1,180 matches
-
Întâmpinate și neajunsurile perioadei 2007-2013. Lucrarea cuprinde cinci capitole, bazate pe o abordare logică a cronologiei cercetării, iar, la rândul său, fiecare capitol este alcătuit din subcapitole strâns legate de teme și subiecte specifice. Caracteristică pentru Întreaga lucrare este abordarea anglo-saxonă de prezentare, cu enunțuri clare, reprezentări concise sub formă grafică și rezultate asumate. Tocmai de aceea, fiecare subcapitol este finalizat prin concluzii, oferind astfel o bază reală de verificare a studiilor efectuate. Delimitarea clară a secvențelor raționale, pe lângă urmărirea unui
Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
mai rapidă și mai evident(, chiar dacă la vremea respectiv(, publicitatea, motorul aparent al diminuării prețului de vînzare, a fost, din cauza reticențelor conjugate ale publicului pentru reclame și ale comercianților pentru aceste "cheltuieli inutile", mult mai puțin importantă decît în țările anglo-saxone. 3. Factorii tehnici. Progresele considerabile ale tehnicii au favorizat (n special dezvoltarea presei, dar nu au condi(ionat-o, în măsura în care mașinile au fost întotdeauna "în avans" față de nevoile reale ale ziarelor. Istoria evoluției tehnicilor de tipărire este încă neclar( și, ca
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
t((iri succesive aceasta a condus la rotativa care utiliza hîrtia în bobină. Rotativele au fost create simultan de către William Bullock în Statele Unite, de către Mac Donald și J. Caverley pentru Times în Anglia și, ceea ce este adesea ignorat de către autorii anglo-saxoni, acestea au fost introduse în Franța, în 1866-1867, de către Derriey pentru La Petite Presse și Marinoni pentru Petit Journal. Ele asigurau, la început, tiraje de 12.000 la 18.000 de exemplare pe oră. Reproducerea ilustrațiilor: Tehnica gravurii pe lemn
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de către Poincaré. Acesta fusese transmis în 4 minute prin fir telefonic. 2. Transformările ziarelor. Enormele progrese cantitative ale audienței presei au avut efecte (nsemnate asupra prezentării ziarelor și asupra diversificării categoriilor acestora. Paginarea a evoluat considerabil mai ales în țările anglo-saxone, unde abundența, în continuă ascendență, a publicității a fost unul din motoarele acestei evoluții. În Franța, progresele au fost, din contra, relativ lente: dacă "mica" presă de 5 centime se orienta, între 1887 și 1890, spre formatul "marilor" ziare, de
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
franceze, niciodată nu fusese atît de ascultată. Metodele și stilul jurnalismului au fost profund afectate de preponderența, de acum înainte indiscutabilă, a informației, dar originalitatea ziarelor franceze rămîne foarte mare (n continuare, (n compar(ie cu cea profesat( de ziariștii anglo-saxoni. Mai întîi prin locul pe care politica internă continu( să îl ocupe în coloanele sale, atît sub forma unor expuneri doctrinare cît si sub cea a unor polemici a căror violență nu mai surprinde astăzi. Generalizarea vînzării unui număr cu
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
puțin clară în Germania decît în Franța sau Anglia. Cu certitudine, noile ziare erau mai aerate, conținutul lor mai plin de viață și mai diversificat, însă jurnalismul german rămîne totuși circumspect față de excese și de reușite decît cel din țările anglo-saxone și din Franța. Noua presă de piață rămîne cel mai adesea o presă locală cu abonamente. Aceasta a apărut sub forma lui General Anzeiger, foaie de anunțuri și de varietăți populare unde informațiile și politica aveau puțin spațiu. Prima publicație
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de cea a tabloidelor americane, dar ea rămînea funciar insulară în ideile și în opiniile politice. IV. Relativa stagnare a presei franceze între cele două războaie 1. Marile direcții ale evoluției. A) Piața presei. În comparație cu cea a presei din țările anglo-saxone, evoluția presei franceze a fost foarte originală. Progresele tirajelor sale între 1920 și 1930 au fost minime. Cel al cotidienelor a trecut de la 10 la 20 de milioane, din care 20% erau, în ajunul războiului, asigurate de cotidienele de provincie
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
și la două milioane în 1940. Formula ziarului a fost perfecționată fără încetare. Locul acordat ilustrațiilor, potrivita așezare în pagină, folosirea titlurilor, calitatea și abundența informațiilor sportive, căutarea senzaționalului și uneori prezentarea de asasinate pe prima pagină dar fără excesele presei anglo-saxone -, calitatea acestor reportaje, stilul lor direct, inițial au surprins publicul pentru ca apoi să îl atragă. Optimismul informațiilor sale politice, în particular legate de momentul München, a contribuit la liniștirea opiniei publice atunci cînd gravitatea situației politice cerea o atitudine mai
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
