862 matches
-
se află dizolvate substanțe solide în cea mai mare parte organice. Compoziția sa este apropiată de cea lichidului interstițial, dar destul de diferită de cea a lichidului celular. (FIG 1.14.) 1.3.5.1.Substanțele anorganice aflate sub formă de anioni și cationi în proporție egală totalizează 1 g % sau în jur de 300 mmol/L (TABEL IV). Deoarece determinările de laborator sub forma ionogramei se referă mai ales la cationi (Na+, K+, Ca2+) și mai puțin la anioni (Cl-, HCO3
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
formă de anioni și cationi în proporție egală totalizează 1 g % sau în jur de 300 mmol/L (TABEL IV). Deoarece determinările de laborator sub forma ionogramei se referă mai ales la cationi (Na+, K+, Ca2+) și mai puțin la anioni (Cl-, HCO3 -) între aceste grupe există o diferență denumită “groapa anionică” sau “anion gap” ce are o valoare de aprox 12 mEq/L și reprezintă concentrația celorlalți anioni (sulfați, fosfați și ioni organici reprezentați de proteine și ionii acizilor organici
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
jur de 300 mmol/L (TABEL IV). Deoarece determinările de laborator sub forma ionogramei se referă mai ales la cationi (Na+, K+, Ca2+) și mai puțin la anioni (Cl-, HCO3 -) între aceste grupe există o diferență denumită “groapa anionică” sau “anion gap” ce are o valoare de aprox 12 mEq/L și reprezintă concentrația celorlalți anioni (sulfați, fosfați și ioni organici reprezentați de proteine și ionii acizilor organici). Diferența se accentuează în acidozele metabolice (diabet, insuficiența renală, alcoolism) indicând un exces
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
referă mai ales la cationi (Na+, K+, Ca2+) și mai puțin la anioni (Cl-, HCO3 -) între aceste grupe există o diferență denumită “groapa anionică” sau “anion gap” ce are o valoare de aprox 12 mEq/L și reprezintă concentrația celorlalți anioni (sulfați, fosfați și ioni organici reprezentați de proteine și ionii acizilor organici). Diferența se accentuează în acidozele metabolice (diabet, insuficiența renală, alcoolism) indicând un exces de H+ provenit din alți acizi decât cel carbonic. Na+ și Cl- au un rol
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
mod de reprezentare tabulara este utilă în stabilirea tendințelor periodice. Un "ion" este un tip de un atom sau moleculă care a cedat sau acceptat unul sau mai mulți electroni. Cationii încarcați pozitiv (de exemplu, cationul de sodiu Na) și anionii încarcați negativi (de exemplu, clorura Cl) pot forma o structură cristalina de sare neutră (de exemplu, clorura de sodiu NaCl). Exemple de ioni poliatomici care nu se despart în timpul reacțiilor sunt hidroxizii (OH), fosfații (PO) și alții. Ionii în stare
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
conceptul de număr de oxidare sunt folosite pentru explicarea structurii și compoziției moleculare. Legătură ionică este formată atunci cand un metal cedează unul sau mai mulți electroni, devenind un cation încărcat pozitiv, iar electronii sunt captați de către un nemetal, devenind un anion încărcat negativ. Cei doi ioni opuși se atrag, iar legătură ionică este forța electrostatica de atracție. De exemplu, sodiul (Na), un metal, cedează un electron pentru a deveni un cation de Na, în timp ce clorul (Cl), nemetal, primește acest electron pentru
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
apă și nu invers.. Deoarece reacția este într-un echilibru care favorizează protonarea rapidă a apei, adăugarea de acid deasupra apei asigură faptul că acidul este agentul limitator. Această reacție este cunoscută pentru formarea de ioni de hidroniu: HSO este anionul bisulfit (sau sulfit acid), iar SO este anionul sulfat. K1 și K2 sunt constantele de disociere ale acidului sulfuric. Pentru că hidratarea acidului sulfuric este favorabilă din punct de vedere termodinamic și pentru că afinitatea sa pentru apă este suficient de puternică
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
un echilibru care favorizează protonarea rapidă a apei, adăugarea de acid deasupra apei asigură faptul că acidul este agentul limitator. Această reacție este cunoscută pentru formarea de ioni de hidroniu: HSO este anionul bisulfit (sau sulfit acid), iar SO este anionul sulfat. K1 și K2 sunt constantele de disociere ale acidului sulfuric. Pentru că hidratarea acidului sulfuric este favorabilă din punct de vedere termodinamic și pentru că afinitatea sa pentru apă este suficient de puternică, acidul sulfuric este un agent de deshidratare excelent
