2,942 matches
-
tulburări funcționale: în gastroenterologie, urologie, cardiologie, ginecologie, dermatologie. În anesteziologie se utilizează hipnoza cu sedare preoperatorie, ca agent - ușurând inducția anesteziei generale, ca sedativ - postoperator. S-au obținut analgezii în diverse situații. De asemenea, hipnoza este folosită în nevrozele actuale (angoasă, astenie), în anumite nevroze caracteriale, precum și în sindroame psihosomatice cronice. Se consideră că psihoticii nu sunt hipnozabili. În psihiatria infantilă, s-au tratat cazuri de enurezis, bâlbâieli, ticuri etc. Hipnoza nu presupune “somn”, ea poate fi o stare specială de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Tovarăși de suferință "Cei care pentru țară, pios, s-au săvârșit, Au dreptul ca poporul să-i plângă-n rugi, smerit..." Victor Hugo, Cântecele amurgului La fel ca râsul, războiul îi e propriu omului. De mare preț în lupta cu angoasa metafizică, animalul poate fi valoros și în vreme de război, cu toate că acest tip de activitate e străin de natura sa. Trebuie să fie bun, curajos, trebuie să fie inteligent, generos (trebuie să fie un mare dobitoc, ar spune unii) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
hăul în care el simte cum alunecă trepidant. Senzația de asfixire a conștiinței se instaurează și spectrul pierderii de echilibru interior își aruncă primele raze de nefast răsărit. E posibilă prăbușirea imediată a sufletului într-un gol de ființă, iar angoasa se poate instala ca paroxism al fricii fără contur. Atunci când mă adresez acestui prieten încercat cu formula Condoleanțe! eu îl atenționez că sunt cu el în mijlocul coșmarului real ce s-a abătut asupra sa, că am intrat în iureșul sufocant
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
labirint de individualitate în mijlocul unui labirint al sorții. Desprins de cei dragi, fără luciditate practică, curaj și răbdare, acum voi fi abandonat și de impulsiunea revoltei. Incendiat de acest ultim abandon, mă voi prăbuși, precum Icar, întru dezorientare, spre craterul angoasei fără chip și temei conturat, total depersonalizată, spre vulcanul din erupția căruia mă vor întâmpina, cu surâsul lor de grotă infernală, demența și suicidul. Aceste două flageluri constituie finalitatea dramatică a celui care rămâne blocat sufletește la nivelul tentației revoltei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
După o parcurgere inițială epuizantă se întâlnește cu experiența revoltării față de propria soartă și mâna divină ce-a rostuit-o. De va rămâne captiv acestui sentiment profund negativ, neavând energia voinței de a se sustrage lui, într-un final, presiunea angoasei îi va putea genera o spargere, o fragmentare a conștiinței și implicit a gândirii. Astfel, se va situa în afara minții în sensul de absență a acesteia ca unitate și de înlocuire a sa cu norul de particule desprinse din ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prin urmare, o explozie la nivelul astrului conștiinței sale, o detonație a stelei interioare urmată de evul beznei lăuntrice în care vor pluti planetele-deșert ale unei vieți fără de stigmatele lucidității. Călătorul labirintic devine revoltatul însetat de sacrilegiu ce alunecă în angoasă fiind, la final, sufundat în marasma demenței, una dintre cele două vârtejuri de infern sufletesc deschise aici. Celălat vârtej, cealaltă vâltoare ce-și cască prăpastia nefastă în marginea de jos a angoasei, la capătul de străfund turbulent al acesteia este
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
devine revoltatul însetat de sacrilegiu ce alunecă în angoasă fiind, la final, sufundat în marasma demenței, una dintre cele două vârtejuri de infern sufletesc deschise aici. Celălat vârtej, cealaltă vâltoare ce-și cască prăpastia nefastă în marginea de jos a angoasei, la capătul de străfund turbulent al acesteia este suicidul. În experiența afectivă care domină inițial pe călătorul labirintic, spectrul morții acestuia îl apelează dintr-un viitor ireversibil, iar survenirea premonițiilor funebre îi incendiază speranțele inimii. Spre deosebire de această experiență, paradigma sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la porțile conștiinței precum un pelerin sinistru aducător de rele vestiri prin nopți fără luminări de fosfor stelar. În dimensiunea actului suicidal, nu moartea cheamă individul uman, ci, invers, individul uman cheamă moartea. Ajuns la finalul exacerbat de intensitate al angoasei, după ce, în prealabil a fost sedus și reținut în atitudinea revoltată, călătorul labirintic se poate prăbuși în dorința de sinuciudere ca act eliberator radical. Despre un sinucigaș se spune adesea că este un om care și-a făcut seama. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nelimitată, pentru implicarea totală în substanța actului resurecționar. Din păcate pentru el, energiile revoltei se dovedesc a fi mult mai limitate decât le anticipase anterior. Astfel, după evul de grație al manifestărilor opozante, survine atingerea limitelor revoltei și prăbușirea în angoasă, ca mediu intermediar pe drumul către tragedia nebuniei și suicidului. Și aici asistăm la o eliberare a conștiinței călătorului labirintic din revoltă. Dar ea vine prin terminarea, epuizarea vitalismelor resurecției și scufundarea în lianturile angoasei ce deschide către cele două
