2,924 matches
-
umilință ce-i colorează lirismul, printre accentele de exaltare cenzurata și evocare nostalgica „Oglindă umbrei” amintește suav de scrierile poetei chiliene, de o cuceritoare simțire creștină, Gabriela Mistral. Mai mult, am îndrăzni să afirmăm că, prin inserțiile mitic-revelatorii și omniprezentă angoasei ontologice, se pot intui ritmuri „împrumutate” din expresionismul german al Elsei Lasker Schuler.” - Gheorghe A. Stroia. PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII CULTURALE Până în acest moment, editura Armonii Culturale a inaugurat, cu noi titluri de carte următoarele colecții (vor urma, cu siguranta, altele
OGLINDA UMBREI (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357603_a_358932]
-
nu e nici simplu dar nici încriptat în formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată în subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente în țesătura creației sale, nu pentru a da culoare, ci pentru a ajuta la deslușirea încurcatelor probleme ale existenței umane actuale. Alături de
RECENZIE. VOLUMUL DE PROZĂ „JERTFĂ DE SEARĂ”, DE VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357724_a_359053]
-
scrisă în formulă modernă care aduce un aer reavăn palpitând în nările mirositorilor tineri. Neliniștit, poetul se vede călător într-un tren cu răniți pe care este silit să-l conducă pe câmpul de luptă, ceea ce-i crează o oarecare angoasă:“conduc un tren cu răniți / de pe câmpul de luptă / aud viața încă latră ca o cățea la lună /alungă tinerețea prin smârcuri / câmpul de luptă seamănă cu un oraș / un uriaș răstignit pe pământ / cu paratrăznetele de pe biserici / înfipte în
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
simbolic, lacrimile...unde se afla oare? în Rai? O fi ajuns în Împărăția cerurilor lăngă Dumnezeu.Da,asta trebuie să fie! Stătea de vorbă cu Dumnezeu; o pace binefăcătoare coborî peste sufletul ei. Ce bine că au luat sfârșit toate angoasele și fricile și neliniștile care o chinuiau!Era fericită; un zâmbet timid îi înflori pe buze. -Zîmbiți, e bine să zâmbiți! Sunteți frumoasă și e păcat de ochii ăștia albaștri să fie triști! Ia, povestiți-mi cum s-a întâmplat
LACRIMA DE SUB ZĂPEZI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358651_a_359980]
-
plus că era și constipat din fire. - Soluția, Mult Prea Perfectule, stăpân! Soluția pe care o căutăm de milenii. Putem fi de acum frumoși, puternici, cei mai puternici de pe planetă și, în bună măsură, tineri și nemuritori. Supremul, ieși din angoasele existențialiste și îi croi un picior în bot. - Bă, tu aștepți să te trag de limbă?! Vezi c-o fac și pe asta! Dă, dreacu’ mai rapid pă trompă, nu mă mai ține încordat, că-mi dăunează la tranzit! Savantul
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
însoțit de o tristețe oarecum perfidă, insidioasă, apăsătoare, pe care personajele lui îl acceptă în existența lor cum grano salis. Și toate acestea sunt învăluite de o pregnantă notă de nostalgie, dor și duioșie. Eroii lui nu sunt bântuiți de angoase existențiale. Deși trăiesc oarecum sub un fel de clopot de sticlă, universul lor nu cunoaște decât apăsarea sufocantă și fără de perspectivă a unei vieți limitate. Din acest punct de vedere Funia roșie este un flashback de scene care intersectează întâmplări
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
acum la momentul femeii mature. Este rar ca în zilele noastre să mai găsești atâta finețe, dar mai ales candoare și bucurie de a împărtăși și celorlalți din preaplinul sufletului. Paulina Popa observă sau se autoanalizează nu cu încrâncenarea și angoasele, nu cu tristețea sau resemnarea atât de obișnuite poeziei postmoderniste contemporane. Nu există constrângeri în universul ei, există doar transparență, dorință de comunicare, seninătate și dragoste, toate extrem de fin dozate. Există candoare, dorință de iubire necondiționată, o sete de absolut
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
materiale... sau bani Costă durere, răbdare, visuri și lacrimi Contează doar ceea ce găndim ,simțim și ne face umani! Vom fi fericiți dăruind vorbe frumoase Vom fi fericiți cand viața ne-o vom lumina Vom fi fericiți fiind mai buni, fără angoase Vom fi fericiți cănd știm să trăim clipa și să iubim făr-a mai trăda! Referință Bibliografică: FRÂNTURI DE SUFLET / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul VII, 03 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mariana Stoica
FRÂNTURI DE SUFLET de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358791_a_360120]
-
