a fost tocmai pierderea individualității politice de care se bucurase această provincie sub regimul militarilor, din momentul anexării la Imperiul habsburgic și până atunci. Această măsură a împăratului, ce nu ținea cont nici de evoluția istorică anterioară a Bucovinei, nici de caracterul său național (românesc) și religios (ortodox), cu totul aparte de cel al unei Galiții dominate, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
impus autorităților vieneze înființarea unor posturi, ce necesitau cunoașterea limbii române, pe lângă Tribunalul provincial din Lemberg. Dat fiind faptul că nobilimii poloneze i-au fost recunoscute toate privilegiile feudale anterioare intrării în Imperiul habsburgic, prin tratatul din 1772, care consfințea anexarea de Austria a Galiției, din același an a fost înființată o instanță de judecată pentru nobili, în Lemberg, cu titlul de "Forum Nobilium". În timpul domniei lui Iosif al II-lea, această instituție s-a transformat în Tribunal provincial și Curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cea mai mare parte prevederile așezământului lui Ghica, obligațiile podanilor bucovineni către stăpânii de moșie au fost stabilite la 12 zile de lucru sau boieresc pe an, așa după cum fuseseră reglementate raporturile dintre stăpâni și țărani, în Moldova, în momentul anexării Bucovinei de către habsburgi. În perioada postiosefinistă au fost introduse elemente noi în această reglementare, precum normarea zilei de muncă prestată de clăcaș și posibilitatea acestuia de a o răscumpăra în bani179. Pe de altă parte însă, tendința stăpânilor de moșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se anula contractul de vânzare încheiat. Războiul ruso-turc din anii 1806-1812 și evoluțiile politico-militare net favorabile Rusiei nu au lăsat nici un dubiu Austriei, care era slăbită de înfrângerile din campaniile antinapoleoniene și fără posibilitate de ripostă, asupra intențiilor rusești de anexare a Moldovei. În aceste împrejurări politice externe, Curtea din Viena a decis că era necesară vânzarea moșiilor Fondului bisericesc aflate în fosta raiaua Hotinului, ocupată de ruși, deoarece exista teama că o dată intrate în componența Rusiei, ar fi apărut obligația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
613; Johann Polek, Joseph's II. Reisen nach Galizien und der Bukowina und ihre Bedeutung für letztere Provinz, în "Jahrbuch des Bukowiner Landes Museums", Dritter Jahrgang, 1895, Czernowitz, p. 32. 19 Johann Polek, op. cit. 20 Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina Habsburgică de la anexare la congresul de la Viena. Iosefinism și postiosefinism (1774-1815), Iași, 1998, p. 51. 21 Johann Polek, Die Erwerbung der Bukowina durch Österreich, Czernowitz, 1889, p. 13-14. 22 A. L. Schlözer, "Staats-Anzeigen", vol. I, fascicula 1, Viena, 1782, f. 38 și urm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Bukowina, în "Jahrbuch des Bukowiner Landes Museums", Czernowitz, 4/1896, p. 16. 94 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. V, doc. nr. 87/1780. 95 Ibidem, p. IV, doc. nr. 29/1779. 96 Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina habsburgică de la anexare la congresul de la Viena, p. 76-77. 97 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. III, doc. nr. 88/1779. 98 Kriegsarchiv, Wien, HokfriegsRath, Protokoll, 1779, Dep. Lit. G, Pg. 2521. 99 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
10/1780. 113 Ibidem, doc. nr. 61/1780. 114 Mihai-Ștefan Ceaușu, op. cit. 115 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. V, doc. nr. 87/1780. 116 Ibidem, doc. nr. 88/1780. 117 Ibidem. 118 Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina habsburgică de la anexare la Congresul de la Viena, p. 86. 119 Idem, Vasile Balș, un iosefinist bucovinean, în "Suceava. Anuarul Muzeului Bucovinei", XVII-XVIII-XIX, 1990-1992, p. 407-418. 120 Vlad Georgescu, Ideile politice și iluminismul în Principatele Române. 1750-1831, Biblioteca istorică XXXII, Ed. Academiei R.S.R., București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
