12,966 matches
-
însăși ninsoarea a încetat și se pare că pentru îndelungată vreme. Indignarea care a pus stăpânire pe mine la aflarea incredibilei vești, sporită de incuria autorității, n-a fost depășită decât de oroarea ce se citea pe chipul crainicei. Asemeni anticelor bocitoare, frumoasa femeie își smulgea smocuri de păr, își dădea pumni în piept, lacrimi de sânge îi picurau din ochi, țipetele ei ritualice au gonit motanul de pe calorifer, sub pat. Câinele de stână, din fundul curții, începu să urle, luna
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
ai scris în inel? - Nu. - De ce? - Pentru că n-am scris nimic și nici n-am intenția să scriu ceva. - Cum vine asta? Dar asta nu ține de domeniul tău de cercetare? - Și da și nu. Asta ține de ceea ce scriitorii antici numeau "taină împărătească", care tot ei spun "e ceva împărătesc să păstrezi o taină". - Dar nevestei tale o să-i dezvălui taina asta, nu-i așa? - O s-o fac, dar nu pentru că ești soția mea. Liza se bosumflă, mă privește fâstâcită
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
-o în zilele noastre. Și astfel, nefisurată în domenii de competență și de jurisdicție teoretică, cunoașterea platonică poate folosi la cultivarea ființei omenești. Cunoști ca să te educi, și te educi pentru a fi un om frumos, acesta era idealul grecilor antici. Tocmai de aceea, dacă e să ne comparăm cu Platon, noi am suferit o cădere din idealul grec al educației integrale. Sîntem precum niște pigmei a căror optică despre lume, fărîmițată și zdrențuită în fragmente incompatibile, nu mai poate fi
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
păzite de coama leului venețian (efigia celui mai nordic bastion al dogilor), parcuri și grădini, podețe și fântâni, toate parcă îmi șoptesc ceva despre Gaetano Donizetti, Pietro Locatelli sau Alfredo Piatti. Primii doi chiar sunt înmormântați aici, in inima Bergamo-ului antic, în Citta Alta, cum mai este apelată colina în idiom turistic. Cel de-al treilea și-a amanetat numele Conservatorului de muzică, faimos pentru cursurile sale de măiestrie dedicate interpretării creațiilor instrumentale ale Barocului. Las în urmă Cappella Colleoni și
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
cel puțin într-un loc cusătura e la vedere. Cel mai bine se vede lucrul acesta studiind cu atenție chipul omenesc, partea dreaptă în comparație cu cea stângă a feței. Ele nu sunt de aceeași mărime, împrejurarea, de altminteri, asigură caracter fizionomiei. Anticii elevi cunoșteau, ca observatori excepționali ai omului și a tot ce-l specifica, acest dat, sculpturile lor redau personalitatea, aducând zeii la dimensiunea umană și oamenii la cea divină. Doar cioplitorii din epocile timpurii ale artei grecești modulau figuri perfect
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
sînt teme dezbătute cu documentată plăcere. Despre maestru și discipol vorbește de asemenea și Renata Tatomir ce abordează interdisciplinar o temă cu conotații filosofico-religioase și mistice ale cărei rădăcini se găsesc deopotrivă în vechea civilizație egipteană și în literatura hermetică antică. Luminița Munteanu discută "tăierea capului" în civilizația turcă, ca motiv cultural. De reținut, legat de tabuuri și de mituri, studiul Rodicăi Pop despre foc în tradiția mongolă, pornind de la Bachelard și Eliade, spre interdicțiile și comportamentele rituale specifice mongolilor de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
își au rolul lor, de a întreține amuzamentul și coeziunea grupului, pentru că sexul în această dramă arboricolă nu este prilej de tragedie, ca la Eschil, Euripide, Sofocle, ci de comedie, ca la un Aristofan. Nu întîmplător m-am referit la anticii pe umerii cărora stau cocoțați modernii ca în alegoria transpusă iconic a abatelui Bernard de Chartres în secolul XII. Mayașii sunt antiquii lui Mel Gibson, iar modernii suntem de-a pururi noi. Piesa ce se joacă oferă datele elementare ale
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
legat, nevătămat. Noutățile aduse de studiu sunt mai multe: lămurirea chestiunii prezenței leului în colindul românesc, adică a unui animal despre care se spunea că n-a trăit vreodată în arealul carpato-danubian, abordarea morfologică și geografică a temei în literatura antică, în cea medievală și în folclorul contemporan, fundamentarea cercetării pe un mare număr de variante, peste 300, precizarea arealului în care se cântă colindul (sud-vestul Ardealului, Banatul și zonele subcarpatice ale Olteniei și Munteniei, Bihorul, Bucovina, Basarabia și Moldova, sud-estul
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
unei vieți sexuale reușite și lungi. Există și cazuri în care el e singurul argument pentru asta. Tehnicile soft de desenare și de colorare a corpului au o istorie foarte lungă. Sunt, pe rând, moștenirea Egiptului, a Greciei și Romei antice, amenințate de austeritatea creștină, regăsite în timpul Renașterii, pletorice în Secolul Luminilor, disprețuite în epoca romantică și industrializate în secolul XX. Istoria cosmeticii este strâns legată de istoria corpului, contribuind într-o manieră inegalabilă la percepția lui. De fapt, Odon de
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