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
Carbonații sunt săruri disociate a acidului carbonic . Aici aparține legătura realizată prin anionul de carbonat CO. De asemenea, este numiti carbonat esterul acidului carbonic, cu formula strcturală R-O-C(=O)-O-R, unde R si R' sunt resturi ce conțin carbon. Dacă R și R' aparțin de aceași moleculă se formează un inel ciclic pentagonal
Carbonat () [Corola-website/Science/308622_a_309951]
-
R' sunt resturi ce conțin carbon. Dacă R și R' aparțin de aceași moleculă se formează un inel ciclic pentagonal care este numerotat după cum urmează: Carbonații sunt săruri ionice, de aceea la temperatura camerei se prezintă sub formă solidă cristalizată. Anionul de carbonat nu are culoare; din această cauză culoarea este determinată de cationi. Carbonații nu au miros (sunt inodori). Cu excepția carbonaților alcalini, se dizolvă greu în apă. Reacția dintre acidul carbonic și carbonat: "carbonat de calciu + apă + bioxid de carbon
Carbonat () [Corola-website/Science/308622_a_309951]
-
preliminare au arătat ca solul de la suprafața este moderat alcalin, cu un pH între 8 și 9. S-au găsit ioni de magneziu, sodiu, potasiu și clorura; nivelul total de salinitate este modest. Nivelul ionului clorura este scăzut, si astfel anioni prezenți nu au fost identificați de la început. pH-ul și salinitatea sunt neproblematice din punct de vedere al biologiei. Analiza TEGA a primului eșantion de sol a indicat prezenta apei și a dioxidului de carbon eliberate în ultima fază a
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
clorurat este un acid monoprotic, adică poate disocia o singură dată în apă prin cedarea unui proton. În soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H reacționează cu apa pentru a forma ionul hidroniu, HO: Celălalt ion care se formează este anionul clorură, Cl. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a prepara sărurile sale numite „cloruri” (de exemplu, clorura de sodiu). Este un acid puternic, disociind complet în apă. Acizii monoprotici prezintă o singură constantă de disociere, Ka, ce indică gradul de
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
peninsula Tihany că ultime reflexe ale unei activități vulcanice intense altădată (timpuri geologice) sunt aparițiile de izvoare termale. Din punct de vedere al compoziției chimice a lacului se remarcă printr-o mare diferență față de celelalte lacuri ale Europei Centrale. Principalii anioni sau componente chimice încărcate negativ sunt: carbonații și sulfații, în timp ce cationii corespondenți sunt: magneziul, calciul și sodiul. Principalii ioni sunt reprezentați de Că Mg și HCO. pH-ul are o valoare de 8.4 atingând cifre mai mari datorită producției
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
fluorhidrurii de argon (HArF), descoperită în 2000. În urmă calculelor s-a constatat că mai pot exista doi compuși ce conțin legături heliu-oxigen ce ar putea fi stabili. Aceste două noi specii, CsFHeO și N(CH)FHeO, sunt derivați din anionul foarte stabil [F- HeO] teoretizat pentru prima oara în Taivan în 2005. Dacă un asemenea compus va fi confirmat și experimental, dat fiind faptului că heliul este cel mai nobil element, singurul gaz rar ce ar putea forma asemenea specii
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
mai mare decât numărul grupei, cum este cazul pentru elementele din grupa I-a secundară Cu, Ag, Au. Elementele tranziționale prezintă mai multe trepte de valență. Ionii cu valența inferioară manifestă caracter metalic specific subgrupelor. Ionii cu valența superioară formează anioni cu oxigenul, sulful sau halogenii, sau combinații covalente, lichide sau cristalizate cu rețele moleculare și ușor hidrolizate (TiCl3 solid violet, TiCl4 lichid incolor etc). La ionii metalelor tranziționale, electronii pot să sară de pe stratul penultim cu un consum de energie
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace. Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie. Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu. Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii. Potasiul poate reacționa cu
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
