1,367 matches
-
șef și comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație Vânătoare. În această perioadă, a fost înaintat la gradele de locotenent major (1977) și căpitan (1981). Între anii 1981-1983 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, secția aviație și apărare antiaeriana. După o perioadă de un an în care a revenit comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație, căpitanul Croitoru a fost numit în funcția de instructor șef la Divizia 70 Aviație (1984-1990). În anul 1986 a fost înaintat la gradul
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
Colegiul Național de Apărare (2006). Avansat la gradul de locotenent colonel în anul 1990, Constantin Croitoru a devenit instructor de zbor la Comandamentul Aviației Militare (1990-1993) și apoi ofițer 1 birou pregătire metodica la Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene (1993-1994). În anul 1994 este înaintat la gradul de comandor și ca urmare a absolvirii unui curs de comandanți, este trecut la funcții de comandă. Îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului pentru zbor la Divizia 70 Aviație (1994-1995), locțiitor al
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
comandor și ca urmare a absolvirii unui curs de comandanți, este trecut la funcții de comandă. Îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului pentru zbor la Divizia 70 Aviație (1994-1995), locțiitor al comandantului pentru zbor la Corpul 1 Aviație și Apărare Antiaeriana “Siret” (1995-1998), locțiitor serviciu doctrina și instrucție la Statul Major al Forțelor Aeriene (1998-2000) și apoi șef de stat major la Divizia 1 Aeriană “Siret” (2000-2001). Comandorul Constantin Croitoru a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (cu
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
manifesta un consens politic conform căruia netralitatea era cea mai înțeleaptă atitudine. Guvernul irlandez era conștient că posibilitățile țării de apărare a insulei de atacurile aeriene sau terestre erau foarte limitate (capitala Belfast era total lipsită de sisteme de apărare antiaeriană), iar alierea fățișă cu guvernul de la Londra ar fi expus țara unor pericole uriașe. Războiul a afectat totuși insula. Dublinul și alte regiuni au fost bombardate de Luftwaffe. Transporturile maritime irlandeze au fost o țintă a atacurilor neîntrerupte atât ale
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
1998). Între 11 iunie și 16 iulie 2007 a fost Ministrul interimar al Apărării al Republicii Moldova. Ion Ștefan Coropcean s-a născut la data de 11 martie 1960 în satul Livădeni (raionul Dondușeni). A studiat la Școala militară de apărare antiaeriană din Poltava (Ucraina) între anii 1977-1981, fiind cadet militar. A lucrat apoi în cadrul Armatei Sovietice pe posturile de comandant de pluton (1981-1984), comandant de baterie antiaeriană (1984-1987) și comandant de divizion antiaerian (1987-1988). În perioada 1988-1991 a studiat la Academia
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
martie 1960 în satul Livădeni (raionul Dondușeni). A studiat la Școala militară de apărare antiaeriană din Poltava (Ucraina) între anii 1977-1981, fiind cadet militar. A lucrat apoi în cadrul Armatei Sovietice pe posturile de comandant de pluton (1981-1984), comandant de baterie antiaeriană (1984-1987) și comandant de divizion antiaerian (1987-1988). În perioada 1988-1991 a studiat la Academia militară de apărare antiaeriană. Reîntors în Republica Moldova, a fost numit în funcția de șef al statului major al regimentului antiaerian (1991-1992), apoi locțiitor al comandantului (1992-1996
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
Dondușeni). A studiat la Școala militară de apărare antiaeriană din Poltava (Ucraina) între anii 1977-1981, fiind cadet militar. A lucrat apoi în cadrul Armatei Sovietice pe posturile de comandant de pluton (1981-1984), comandant de baterie antiaeriană (1984-1987) și comandant de divizion antiaerian (1987-1988). În perioada 1988-1991 a studiat la Academia militară de apărare antiaeriană. Reîntors în Republica Moldova, a fost numit în funcția de șef al statului major al regimentului antiaerian (1991-1992), apoi locțiitor al comandantului (1992-1996) și comandant (1996-1997) al Brigăzii de
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
între anii 1977-1981, fiind cadet militar. A lucrat apoi în cadrul Armatei Sovietice pe posturile de comandant de pluton (1981-1984), comandant de baterie antiaeriană (1984-1987) și comandant de divizion antiaerian (1987-1988). În perioada 1988-1991 a studiat la Academia militară de apărare antiaeriană. Reîntors în Republica Moldova, a fost numit în funcția de șef al statului major al regimentului antiaerian (1991-1992), apoi locțiitor al comandantului (1992-1996) și comandant (1996-1997) al Brigăzii de rachete antiaeriene. Apoi, pentru un an a deținut funcția de comandant al
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