Iacob Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului algebră Din toate punctele răsfirate-n cupolele lumilor trasăm drumuri spre răstigniri și temeri, sau spre lumina ce se cerne din aura sfinților. Din toate punctele, luăm angoasele și bucuriile noastre și le aruncăm bezmetici peste visele nenăscute în noi, regretând că nu am avut scara ce duce spre un plus infinit. Azi calculasem toate punctele unei linii, dar am constatat cu tristețe că variabila iubirii lipsea la
ALGEBRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358968_a_360297]
-
cu soare Prin efectul lui de seră, Ca un cânt de baiaderă Absolut din întâmplare! Și-mi închipui că fac plajă În Sargasse sau Hawaii Nici euro, nici parai Doar tăria dintr-o glajă, Mi-a mai susținut moralul Că angoasa care scurmă Cronicile de pe urmă, Subminează carnavalul N-am deasupra mea vreun șef Ca să-mi taie din chenzină Vilă n-am, nici limuzină Și lucrez doar când am chef! Ce să-mi mai doresc în plus? Bucățica mea de pâine
À L IMPROVISTE de ION UNTARU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359388_a_360717]
-
primul obstacol se pierde, nerăbdătoare, nu acordă circumstanțe, nu acordă nici un bob de răgaz. Este de ajuns cea mai mică primejdie și cel care spune că are încredere, începe să se clatine, să fie cuprins de îndoieli, de spaime, de angoase, să considere că Dumnezeu l-a părăsit, și-a retras prietenia, că a rămas singur în lupta cu primejdiile. Răbdarea în încercări este virtute creștină dar foarte puțini o găsesc și o practică, atunci când este cazul. Când mă gândesc la
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
de blândețe neostentativă, necăznită, iradiată dinlăuntrul inimii, nu din intenții ascunse și fariseice ci iluminate de zăcământul pur al bunătății fibrale, încrederii în semeni și optimismului, sunt contribuțiile Elenei la îmbunătățirea stării mele de spirit, a tonusului, puternic marcat de angoasele unei eventuale nereușite. Liniștea s-a mai pogorât în rărunchii ființei mele și din poantele de bun gust ale unui “antren lingvistic” încropit sui generis, în care se amestecau glosările mele pițigăiate, îngânate - dintr-o “păsărească” rămasă pe “circumvoluțiuni” de pe
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
Fiecare secundă se naște în creierul meu, obosind, De-a mea tăcere, ultimă, când pot să iau în zbor- Momentele de vis, și vreau să cred, că nu e un sfârșit. Pe mine însumi mă tămăduiesc, cu Tine, rămânând, Alung angoasele, ce stau, ca vechi inscripții în pământ, Și ochii către Tine îi țintesc, în strat ceresc de mărgărint, Să nu mă uiți, când am uitat, sisific să te văd, iertând. Doamne, e timpul exactelor fapte, dar cum poți ierta? Uitarea
DOAMNE, E TIMPUL EXACTELOR FAPTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360512_a_361841]
-
se arunce în valurile vieții, să le înfrunte, să le domine. Depresia o doborâse puțin câte puțin cu fiecare zi care trecea, parcă ar fi fost supusă unor programe de depresie ș i atacuri de panic ă , psihoze ș i angoase, indiferent cum au fost produse sau induse de c ă tre oricine ș i în orice scopuri. Sunt la capătul puterilor! Până acum nu am spus nimănui nimic, de rușine, dar toți vecinii știu viața mea. Face o pauză, respiră
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
se arunce în valurile vieții, să le înfrunte, să le domine. Depresia o doborâse puțin câte puțin cu fiecare zi care trecea, parcă ar fi fost supusă unor programe de depresie ș i atacuri de panic ă , psihoze ș i angoase, indiferent cum au fost produse sau induse de c ă tre oricine ș i în orice scopuri. Sunt la capătul puterilor! Până acum nu am spus nimănui nimic, de rușine, dar toți vecinii știu viața mea. Face o pauză, respiră
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360562_a_361891]
-
și ridicat, gunoierii. Și eu mă zbăteam între a renunța și a lupta pentru viață. Nici acum nu știu cum m-am ridicat. Poate că nu din propria dorință. Am scris atunci un poem tulburător, poate că el m-a eliberat de angoasă, de anxietate, de neputință. El suna cam așa (citez din memorie): Cal murind în zăpadă/ zăpadă ningând peste cal/ în colțul acela de stradă/ subit nechezat de-animal.// În gerul priveliștii sumbre/ stând gata îngenuncheat/ cu ochii - imperiu de umbre
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
simbolic, lacrimile...unde se afla oare? în Rai? O fi auns în Împărăția cerurilor , lăngă Dumnezeu.Da, asta trebuie să fie! Stătea de vorbă cu Dumnezeu; o pace binefăcătoare coborî peste sufletul ei. Ce bine că au luat sfârșit toate angoasele și fricile și neliniștile care o chinuiau!Era fericită; un zâmbet timid îi înflori pe buze. -Zîmbiți, e bine să zâmbiți! Sunteți frumoasă și e păcat de ochii ăștia albaștri să fie triști! Ia, povestiți-mi cum s-a întâmplat
