9,641 matches
-
Grecea ( Talida); Camil Petrescu ( Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de război); Liviu Rebreanu (Pădurea spânzuraților) etc. Am ales facultatea de Agronomie din cadrul I.A.N.B (Institutul Agronomic N. Bălcescu) București, dintr-un singur motiv: iubeam natura, frumusețea fiecărui anotimp ce-mi făcea sufletul să vibreze, să cânte, iubeam câmpiile Înverzite, florile, nemărginirile albastre, zborul fluturilor În beția de soare a dimineții. După absolvitea facultății am primit repartiție la Tulcea ca „șef de fermă”. Un oraș curat, cochet, ospitalier. Dunărea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
le culegea. Se juca printre tufișuri, uitase să se mai teamă că cineva i-ar putea face vreun rău. De ani buni Sandei era stăpână pe colțul acesta de lume. Trăia într-o armonie perfectă cu natura din jurul ei. La anotimpuri reacționa instinctiv. În timpul iernii îmbrăca haina de blană a Mariei și se simțea fericită. Dormita și cânta la pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
soarele parcă străluci mai puternic peste așezarea în care bântuiseră atâta vreme urgiselile. Ziua era calmă și râdeau parcă bucuroase și florile rătăcite pe marginea șanțurilor, semănate de mâna necunoscută a hazardului. * Povestea avea să se deruleze peste timp și anotimpuri, sub auspiciile unor zei nebănuiți, dar se întrevedeau posibile șanse să vindece, măcar în parte, unele răni pe care numai un destin nedrept le pusese drept stavilă în calea unor oameni încercați pe nedrept de vânturile sorții. Alex și Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ce argintau în timpul nopții întinderile, ca peste zi soarele să devină mai darnic să le ofere vietăților pământului o căldură blândă, ce semăna cu alintarea unui copil, de către mamă, înainte de culcare. Se bănuia o toamnă scurtă. Dincolo de orizont, un alt anotimp se pregătea să ocupe teritoriile ca fiind îndrituit de legile naturii. Se potrivi însă, ca acea zi de duminică, stabilită pentru nunta lui Vișinel, să fie un dar al Proniei Cerești. Un soare darnic ținuse să îmbogățească podoabele toamnei, punându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de vârstă și sex. Stadionul, pe lângă terenul de fotbal, mai avea câteva atracții: popicăria veche și cea nouă, terenul de volei și terenul bitumat de tenis de câmp, toate dispărute în neant după Revoluție. Popicăria veche era aglomerată în trei anotimpuri, mai puțin iarna, căci avea un perete deschis, compus dintr-o balustradă ce permitea spectatorilor să urmărească evoluția popicarilor, foarte numeroși atunci. Se spune că între cele două războaie mondiale numărul crâșmelor în Vama era la fel de mare ca după Revoluție
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului școlar și universitar, din septembrie și până în iulie, Iașul e un oraș viu, animat, de parcă ar trăi un singur anotimp, acela al primăverii, înflorit de tinerețea care îl populează. Așa era și în dimineața aceea când Olga și Ina puneau piciorul, pentru prima dată, pe pământul încărcat de istorie al acestei Cetăți. Dar fetele nu uitau nici o clipă că examenul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să nu calci alături de trotuar...! Era o dimineață de august incertă care balansa între o toamnă grăbită să răpească cât mai multe zile din luna lui Gustar și dorința firească a verii de a-și menține autoritatea statuată pentru acest anotimp de Mama Natură. În asemenea zile, nici oamenii nu par a fi în apele lor, mai ales dacă sunt nevoiți să-și încheie sejurul, niciodată îndestul, și să înceapă zi de zi o muncă de rutină, care nu întotdeauna e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un vânt, ca un câine scăpat din lanț n-ar fi început s-o latre. Netrebnicul rupea copaci, desprindea tabla de pe acoperișurile caselor de parcă ar fi fost turbat. Rău câine poate fi un vânt când aleargă nestăpânit să anunțe un anotimp al stihiilor. Olga ajunse acasă într-un târziu. Mama ei, care o aștepta plină de îngrijorare, intui încă de la ușă că nu fiica ei, ci o străină, o ființă deznădăjduită, pierită, intrase în casă. - Ce ai, fato? Ți-e rău