apa de clor. Odată cu dizolvarea bromului în apă are loc și o reacție chimică. Acesta poate fi considerat un proces de auto-oxido-reducere, iar în urma reacției rezultă acid bromhidric și acid hipobromos. Deci, în apa de brom este prezent bromul elementar, anionul de brom (Br) și acidul hipobromos, care este mai puțin disociat: În soluții bazice, disproporționarea ionului formula 36 este lentă la temperatura camerei, din care cauză soluțiile de formula 36 se prepară la aproximativ 0 °C. La teperatura 50-80 °C, se obține
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
purifică apa imediat, distrugând bacteriile, virușii, ciupercile și deșeurile organice aduse de către înotători sau din mediul natural. Bromul este, de asemenea, un algicid (distruge algele). În utilizarea sa pentru a dezinfecta piscinele, bromul poate fi folosit împreună cu clorul. Bromul formează anionii: Br, BrO, BrO. Aceștia au culoarea incoloră, astfel, toate sărurile care nu au în moleculă un cation colorat sunt incolore (excepție face bromura de argint AgBr, ce posedă o culoare galben-pală). Dacă se tratează o soluție de iodură de potasiu
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic: În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
redus de acidul bromhidric la cationul manganos ce este incolor. Acidul bromic este un acid de tăria acizilor halogenați, stabil în soluție până la 40%. Soluțiile mai concentrate se descompun, în acid perbromos, oxid de brom și apă, după reacția: Bineînțeles, anionul bromic poate fi pus în evidență cu ajutorul puterii lui oxidante în soluții acide. În urma reacției cu bromaților cu iodura de potasiu, după care se adaugă acid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea soluției rămase de la galben până la brun, datorate oxidării
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
1,33Å. Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga. Iodul are 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion și produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea totală de iod (care ar fi cea de izotop natural I). Asemenea raportului Cl/Cl, I/I este întâlnit în proporții mici în
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
diverse metode de izolare a iodului, de exemplu izolarea analoagă a halogenurilor: oxidarea iodului din acidul iodhidric cu ajutorul dioxidului de mangan. Iodul elementar este folosit ca dezinfectant în diverse forme. Poate fi folosit ca element în sine sau sub forma anionului I dizolvat în apă. Iodul poate proveni din iodofori, care conțin iod și un agent solubilizant. Exemple de astfel de soluții sunt: tinctura de iod (iod în etanol sau iod și iodură de sodiu într-un amestec de etanol și
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
electrolit" (substanță a cărei molecule prin dizolvare sau topire se disociază în "ioni", permițând trecerea curentului electric continuu) cu ajutorul curentului electric continuu. În procesul de "electroliză", ionii pozitivi sau "cationii" sunt dirijați înspre "catod" (pol negativ), iar ionii negativi sau "anionii" înspre "anod" (pol pozitiv) unde își pierd sarcina și se depun sau intră în reacție chimică. La "anod" se produce un proces de "oxidare", în timp ce la "catod" unul de reducere. În anul 1800, William Nicholson și Johann Ritter au descompus
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
prin compresie și răcire", cu care a putut să "lichefieze" aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunță "legea electrolizei", lege ce stă la baza "electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de "ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic". De asemeni studiind "proprietățile magnetice ale substanțelor",introduce termenii de "diamagnetism" și "paramagnetism". A elaborat "teoria electrizării prin influență" și "principiul ecranului electrostatic" (sau "cusca lui Faraday"), enunțând astfel "legea consevării sacinii electrice" (1843). Mai târziu, în
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
stabili. Ionii de cesiu sunt, de asemenea, grei și mai puțin duri decât al ionilor de metale alcaline. Cea mai mare parte a compușilor cesiului conțin cationul Cs ce se poate combina prin legături ionice cu un mare număr de anioni. O excepție notabilă este anionul de "cesiură" (Cs). Alte câteva excepții sunt suboxizii (vezi secțiunea oxizi). Sărurile ionului Cs sunt incolore, deși anionul în sine este colorat. Majoritatea acestora sunt higroscopice, dar acest fenomen este mai puțin prezent decât în
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]