1967, au avut multe greutăți pentru a-și menține difuzarea. Cît despre formula cotidianului de format mic, încercată de Paris-Jour în 1958 și de le Parisien libéré în 1965, ele nu au obținut un succes comparabil cu cel al tabloids-urilor anglo-saxone. Transformările au fost notabile mai ales în privința periodicelor, în special, reînnoirea lui l'Express după 1964, succesul magazinelor pentru tineri, de radio-televiziune, dezvoltarea publicațiilor lunare specializate și a publicațiilor în fascicole... Anul 1968 și crizele de atunci au deschis o
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune. Culturile naționale sunt pe cale să iasă din istorismul propriu, participând din ce în ce mai mult la evoluția comună și sincronică." Tălmăcitorul lui Marcel Proust a fost un cunoscător profund al literaturii universale, îndeosebi al celei franceze și anglo-saxone. Într-un amplu eseu, Tradiția conceptului modern de poezie, Vladimir Streinu efectuează o lungă incursiune în istoria problemei, de la Aristotel, care "propunea artei în general obligația de a imita natura" și până la modernii Poe, Baudelaire și Valéry. Concluzia studiului conține
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
sunt clasificate în grupele majore de la 6 la 8. * Profesia este specialitatea (calificarea) obținută prin studii, iar ocupația este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă. Exercițiu: Comparați definițiile de mai sus cu cele provenite din literatura de specialitate anglo-saxonă (oferite în modulul 1). Ce observații aveți? Clasificarea ocupațiilor este concepută pe patru niveluri de clasificare, iar pentru codificare s-a adoptat sistemul zecimal de clasificare, astfel: * nivelul I Grupe majore; există 10 grupe majore, fiecare grupă majoră având 9
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
crescută a angajării. Trei dintre politicile prin care se poate asigura acest echilibru sunt: * mutarea contribuțiilor salariale din sectorul asigurărilor sociale în sectorul taxelor; * creșterea investițiilor în învățământ în scopul ridicării nivelului educației populației; * servicii sociale pentru sprijinirea familiilor. Țările anglo-saxone și scandinave sunt exemple de succes în utilizarea acestor politici pentru asigurarea unui procent ridicat al ratei angajării. Investițiile sunt mari în educație, se oferă o protecție relativ redusă împotriva concedierilor, sindicatele nu sunt foarte puternice, iar taxele și alte
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
lamiei încă de la șase ani, și o fată de aceeași vârstă, care se dovedește a fi contesa Mircalla Karstein, devenită mort-viu. Prozele lui Le Fanu sunt considerate printre cele mai valoroase și mai originale produse ale fantasticului supranatural din lumea anglo-saxonă, în bună măsură pentru că autorul se dovedește extrem de eficient în construirea unei relații subtile între cititor și personajul ficțional. Astfel, Michael H. Begnal îi atribuie lui Le Fanu însuși presupunerea că scriitura sa "va opera, simultan, pe două niveluri. Imediatețea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vedere că, în Malleus Maleficarum (1487),89 celebrul și infamul tratat asupra vrăjitoriei medievale, autorii, călugării dominicani Heinrich Institoris (Kramer) și Jacob Sprenger, susțin că toate persoanele implicate în ritualul vrăjitoriei sunt femei. Observația (foarte pertinentă) le aparține unor cercetători anglo-saxoni, Lara Apps și Andrew Gow, care punctează că, potrivit normelor gramaticale din limba latină, prezența unui singur element masculin într-un grup feminin ar fi antrenat acordul cu masculinul, prin urmare, forma de feminin plural "implică absența din grup a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o literatură în care criticii și prozatorii deopotrivă s-au simțit datori să se scuze în momentul abordării unei teme de bas-étage: fie că e vorba despre romanul polițist, fie că este vorba despre proza horror sau SF. În critica anglo-saxonă, mai matură și scutită de asemenea derapaje psihanalitice, nimeni nu s-ar mai gândi să-și justifice preferințele literare în funcție de lipsa de senzaționalism dintr-o narațiune. De aceea nu îmi rămâne decât să sper că, într-o zi, o pledoarie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și de alte modalități decât de acțiunea motorie violentă și distructivă; nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildăă, pozitivă, simbolică (ironia, de exempluă sau efectiv realizată care să nu poata funcționa ca agresiune” In literatura de specialitate anglo-saxonă se folosesc o serie de termeni pentru a nuanța conceptul de agresivitate: * Aggression (comiterea unui atac fără o provocare, atac consumat În plan fizic sau verbală; * Aggressivity (componenta normală a personalității, agresivitatea latentă, potențialul de a comite atacuri); * Aggressiveness (o
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