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
limitelor revoltei și prăbușirea în angoasă, ca mediu intermediar pe drumul către tragedia nebuniei și suicidului. Și aici asistăm la o eliberare a conștiinței călătorului labirintic din revoltă. Dar ea vine prin terminarea, epuizarea vitalismelor resurecției și scufundarea în lianturile angoasei ce deschide către cele două forme distructive pentru ființa umană: nebunia și sinuciderea, cea dintâi disipând conștiința, cea de a doua neantizând prezența terestră a acesteia. În ambele versiuni, cea a desprinderii de mirajul revoltei și cea a aprofundării în
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cea a desprinderii de mirajul revoltei și cea a aprofundării în acesta, revoltă are un timp al ei finit. Dar, în primul caz, ea se sfârșește prin reluarea pasului labirintic pe când, în al doi-lea, ea se termină odată cu survenirea angoasei deschizătoare spre demență și suicid. Alegerea uneia dintre cele două poteci aparține doar călătorului labirintic, în raport cu această alegere rostuindu-și sau anihilându-și șansele ieșirii din situația complicată, din labirintul așezat în viața sa ca obstacol de neocolit. Situația complicată
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce mă înghite, aruncându-mă, mai adânc, în crizele unui înec ce nu se termină. Resimt, apoi, experiența pierderii tuturor celor dragi, sentimentul ratărilor marilor speranțe și intenselor iubiri, inutilitatea și plictisul, ura exacerbată de sine și marea teroare a angoasei, toate acestea cumulate într-un singur fascicol de cronicitate ce străpunge conștiința mea răpusă. Astfel, suferințele de factură corporală și traumele sufletești se reunesc în vârtejul ce mă scufundă și pătrunde deplin. Suport asaltul totalității nenorocirilor cumulate și nicio îngenunchiere
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lui Jules Michelet), exprimă „o lirică «a câiniei»” (G. Călinescu), evocând câteva din momentele scurtei existențe a micului animal și durerea la dispariția prietenului patruped. Poetul procedează la antropomorfizarea câinelui, transformat în „interlocutor” tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul lui Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
și cunoscută ca teoria dislocării socio-culturale. Conform acesteia, emigrantul, indiferent de motive, este afectat de tranziția socio-culturală realizată prin adaptări și readaptări succesive, care au drept consecințe numeroase conflicte culturale și apariția personalității marginale. Greenberg a diferențiat trei tipuri de angoase ale omului marginal și în aceeași măsură ale comunităților marginale: angoasa de persecuție (când mediul este perceput ca ostil), angoasa depresivă (rezultanta costurilor ridicate ale emigrării) și angoasa de dezorientare (caracteristică situațiilor de incertitudine). Ele pot fi depășite dacă există
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
motive, este afectat de tranziția socio-culturală realizată prin adaptări și readaptări succesive, care au drept consecințe numeroase conflicte culturale și apariția personalității marginale. Greenberg a diferențiat trei tipuri de angoase ale omului marginal și în aceeași măsură ale comunităților marginale: angoasa de persecuție (când mediul este perceput ca ostil), angoasa depresivă (rezultanta costurilor ridicate ale emigrării) și angoasa de dezorientare (caracteristică situațiilor de incertitudine). Ele pot fi depășite dacă există în mediul de primire o comunitate suficient de stabilă, dar pot
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
și readaptări succesive, care au drept consecințe numeroase conflicte culturale și apariția personalității marginale. Greenberg a diferențiat trei tipuri de angoase ale omului marginal și în aceeași măsură ale comunităților marginale: angoasa de persecuție (când mediul este perceput ca ostil), angoasa depresivă (rezultanta costurilor ridicate ale emigrării) și angoasa de dezorientare (caracteristică situațiilor de incertitudine). Ele pot fi depășite dacă există în mediul de primire o comunitate suficient de stabilă, dar pot fi amplificate dacă la starea de incertitudine a grupului
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
conflicte culturale și apariția personalității marginale. Greenberg a diferențiat trei tipuri de angoase ale omului marginal și în aceeași măsură ale comunităților marginale: angoasa de persecuție (când mediul este perceput ca ostil), angoasa depresivă (rezultanta costurilor ridicate ale emigrării) și angoasa de dezorientare (caracteristică situațiilor de incertitudine). Ele pot fi depășite dacă există în mediul de primire o comunitate suficient de stabilă, dar pot fi amplificate dacă la starea de incertitudine a grupului se adaugă angoasele indivizilor. În cazul emigranților fenomenul