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
tu, care pronunți cuvîntul căcat, citîndu-l pe Dumnezeul neamurilor, care s-a cutremurat cînd a văzut ce-a ieșit din legile lui armonioase, înțelese de bipezii cu instincte reptiliene ca pe niște legi de hîrtie, pe care le spulberă vîntul angoaselor?! Thomas era barbarul lăuntric, precum credința cu ideile și filososfia ei morală, era apărătorul patriei, sclavul refuzat la tîrg, nu vrem o așa sălbăticiune în ograda noastră în care cresc zece curcani, nouă găini care fac ouă, în prezent fulguite
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
caldă,mângâietoare, Cântecul întinde pe valuri lucii mreje Ești muza ce-ai făcut poeții să viseze Pe- a dimineții zorii vii de adamant! Șlefuit din roua de-albastru elegant. Cu-a vremii valuri.. cântul tu-l chemi, Și n-ai angoase,de cine să te temi? Pălește Lira constelația cu patru stele Când ochii dulci de ondină scriu pastele! Albastră-ți este a zării mărginire , Ești strălucire, nu ești plăsmuire? Să cânte harfa ,lira,alăuta să vibreze, Vântul să stea-n
MUZA POEȚILOR de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340472_a_341801]
-
Care este rațiunea strangulării unor domenii validate de tradiția culturală din care ne tragem energiile vitale? Ce complexe ne împiedică să ne trăim, plenar, umanitatea? Frica de ziua de mâine, teroarea tehnologizării societății post-post-post, mirajul consumismului? De nici una dintre aceste angoase nu vom scăpa dacă refuzăm programatic să privim înlăuntru nostru. Nici o societate n-a fost scutită de angoase vreodată. Tot ce ne trebuie acum este să ne recăpătăm încrederea, speranța și iubirea. În rest, știm, în lume necazuri vom avea
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
ne împiedică să ne trăim, plenar, umanitatea? Frica de ziua de mâine, teroarea tehnologizării societății post-post-post, mirajul consumismului? De nici una dintre aceste angoase nu vom scăpa dacă refuzăm programatic să privim înlăuntru nostru. Nici o societate n-a fost scutită de angoase vreodată. Tot ce ne trebuie acum este să ne recăpătăm încrederea, speranța și iubirea. În rest, știm, în lume necazuri vom avea.
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
să aibă însemnătatea ei unică și să nu ne/se consume în zadar, tânjim să-i ocrotim pe cei neajutorați și să nu-i rănim pe cei din jur și, cu toate astea, când ajungem pe picioarele noastre, cădem pradă angoaselor sociale și presiunilor de a ne conforma, cu mic cu mare, unui model colectiv. Uităm cine am fost, uităm cine mai suntem și, mânați de cântecele de sirenă cu care lumea hi tech, reclamele TV și trend-setterii de toate soiurile
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
ar trebui să fie virtuos. Și asta, pentru că societatea noastră, în mare parte, a rămas ostilă raportului salarii-productivitate iar reformele structurale sunt întârziate. Timp de 26 de ani, tema productivității muncii (și - nota bene - cea a productivității capitalului) a produs angoase, a dus la disperare politicienii și a enervat opinia publică. Or, viața ne-a arătat, în toți acești ani, că investițiile, finanțările, creșterile economice sănătoase și, deci, bunăstarea sunt legate de productivitate. Corpul economic comportându-se tot așa cum se comportă
Banii noștri în 2016 () [Corola-blog/BlogPost/338372_a_339701]
-
cumplite. Chiar, în ăștia doi ani-jumate, scrisul mi s-a părut unul dintre cele mai ridicole lucruri de pe lume, în raport cu problemele de sănătate atât de grave care se întâmplau, ultima întâmplându-mi-se chiar mie. Din fericire, am ieșit din angoasa asta îngrozitoare, suntem toți întregi, mergem pe stradă, mergem la mitinguri, ne bucurăm enorm când cad personaje ca domnul Ponta. Trăim și, încet, încet, a revenit acea nevoie a scrisului și am plecat de la gândul ăsta că scrisul e ridicol
Am primit în dar de la familia mea libertatea. Lucrul ăsta nu are preț pe lume () [Corola-blog/BlogPost/338341_a_339670]
-
ca acasă în țara lor”, a interpretat la cald aseară dl. Liviu Dragnea rezultatul votului, care prevestea „victoria istorică” a partidului său. Sunt cetățeni pentru care vestea că, de azi, suntem singuri acasă cu Liviu Dragnea e un motiv de angoasă sau de emigrare. Pentru mulți alții însă, victoria categorică a PSD înseamnă un prilej de liniște și o garanție că modul lor de viață nu se va schimba, că-și vor primi în continuare partea dintr-un contract nescris cu
Singuri acasă cu Liviu Dragnea () [Corola-blog/BlogPost/338956_a_340285]