urm.; Vlad Georgescu, op. cit., passim. 124 Pompiliu Teodor, Interferențe iluministe europene, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 201-234; D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării națiunii române, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, passim. 125 Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina habsburgică de la anexare la Congresul de la Viena, p. 86. 126 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. VI, doc. nr. 3 a/1780, v. anexa I. 127 Ibidem. 128 Ibidem. 129 Ibidem. 130 Paul Hazard, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nr. 26/1781. 38 Kriegsarchiv, Wien, HofKriegsRat, Protokoll 1781, Dep. Lit. G., Pg. 2466. 39 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet VIII, doc. nr. 18/1781. 40 Ibidem, doc. nr. 49/1782. 41 Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina habsburgică de la anexare la Congresul de la Viena, Iași, 1998, p. 112. 42 Romul Munteanu, Rumänische Aufklärer über Erziehung, Kultur und Fortschritt. Die Auswirkungendes Josephinismus, în Rumänisch-deutsche Interferenzen, seria "Studia Romanica", 62, Heidelberg, 1986, p. 16; Emanuel Turczynski, Von der Aufklärung zum Frühliberalismus. Politische
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
90 Allgemeine Verwaltungs Archiv, Wien, Hofkanzlei, A III 4, Galizie, Karton 324. 91 Erich Prokopowitsch, Die Wiener "Geheime Assoziation" und der Bukowiner Bojar Basilius von Balsch, în "Südost-Forschungen", Bd. XX, 1961, München, p. 277-278. 92 Mihai-Ștefan Ceaușu, Bucovina habsburgică de la anexare la Congresul de la Viena, Iași, 1998, p. 134. 93 Maria Dogaru, Un armorial românesc din 1813. Spița de neam a familiei Balș dotată cu steme, București, 1981, p. 119. 94 Erich Prokopowitsch, op. cit., p. 274-278. 95 Pentru mai multe amănunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
plata haraciului și cu liniștea de la hotarul Împărăției lor. Vreme de 274 de ani nici una dintre Marile Puteri ale Europei nu s-a mai atins de pământul Țării Moldovei pe care să-l cuprindă în hotarele sale. Imperiul Țarist, prin anexarea de noi teritorii ajunsese la Gurile Dunării, se lățise peste poate prin înglobarea multor popoare cărora le răpiseră teritoriile și tot nu-și ostoise setea de expansiune, țelul suprem fiind ocuparea Istambulului, vechiul Constantinopol, Capitala Imperiului Bizantin și a Împăraților
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
asupra Gurilor Dunării, atunci să obțină măcar acea porțiune de pământ din trupul Țării Moldovei, de la nord de Dunăre, în partea stângă a Prutului, numit Bugeac, aflat în stăpânirea Sublimei Porți Otomane încă din vremea Domniei Măritului Petru Rareș Voievod. Anexarea Crimeii la Rusia Țaristă nu putea satisface decât parțial aspirațiile acesteia în Europa Orientală, de aceea ea trebuia completată cât mai curând posibil cu anexarea cel puțin a „Basarabiei” și dacă aceasta nu era posibilă pe căi pașnice, atunci mai
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Bugeac, aflat în stăpânirea Sublimei Porți Otomane încă din vremea Domniei Măritului Petru Rareș Voievod. Anexarea Crimeii la Rusia Țaristă nu putea satisface decât parțial aspirațiile acesteia în Europa Orientală, de aceea ea trebuia completată cât mai curând posibil cu anexarea cel puțin a „Basarabiei” și dacă aceasta nu era posibilă pe căi pașnice, atunci mai rămânea calea armelor, căreia Rusia era dispusă să-i dea curs. Prilejul a fost oferit de izbucnirea războiului dintre Rusia și Împărăția Otomană, în anul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