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dau un calmant, să-ți fac un ceai? - Nu, mamă, n-am nevoie de nimic, mă duc să mă culc. Mă doare îngrozitor capul! În drumul spre pat, Olga mai avu timp să reflecteze: etapele vieții se succed nestăvilite precum anotimpurile, fără să știm când și mai ales cum. Când aflăm că au trecut, e prea târziu și nu mai avem puterea să recuperăm ceea ce am pierdut. Un lucru e limpede, o primăvară topită de timp nu mai ai cum să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Zilele ce urmară, săptămâni în șir, nu avură darul de a aduce liniștea și pacea în casa lor. Atât pentru Olga cât și pentru mama ei; acestea au curs învolburate, ca niște torente prăvălite de pe versanții dealurilor din preajma orașului, în anotimpurile ploioase. Rana pricinuită în adâncul sufletului avea toate șansele să nu se vindece multă vreme, poate... niciodată! Imediat cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se sufocă, că e prea puțin aer în apartamentul său și deschise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
învălmășite, ce zbuciumau fără opreliște întreaga așezare. Norii cenușii ce se buluceau pe înalturi aduceau ploile reci, mocănești, cernute ca printr-o sită de mătase care-i indispuneau până și pe oamenii cei mai optimiști. Lui Alex îi plăceau toate anotimpurile, chiar și iarna cu zăpezile și gerurile ei, dar sfârșitul acesta de toamnă, atât de dușmănos, nu putea să-l suporte. Și totuși, pe o asemenea vreme, deși ziua se încenușase, decise să plece de acasă. Era mai hotărât ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
strigăte de ajutor, cineva număra cu voce tare, cineva tăia cu drujba și mulți, foarte mulți pași. Apoi a urmat muzica de la radio și liniște; iar noi, toți în păr, așteptam cu sufletul la gură și tresăream la fiecare respirație. Anotimpurile se schimbau între ele și noi continuam să veghem asupra vecinului. Iar el, în fiecare dimineață, cobora să-și cumpere ziarul și revenea în apartament, nebănuind prezența noastră la doar câțiva metri. Apoi începeau iar zgomotele. Am fi vrut ca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trecu pragul, o sărută și apoi o lăsă încet, încet ca pe un bibelou invitând-o să privească și să cerceteze cu ochii minții și sufletului ceea ce îi oferea căsătoria cu acest enigmatic domn, chiar dacă peste el trecuseră mai multe anotimpuri decât peste ea. Din prima clipă rosti extaziată: - Asta e casa noastră, Victore? - Da, scumpa mea! - Ești extraordinar! N-am bănuit că ai atâtea înzestrări, că ești un adevărat artist, după cum arată chiar de la intrare acest minunat apartament. Victore, dragul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mare și, pentru a fi cât mai convingătoare, îi amintea știutul proverb cu ulciorul, la care el reacționa impasibil. Cum se întâmplă mai întotdeauna în poveștile frumoase, abia începuse cel de-al doilea an al căsătoriei lor să-și deruleze anotimpurile, că mariajul celor doi soți începu a se deteriora. Cu fiece zi care trecea, se simțea o erodare asemănătoare măcinării unui versant de munte care, supus unor intemperii variate, e pasibil de o iminentă prăbușire. Între Olga și Victor se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace rând pe rând hainele de soț ideal, să îmbrace altele pentru un anotimp ce se anunța a fi al răcelilor, devenind de nerecunoscut. Olga ștergea cu ochii minții imaginile ce se succedau secvențial, ca dintr-un film trecut, de parcă nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu o realitate vie: Victor la Predeal
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
umorului dublat de unul pragmatic și că avea un real talent de a descrie lucruri ce puteau fi socotite ca banale, dar sub condeiul ei dobândeau o strălucire nebănuită. Fiecare însemnare din jurnal era datată doar cu unele atribute ale anotimpurilor: Cireșii tatei și-au pus cercei la urechi!; Iarna nu vrea să plece, dar ghioceii au despicat zăpezile cu paloșele lor și iarna a fost învinsă!; Au venit zilele lui Cuptor, bunica și-ar putea coace azima la soare!; Miroase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