te am - atât să știu." În rest, simple versificări în cuprinsul cărora prietenia, care le-a prilejuit, revine des. "Pasăre tainică, pasăre albă", ca în dedicația către Tudor Vianu. Un asemenea vers, încheind o poezie altminteri nesemnificativă, are greutatea metrului antic: "Prieteni, eu în suflet am crezut". "Patetism", de bună seamă. E convenția acestui joc de-a stilul, la care sînt luați părtași toți cîți au sufletul făcut din aceleași valori. Sigur, jocul se duce cu o anume prețiozitate, cu siluiri
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
în București. Un rău pe lângă multe altele săvârșit în marele oraș, dar nu unul oarecare. Scrie inspirat în Dilema veche d-nul Andrei Pippidi : "Există orașe unde pisicile sunt doamne și stăpâne. La Veneția și Roma sau la Atena. Ruinile antice sunt locuite de pisici, a căror vocație filozofică, de mult observată, se potrivește cu un asemenea decor nobil. Grase și autoritare, ca niște sultane, pisicile de la Washington. Nervoase și obraznice , pisicile de la Istanbul. Răsfățate și elegante, pisicile de la Paris. Acestea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
Paler iese din acel desfășurător existențial despre care am vorbit, el revine la înclinația de a inventaria și selecta faptele (istorice, culturale în sens larg) pentru a desprinde din ele semnificații și chiar categorii spirituale. Atât de atras de Grecia antică, el nu ezită să constate, în mai multe rânduri, că imaginea noastră asupra clasicității este falsă, reprezentând o creație a modernității. Iar viziunea modernilor a fost profund marcată de romantism. Argumentația sustrage antichitățile (ele însele mitologizate) unei admirații convenționale, stereotipe
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
dori ca imaginea să nu abată atenția de la mesajul ei. Negrul și albul convin mai ales pentru redarea grupurilor de femei înfofolite după cum cere tradiția islamică, fapt care lasă ochilor un întreg capital de expresivitate și o impresie de cor antic. Răzbate uneori o reținută notă japonizantă și este de remarcat că sobrietatea stilului atinge și momentele senine, de exuberanță. Acest joc dintre alb și negru redă foarte bine și o stare de claustrare cînd desenatoarea își dorește acest lucru, îi
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
poeziei românești se prezenta sub forma unei corcituri pitorești între greacă, turcă, slavona bisericească și regionalisme dintre cele mai bizare, toate amestecate nonșalant între ele. în schimb, prima strofă a odei La Italia sună astfel: "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lîngă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente ale domnitoarei ginte înviază mii icoane la aducerea aminte." Frapează aici nu
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente ale domnitoarei ginte înviază mii icoane la aducerea aminte." Frapează aici nu doar relativa abundență a termenilor noi, de origine latino-italiană (antic, laur, oliv, monument, gintă, ferice), ci combinarea lor cu termeni autohtoni, aleși atent după originea lor evident latină (a ura, frumoase, țărmuri, verde, floare, cer, senin, domnitor), într-o demonstrație subtilă de armonie neo- și proto-latină. Poetul a avut fericita
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
spre o nouă lume. Cea mai perceptibilă influență italiană se regăsește în prozodia novatoare, în noul tip de vers creat special de Asachi. Alexandrinul românesc, versul-matrice al pașoptismului, apare în primă formă la poetul moldovean. "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice..." înainte de Heliade și de școala lui, Asachi l-a utilizat intens, atît în poezii scrise imediat după întoarcerea din Italia (La Moldoveni, La moartea părintelui meu, La Patrie etc.), cît și în compuneri tardive, scrise după 1840, precum Pleiada. Asachi
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de semnificație decît făptura ce-l conține. "Ruine, templele sînt mai frumoase. Dezbrăcate de ziduri, de carnea masivă a pereților, eliberate de greutatea acoperișelor, scuturate de încărcătura podoabelor, rămase numai schelet alb și esențial de coloane înălțate spre cer, templele antice au ajuns pînă la noi mai frumoase, sînt convinsă, decît au fost vreodată în apoteoza gloriei lor religioase". Explicabil, restaurarea a ceea ce s-a pierdut i se înfățișează poetei drept o operație decepționantă. E o pierdere a poeziei unei existențe
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
mai convingătoare decît iubirea, în misterioasa istorie a descoperirii (sau inventării) de zei care se confundă, copleșitor, cu însăși Istoria?" O operă faimoasă, Venus din Cnidos, creație a lui Praxiteles, apreciată ca fiind cea mai frumoasă din toate statuile Greciei antice, e la fel tratată cu un ochi critic. O femeie actuală ce i-ar fi semănat ar fi fost cu siguranță taxată drept urîtă. Gîtul are o grosime exagerată, talia e prea țeapănă, glezna greoaie, coapsele plate. Fața are trăsături
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
cu femeia care mizează pe naturalețe, de multe ori țărancă sau păstoriță, din grădinile englezești. Concepția despre moarte e modificată și ea odată cu idealurile de simplificare a vieții. Dispar reprezentările alegorice ale morții, așa cum apar în parcul baroc, în favoarea concepției antice elene despre moartea ca efeb cu făclia întoarsă, fiind preaslăvită reîntoarcerea în natură, contopirea cu lumea elementelor. Volumul beneficiază de o bibliografie de treizeci de pagini și este ilustrat cu o "revoluție a grădinilor" de Hubert Robert (1733-1808).