II-a în iunie 1788, plan în care se afla, printre altele, „pătrunderea imediată în provinciile otomane din Basarabia (adică Bugeacul), pentru a le ocupa și a putea obliga Poarta Otomană să accepte pacea în orice condiții”. Iată pentru ce anexarea Bugeacului a figurat și printre condițiile prealabile formulate de ruși pentru încheierea păcii cu turcii. Izbucnirea Revoluției franceze, redeschiderea crizei poloneze și acutizarea acesteia, care a culminat cu proclamarea la Varșovia a Constituției din 3 mai 1791, au împiedicat Rusia
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Varșovia a Constituției din 3 mai 1791, au împiedicat Rusia în realizarea planului privind Gurile Dunării. Eșecul nu a fost total, deoarece obținând fluviul Nistru ca frontieră cu Împărăția Otomană, Rusia mai făcea un pas decisiv către Gurile Dunării și anexarea totală a Basarabiei. Mai înainte de toate, ideea că Bugeacul pe care rușii îl numeau Basarabia, era o provincie separată de Țara Moldovei și nu făcea parte integrantă din aceasta, trebuia reconfirmată. Prin aceasta Rusia își luase dreptul de a menționa
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
însă pe măsură ce se apropia ziua întâlnirii dintre cei doi împărați, Alexandru I și Napoleon I, care a avut loc la Erfurt, la 12 noiembrie 1808. Până atunci Rusia a făcut eforturi diplomatice susținute pentru a imprima „ideea sa testamentară”, adică anexarea Țării Moldovei, a Bugeacului și a Țării Românești, pe care nu le considera ca o achiziție în urma împărțirii Imperiului Otoman, ci ca unele ce i aparțineau „de drept”, anexiuni la care trebuia adăugată și Bulgaria. Falsitatea pretenției rusești, prin care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ședințele de negocieri de la Giurgiu ca Țara Moldovei, precum și întreg Bugeacul, care se numește „Basarabia”și care se află înlăuntrul Țării Moldovei, să fie anexată de Rusia. Constrânși de împrejurări, rușii au trebuit să accepte în cele din urmă numai anexarea Basarabiei la Rusia țaristă, stabilindu-și hotarul pe Prut, până la vărsarea acestuia în Dunăre, consfințită prin pacea încheiată cu Imperiul Otoman la București, la 28 mai 1812. Pacea de la București a produs o mare indignare la Poartă, vinovați de încheierea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
a ridicat glasul împotriva înjumătățirii Țării, cât și prin unele intervenții diplomatice întreprinse pe lângă cancelarul Metternich, spre a o ridica în cadrul „problemei orientale” la Congresul Internațional de la Viena, din 1814-1815, nu s-a bucurat de nici un succes. Problema răpirii și anexării Basarabiei de către Rusia țaristă, a rămas închisă și pe plan internațional, până la războiul Crimeii. După ce-au anexat-o la Rusia, țarul a păstrat în noua provincie a imperiului, aceeași organizare moștenită de la voievozii Țării Moldovei, extinsă acum și asupra
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
decizia clasei politice basarabene de integrare ireversibilă în cadrul statului român întregit. Douăzeci și doi de ani românii au trăit liniștiți și fericiți în hotarele reîntregite ale României Mari, până când s-au ridicat alți poftitori de împărțire a Lumii și de anexare de teritorii, călcând în picioare drepturile popoarelor și statelor peste ale căror hotare au trecut cu moarte și distrugere. Problema politicii de dictat, a folosirii șantajului, a presiunilor politice, a ultimatumului și arbitrajului politic, mijloace de impunere prin dictat și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
în gulagurile siberiene, de unde nu s-au mai întors niciodată. În memoriile sale, publicate în anul 1986 la Geneva, Alexandru Șafran, fost rabin șef al Comunității Evreiești din România, în perioada 1940-1946, spunea: „Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 și anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la Uniunea Sovietică au fost întâmpinate cu bucurie de unii evrei de aripă stângă și comuniști. Dar, pentru marea majoritate a evreilor din Basarabia, acestea au constituit un punct de cotitură dureros în istoria lor
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]