moment din viața ei. Trecu fugitiv peste unele și ajunse la ultima pagină. Citi cu ochii măriți o dată, de două ori, făcu o pauză și pentru a se clarifica, reciti pentru a treia oară cele câteva fraze incendiare: Trăiesc un anotimp în afara tuturor anotimpurilor, unul fără nume. Cine ar putea acum să-mi mai numere primăverile înflorite, verile cu frumoasele lor zile bulgărite cu soare? Alerg fără voie spre toamnă. Soțului meu nu-i place acest anotimp, chiar mi-a spus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ei. Trecu fugitiv peste unele și ajunse la ultima pagină. Citi cu ochii măriți o dată, de două ori, făcu o pauză și pentru a se clarifica, reciti pentru a treia oară cele câteva fraze incendiare: Trăiesc un anotimp în afara tuturor anotimpurilor, unul fără nume. Cine ar putea acum să-mi mai numere primăverile înflorite, verile cu frumoasele lor zile bulgărite cu soare? Alerg fără voie spre toamnă. Soțului meu nu-i place acest anotimp, chiar mi-a spus-o cândva. Acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fraze incendiare: Trăiesc un anotimp în afara tuturor anotimpurilor, unul fără nume. Cine ar putea acum să-mi mai numere primăverile înflorite, verile cu frumoasele lor zile bulgărite cu soare? Alerg fără voie spre toamnă. Soțului meu nu-i place acest anotimp, chiar mi-a spus-o cândva. Acum însă cu Alex se întâmplă ceva. Ce? Poate da, poate nu! Atunci, cum pot să-mi explic unde a pierdut căldura din vorbe, tandrețea din gesturi... Pleacă dimineața mai devreme la șantier și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
viitor, zi, lună, an să aibă aceeași durată. Diferitele vârste, copilăria, tinerețea, bătrânețea - cuvinte goale. Ele există doar pentru oamenii obișnuiți, canalia - iată cuvântul pe care îl căutam -, pentru canalia a cărei viață comportă perioade și limite bine determinate, ca anotimpurile, și se situează în zona temperată a existenței. Dar viața mea n-a avut decât un singur și uniform anotimp. S-ar zice că ea s-a scurs într-o regiune rece, în mijlocul tenebrelor fără sfârșit, în timp ce, veșnic, în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
obișnuiți, canalia - iată cuvântul pe care îl căutam -, pentru canalia a cărei viață comportă perioade și limite bine determinate, ca anotimpurile, și se situează în zona temperată a existenței. Dar viața mea n-a avut decât un singur și uniform anotimp. S-ar zice că ea s-a scurs într-o regiune rece, în mijlocul tenebrelor fără sfârșit, în timp ce, veșnic, în corpul meu, ardea o flacără, la căldura căreia mă topeam precum ceara. Între patru pereți care îmi delimitează camera, în interiorul zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Intrigat, caut printre hârtiile de buzunar și citesc, fără o pregătire în prealabil a terenului, cu glas tare, ca și cum aș fi fost singur în fața oglinzii: Aici s-ar fi terminat întâlnirea dintre Mihai de Giulești și lumea de dincolo de schimbarea anotimpurilor și suirea și coborârea turmelor, dacă veacul n ar fi fost răscolit. Și accentuez ultima propoziție: dacă veacul n-ar fi fost răscolit. Apoi dau drumul comentariului: Deci, iată, d-le Valy, aici se vede prezența de spirit a lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
forță nebănuită, devine o împăcare cu lumea și cu propriile vise. Nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare și instituire a sensurilor pentru noi înșine, prea des niște păsări singuratice și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori sigure și temeiuri pentru o viață morală și care lasă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un eșec al gazdelor. Poliomielita, considerată de către vizionar drept principala marcatoare de goluri În rândul populației din secolul al XXIV-lea, a ieșit din joc relativ repede, după o mică Întindere. Un timp, bolile au venit o dată pe an, ca anotimpurile sau ca zilele de naștere; ciclul era larg și generos, asemenea unui duel purtat Între domni, cu un număr stabilit de pași, respect și eleganță. Maladia și laboratorul stăteau la distanța cuvenită și, la semnal, Începeau lupta. Germenul trăgea primul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]