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
unirea cea mare, de realizat de acum înainte între toate pâraiele, ce trebuie să se verse în oceanul românesc; între toate acordurile, fără care nu se poate armoniza hora noastră națională, între toate pietricelele, câte sunt necesare pentru a reconstitui anticul mozaic: Dacia lui Traian!". Nu ne miră deloc faptul că a sesizat, cel dintâi, obstacolul potențial pe care-l putea reprezenta teoria lui Rösler, pe care a demontat-o în mai multe din studiile sale - unele dedicate special și explicit
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
trasate. Pentru agerul eseist, adevăratul conflict ideatic (ca să nu spunem ideologic) nu se poartă, la noi, între dreapta și stânga, ci între "conservatorii raționaliști și libertarieni (în gândire) deconstrucționiști. Este, de fapt, vorba despre o nouă ediție a disputei dintre Antici și Moderni. A-i condamna pe cei din urmă în retorica medievală a înfricoșării (...) fără a încerca să înțelegi ce înseamnă de fapt nihilismul postmodern și care-i este legitimitatea într-o cultură europeană laică nu face decât să perpetueze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
medii ale erei digitale, provocările lumii cuantice și ale celei moleculare, ale globalizării comunicaționale și cognitive s-au manifestat cu putere în multe dezbateri de la Congresul din Finlanda. Teoriile semiotice existente, de la cele pe care ni le-a lăsat lumea antică, trecând prin cele medievale și clasice, până la cele apropiate de timpurile noastre, se află acum în fața unui examen pe care nu-l vor putea trece fără o reconsiderare critică a lor. în această direcție a fost cu precădere orientat congresul
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
un model de scriitor pentru alș. Tematic, eseurile lui, da. Onfray e un antielitist la opțiunile practice ale căruia alș n-ar consimți niciodată, dar de eseurile căruia s-a îndrăgostit pentru că îi susțin proiecțiile și afinitățile: de pildă, politeism antic versus monoteism creștin, morală estetică versus morală creștină etc., asta fără însă ca alș să relativizeze morala creștină, prin apelul la cărțile unui Mihail Neamțu, aflat în același cerc intelectual și spiritual cu Patapievici... Complicat. Ce vreau să spun? Că
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
nu s-au schimbat, ajung la mine și fără excesul unui limbaj pe care nu îl găsesc necesar. Repet, excesul mă tulbură. Nu sînt pudibondă. Vorba lui Octavian Paler, i-am mai citit și noi pe Seneca sau pe alți antici greci. Nu aici mă împiedic. Să citesc e una, să aud, cu lipsă de măsură, e alta. Și e cumva la prima mînă. Cred că mesajul nu ar fi nicidecum diluat și nici universul redus dacă replicile ar mai fi
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
celui de-a doua cetăți, considerată poartă de intrare în Europa de Vest. Este vorba de Viena. Asediul capitalei austriece din septembrie 1529, după instalarea pe tronul Ungariei a lui Ioan Zápolya, a însemnat un prim eșec al lui Soliman. După modelul antic, în care Hannibal a folosit elefanți în luptele cu romanii, turcii au adus cu ei 40.000 de cămile, purtătoare de alimente. Un cunoscut istoric turc, Hakki Uzuncarșili vorbește în cronica sa despre asediul Vienei: „Armata otomană începu să înainteze
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]