de pluton (1981-1984), comandant de baterie antiaeriană (1984-1987) și comandant de divizion antiaerian (1987-1988). În perioada 1988-1991 a studiat la Academia militară de apărare antiaeriană. Reîntors în Republica Moldova, a fost numit în funcția de șef al statului major al regimentului antiaerian (1991-1992), apoi locțiitor al comandantului (1992-1996) și comandant (1996-1997) al Brigăzii de rachete antiaeriene. Apoi, pentru un an a deținut funcția de comandant al Colegiului militar “Alexandru cel Bun” din Chișinău. La data de 16 iunie 1998, generalul de brigadă
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
În perioada 1988-1991 a studiat la Academia militară de apărare antiaeriană. Reîntors în Republica Moldova, a fost numit în funcția de șef al statului major al regimentului antiaerian (1991-1992), apoi locțiitor al comandantului (1992-1996) și comandant (1996-1997) al Brigăzii de rachete antiaeriene. Apoi, pentru un an a deținut funcția de comandant al Colegiului militar “Alexandru cel Bun” din Chișinău. La data de 16 iunie 1998, generalul de brigadă Ion Ștefan Coropcean a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
să avanseze 10 km în două zile. Până în cele din urmă, Corpul al 5-lea mecanizat sovietic, relocat din Regiunea Kirov și destinat exploatării spărturii existente în zonă, nu și-a îndeplinit misiunea ordonată, în principal datorită prost organizatei apărări antiaeriene, care a permis bombardierelor în picaj germane să atace formațiile de tancuri sovietice cu mult succes. Corpul sovietic a suferit pierderi grele și a fost nevoit să se retragă din lupte. Sovieticii au avansat până pe 13 august cel mult 25
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
ca urmare a unor schimbări survenite în situația politico-militară din Europa, a relocării trupelor și forțelor aeriene britanice din Cipru și a rachetizării sistemului de apărare aeriană, a intrat în vigoare Directiva CL0066 a ministrului Forțelor Armate privind reorganizarea apărării antiaeriene a teritoriului României. S-au desființat toate cele trei divizii de vânătoare și o parte din regimentele și bazele subordonate, precum și divizia de asalt și hidroaviația. În conformitate cu ordinul Marelui Stat Major din 31 martie 1960, Regimentul 277 Aviație Vânătoare, aflat
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
a primit ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a și Crucea comemorativă 1916-1918. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, drapelele unităților evidențiate în luptă au fost decorate la rândul lor. În acțiunile de pe frontul de vest, Regimentul 6 artilerie antiaeriană și Flotila 2 vânătoare au fost decorate cu ordinul Virtutea Aeronautică cu spade. Ordinul Mihai Viteazul cu spade a fost primit, între alte unități, de către Regimentul 2 călărași, remarcat în luptele de pe Someș, Mureș și din Cehoslovacia, Regimentul 96 infanterie
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
voluntari s-au înrolat imediat. Înaintarea irakiană a fost oprită prin lupte crâncene, adesea “corp la corp”, în apropiere de Baza Militară Hamid, în apropiere de Ahvaz. Aviația irakiană a fost anihilată de forțele aeriene iraniene în cooperare cu artileria antiaeriană. În nord, atacul asupra Kurdistanului a fost anihilat de asemenea de forțele iraniene. În 26 iulie 1988, forțele Mujahadeen-e-Khalq (MEK), împreună cu forțele irakiene, au început atacul asupra centrului Iranului, ceea ce s-a numit Operațiunea Forough Javidan (Lumina Eternă). În timp ce trupele
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
a fi salutară pentru regimul teocratic. Nu e de mirare deci că Saddam Hussein decisese să înceapă invazia cu un atac aerian masiv, menit să distrugă aviația iraniană și infrastructura ce o deservea. Nu a reușit însă, datorită puternicei apărări antiaeriene iraniene. Deși Iranul avea puține avioane operaționale la începutul războiului naval, respectiv 20 F-4 Phantom, 20 F-5 Tiger și 15 F-14 Tomcat, rezultatele obținute de acestea în luptă au fost peste așteptări, rata victoriilor fiind de 10 la 1 în
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Când a sosit ultimul val de avioane americane de atac, Zerourile japoneze nu au mai putut să-și apere portavioanele de bombardamentul de la mare înălțime. În plus, cele patru portavioane japoneze nu se mai aflau în formație, reducând concentrarea focului antiaerian. Nagumo a ezitat îndelung în lansarea avioanelor sale de luptă, prin una dintre cele mai criticate decizii ale sale el ordonând de două ori schimbarea muniției avioanelor îmbarcate, de la cea necesară atacului navelor la cea necesară atacurilor țintelor terestre. Astfel
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