România), din 1997, ne dezvăluie un Jonathan Coe extrem de subtil, ieșit din sfera marilor teme sociale, culturale sau politice și intrat pe culoarul strîmt al explorărilor subliminale (clinica pentru insomniaci, unde se desfășoară acțiunea, a și fost comparată, în comentariile anglo-saxone, cu un subcon știent multi-etajat, expus analizei intense). Ultimele două romane publicate de autor pînă în prezent, The Rotters' Club/Clubul putregaiurilor (Clubul putregaiurilor a inspirat, în 2005, un serial de succes, prezentat de către BBC) și The Closed Circle/Cercul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și operele morale, dar mai ales în eseul monografic Giono (Povestea unui suflet și a unei poezii) (1943), temeinicia se confirmă. Cartea, o introducere în opera scriitorului francez, e scrisă modern, ca viziune și structură. Motive literare italiene, franceze și anglo-saxone sunt convocate spre a evidenția, pe de o parte, originalitatea lui Jean Giono, iar pe de alta, apartenența acestuia la o familie de spirite în care figurează Victor Hugo, Henri Bosco, Edmond Jaloux, Paul Claudel, René Lalou, D. H. Lawrence
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
Federației Ruse va duce în mod natural și la o politică a Republicii Populare Chineze bazată pe extinderea ei în spațiile siberiene. Precedând cu câteva decenii teoriile geopolitice germane, dar depășindu-le pe acestea prin perenitatea lor, avem reflecția geopolitică anglo-saxonă. Cheia de boltă a școlilor teoretice din spațiul american și britanic este următoarea afirmație: stăpânirea lumii nu se face prin deținerea de teritorii, ci prin controlul asupra principalelor rute comerciale și prin stăpânirea principalelor puncte de pe traseul lor (insule, canale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Golful Persic de economiile industriale majore din Asia de Est (Japonia, China, „Tigrii” asiatici), punctul nodal al acestei rute fiind strâmtoarea Malacca; a treia rută comercială relevantă face legătura între Atlantic și Pacific prin Canalul Panamá. Autorul central al geopoliticii anglo-saxone rămâne geograful englez Halford Mackinder, creatorul faimoasei London School of Economics și al școlii de geografie de la Oxford. Într-un articol al său din 1904 intitulat „The Geographical Pivot of History”, Mackinder preia o serie din tezele lui Ratzel pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
petrol, fie în economiile emergente din Asia de Sud-Est, însă liniile teoretice ar rămâne identice: cine stăpânește zona industrială și comercială esențială la un moment dat va controla „insula-lume” și, odată cu aceasta, va stăpâni politica internațională. Ultimul mare reprezentant al școlii geopolitice anglo-saxone este americanul Nicholas J. Spykman, autor al unor lucrări foarte lecturate în perioada celui de-al doilea război mondial și imediat următoare. Spykman este autorul teoriei geografice a „îngrădirii”, pe care George F. Kennan o va fundamenta în sfera ei
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a cererii la nivel global. Acest potențial este alimentat puternic și de supraîndatorarea care există în unele țări. Spre pildă, în S.U.A. și Marea Britanie rata de îndatorare a menajurilor în raport cu venitul disponibil este de 120%, respectiv 140%. Iată de ce țările anglo-saxone, care au cel mai liberal model economic, sunt acum cele mai afectate. Creditul de consum reprezenta pentru ele o supapă indispensabilă, care acum s-a închis, căci devenea alienantă. Nu este cazul să vărsăm prea multe la-crimi pentru băncile care
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
8% la 31%, iar în Germania de la 30,3% la 29%. De asemenea, rata riscului de sărăcie după efectuarea transferurilor sociale e mult mai mare în S.U.A. și Marea Britanie decît în Franța și Germania. La fel, diferențe semnificative între țările anglo-saxone și cele ale Europei continentale observăm și dacă analizăm ponderile cheltuielilor sociale în P.I.B. Diferența e de cca 10%. În schimb, S.U.A. cheltuiesc mai mulți bani pentru un student, deși au mai mulți studenți, decît o face Franța sau Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
faptul că Gini, coeficientul care măsoară inegalitatea veniturilor, indică o creștere în S.U.A. și Marea Britanie și o ușoară reducere în Franța și Germania. Rata riscului de sărăcie după transferurile sociale e mai mare și ea cu vreo 6% în țările anglo-saxone față de cele ale Europei continentale. De asemenea, cheltuielile sociale ca pondere în P.I.B. sunt cu cca 10% mai mari în Germania și Franța decît în țările anglo-saxone. Dar S.U.A. cheltuiesc mult mai mult cu educația per student, iar gradul mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
după transferurile sociale e mai mare și ea cu vreo 6% în țările anglo-saxone față de cele ale Europei continentale. De asemenea, cheltuielile sociale ca pondere în P.I.B. sunt cu cca 10% mai mari în Germania și Franța decît în țările anglo-saxone. Dar S.U.A. cheltuiesc mult mai mult cu educația per student, iar gradul mediu de încredere interpersonală este cu vreo 15% mai mare decît în țările europene. Apoi, în timp ce populația Statelor Unite a depășit pragul de 300 de milioane, prin intermediul imigrației și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]