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
costurilor ridicate ale emigrării) și angoasa de dezorientare (caracteristică situațiilor de incertitudine). Ele pot fi depășite dacă există în mediul de primire o comunitate suficient de stabilă, dar pot fi amplificate dacă la starea de incertitudine a grupului se adaugă angoasele indivizilor. În cazul emigranților fenomenul inițial de disonanță cognitivă, culturală, psiho-afectivă (privită ca obstacol în reușita lor) se poate transforma în oportunism cultural, în sensul bun al cuvântului. Situația de marginalizare nu dispare însă, ea fiind întreținută la nivelul școlii
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
o serie de puncte de vedere comune asupra fericirii, suferinței, tulburărilor psihologice, izolării, relațiilor inter-sexe, crizei vârstelor, vieții și morții. Părintele Amédée și Dominique Megglé susțin complementaritatea între abordarea psihoterapeutică și cea religioasă, aceasta fiind calea găsirii unor remedii împotriva angoasei, depresiei, crizei de sens a vieții, sentimentelor penibile și a oricăror altor consecințe ale supraaglomerării, împrăștierii și enervării (Amédée și Megglé, 1997). Preoții au acordat atenție problematicii practicanților de vrăjitorii, chiromanție și alte tehnici de acest gen. Aceștia au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
blană de pisică electrizată de bastoanele de ebonită ale vardiștilor”, noaptea „aruncă pumni de monezi în tonomatul orașului”, din forfotirea poematică a urbanului C. alegând nu componenta extenuantă, de singurătate în mulțime, ci spectacolul materiilor artificiale ce dezarticulează ființa) până la angoasele din În așteptarea cometei (1986), unde ironia se ciocnește deja de spectrul fiziologiei vulnerabile, iar în singurătate se amplifică figurile - surprinzător de variate - ale eșecului: „Respiră adânc aburii supei, îngroapă-ți mâinile adânc/în perlele verzi ale mazărei, adaptează-ți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
cea mai progresistă țară din lume”, „țara-mamă a socialismului” - satisfacția trăită a dorinței de putere. Convingerea, aparent sprijinită de experiența istorică, că națiunea respectivă este amenințată constant de inamicii capitaliști a transpus temerile și insecuritatea personală la un nivel colectiv. Angoasele individuale erau deci transformate în anxietăți naționale. Astfel, identificarea cu națiunea a servit funcției duale, de satisfacere a dorințelor de putere personale și de reducere a temerilor personale, amândouă fiind proiectate pe scena internațională. În Statele Unite, procesul prin care puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
autorului pot fi completate copios de imaginația cititorului, această analiză va fi prudență și minimala, căutând evidente. Vom începe cu episodul din culoarul filarmonicii. Episodul debutează că un film de suspans: într-un coridor pustiu al Filarmonicii, Antim își consumă angoasa presentimentului unei întâlniri, fără ca să primim vreo altă explicație. Gesturile sugerează imaginea întregului corp al lui Antim cât și o parte de coridor, prin urmare putem considera un plan de ansamblu: "[P. Ans] Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Mariei crește. Putem spune că acest fragment are consistentă și coerentă unui scenariu de film. Efectul, pe lângă autenticitate, este și o atmosferă specifică la care contribuie decorul în care se desfășoară episodul. Coridorul pustiu și luminile care se sting subliniază angoasa și însingurarea lui Antim. Pe de altă parte, fiind un spațiu-cale personajele trebuie să meargă către ieșire, fapt care schimbă dinamică acțiunii. Coridorul însuși este o metaforă a labirintului, iar ieșirea lui Antim alături de Maria din coridor anticipează ieșirea să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
viața locuitorilor "vulnerabili", certitudinea propriei căderi e încă și mai vie. Mai mult, obsesia onirica se rezolvă, nefericit, în senzațional, adâncind neliniștea premonitorie a jucătorului avid de succes, favorizându-i deplină alunecare într-un spațiu halucinant, al tensiunii extreme, al angoasei: însoțindu-l pe Alexandru pe domeniul unui moșier decăzut, care și-a pierdut cea mai mare parte din avere la cărți și acum își lichidează restul, naratorul îl identifica în persoana acestuia pe omul din vis, însoțit de acelasi nelipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
noi găseam ce ne vorbi, prelungind dincolo de zidurile clubului halucinația jocului". Prăbușirea protagonistului devine certă abia când realul, acest real al voluptoasei adânciri în viciu, se contopește total, în ochii halucinați ai tânărului, cu visul în care i se prelungesc angoasele și habitudinile. Într-o obișnuită seară la club, îl revede pe omul din vis, însoțit de acelasi câine care îl fixează halucinant. Pretextul folosit de acestă știindu-l bibliofil pasionat, ar vrea să îi arate singurul rest de avere, colecția
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]