a liniilor germane ar fi fost cauzată de trădarea românilor. Un studiu sovietic al operațiunilor de luptă indică că o asemenea prezumție este eronată. Trupele române au rezistat atacurilor sovietice în multe cazuri, dar echipamentul antitanc depășit, artileria și armamentul antiaerian nu le-a permis să respingă toate atacurile. Divizia I blindată, comandată de generalul de brigadă Radu Korne, a rezistat cu dârzenie, fiind, însă, nevoită să lupte în defensivă, datorită superiorității ca număr a blindatelor sovietice și a lipsei sprijinului
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
finlandeză (circa 6.000 de militari) a tăiat retragerea rușilor. Pierderile sovieticilor s-au cifrat la aproximativ 23.000 de oameni, în timp ce finlandezii au pierdut cam 800 de luptători. În plus, finlandezii au capturat 43 de tancuri, 71 de tunuri antiaeriene, 29 de tunuri antitanc, tractoare, 260 de camioane, 1170 de cai, o mare cantitate de arme și muniție de infanterie, instalații de telecomunicații și material medical. Ca rezultat combinat al aroganței și incompetenței, sovieticii au pierdut șansa să câștige superioritatea
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
exclusiv al blindatelor, în 1939 doar 15% dintre avioanele militare asigurând sprijinul efectiv al forțelor terestre, aceste misiuni nefiind obiectivul principal al său. Multă vreme s-a considerat că germanii ar fi avut în 1940 o superioritate copleșitoare în ceea ce privește artileria antiaeriană - "Flak". De fapt, documentele demonstrează că germanii dispuneau de 2.600 de tunuri grele de 88 mm și 6.700 de tunuri ușoare de 37 mm și 20 mm. În aceste cifre au fost incluse și tunurile antiaeriene care asigurau
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în ceea ce privește artileria antiaeriană - "Flak". De fapt, documentele demonstrează că germanii dispuneau de 2.600 de tunuri grele de 88 mm și 6.700 de tunuri ușoare de 37 mm și 20 mm. În aceste cifre au fost incluse și tunurile antiaeriene care asigurau apărea orașelor și porturilor, precum și piesele de artilerie ale unităților de antrenament. Pentru trupele de atac au fost dedicate 85 de baterii grele și 18 ușoare "Flak" ale "Luftwaffe", 48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
și tunurile antiaeriene care asigurau apărea orașelor și porturilor, precum și piesele de artilerie ale unităților de antrenament. Pentru trupele de atac au fost dedicate 85 de baterii grele și 18 ușoare "Flak" ale "Luftwaffe", 48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor de infanterie și 20 de companii de artilerie ușoară antiaeriană independente, care funcționau ca rezervă statelor majore de la nivelul de corp de armată în sus. În total erau 700 de tunuri antiaeriene de 88 mm și 180 de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
artilerie ale unităților de antrenament. Pentru trupele de atac au fost dedicate 85 de baterii grele și 18 ușoare "Flak" ale "Luftwaffe", 48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor de infanterie și 20 de companii de artilerie ușoară antiaeriană independente, care funcționau ca rezervă statelor majore de la nivelul de corp de armată în sus. În total erau 700 de tunuri antiaeriene de 88 mm și 180 de 37 mm aparținând "Luftwaffe" și 816 de 20 mm din cadrul forțelor terestre
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
48 de companii de artielerie ușoară antiaeriană din cadrul diviziilor de infanterie și 20 de companii de artilerie ușoară antiaeriană independente, care funcționau ca rezervă statelor majore de la nivelul de corp de armată în sus. În total erau 700 de tunuri antiaeriene de 88 mm și 180 de 37 mm aparținând "Luftwaffe" și 816 de 20 mm din cadrul forțelor terestre. Franța cheltuise mai mult din produsul național brut din perioada 1918 - 1935 pentru dotarea și întreținerea forțelor sale armate decât orice altă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
niște unități formidabile, în special cele blindate și cele ale infanteriștilor profesioniști. Existau însă și divizii formate din soldați de rezervă, cu vârste de peste 30 de ani, slab echipați. O problemă majoră o reprezenta lipsa armamentului mobil antitanc, a artileriei antiaeriene și a lipsei unui sistem radio de comunicații, și aceasta în ciuda eforturilor depuse de Gamelin pentru crearea de unități mobile de artilerie. Armata franceză a folosit pe scară largă telefonul cu fir și curierii pentru comunicațiile pe front în 1940
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
II franceză urma în acest timp să formeze „pivotul” mișcării și să rămână pe poziții, în tranșee. Planificatorii aliați nu i-au acordat un tratament deosebit acestei armate, nici în ceea ce privește efectivele (5 divizii), nici în ceea privește armamentul antitanc sau antiaerian. Acestă armată urma să suporte atactul unei divizii blindate de elită germană la Sedan. Dintre cele cinci divizii franceze, două erau formate din rezerviști în vârstă, așa-numitele divizii „"Serie B"”, iar una era formată din senegalezi. Armata II trebuia
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]