916 matches
-
în sediul publicației comuniste "Ordine nuovo". 1934 - din mai până în ianuarie 1935 îl înlocuiește la direcția revistei "La cultura" pe Leone Ginzburg, arestat din cauza activității sale politice. 1935 - o cunoaște pe Battistina Pizzardo (Țină), profesoara de matematică, angajată în mișcarea antifascista, femeia care îi va marca întreaga viață afectiva. 13 mai - este arestat și după câteva luni de închisoare, este condamnat la trei ani de domiciuliu forțat în Calabria. 1936 - martie este eliberat și revine la Torino, unde află că Țină
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
poloneză în al doilea război mondial a fost o mișcare de rezistență din Polonia în timpul celui de-al doilea război mondial care a luptat împotriva ocupației germane și sovietice. Mișcarea poloneză s-a înscris în mișcarea generală europeană de rezistență antifascistă. Rezistența împotriva ocupației militare a Germaniei a fost declanșată aproape imediat după începerea agresiunii naziste în ciuda faputului că, din punct de vedere geografic, Polonia dispunea de puține regiuni care se pretau la operațiunile de gherilă. Armia Krajowa (AK) ("Armata Teritorială
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
cu sprijin sovietic, la București s-a instaurat guvernul „"de largă concentrare democrată"” Doctor Petru Groza, care, în esența sa, a fost un guvern comunist minoritar. Reforma agrară din 22 martie 1945 a dus la împroprietărirea foștilor luptători de pe frontul antifascist, văduvele și orfanii acestora și țăranii care aveau în proprietate pământ puțin. La nivelul Racoviței numărul beneficiarilor acestei reforme a fost mic, după cum mică a fost și întinderea loturilor acordate în suprafețele de teren de „La Bradu” și „Peste Olt
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a fost reprimată de către autorități și catalogată drept indecentă; urmând zvonurile asupra paternității ei, artistul Malagamba a fost arestat și internat în lagărul de la Târgu-Jiu pentru scurt timp. La instalarea regimului socialist, Malagamba a fost apreciat pentru poziția sa de „antifascist”. Popularitatea artistului, dar și numele neobișnuit (de origine italiană) și rezonant au determinat, între altele, preluarea lui într-o poezioară scandată din folclorul copiilor (mai ales de la oraș): Un dans denumit tot „Malagamba” a fost localizat în satul Cizer (județul
Sergiu Malagamba () [Corola-website/Science/309576_a_310905]
-
cei de la Peugeot sau Michelin), pe de altă parte, numeroase elemente considerate elemente conservatoare, precum clericii, militarii de carieră sau aristocrații au dat un mare număr de jertfe în timpul conflictului. Numeroși cetățeni străini au luptat în rândurile Rezistenței franceze: italieni antifasciști, germani antinaziști, republicani spanioli, refugiați polonezi sau imigranți armeni și evrei apatrizi. Toți aceștia puteau fi întâlniți la toate nivelurile de responsabilitate și în toate formele de luptă clandestină. François Marcot a încercat să răspundă la întrebarea „câți au fost
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
anului 1940. Maurice Ripoche (fondatorul „Ceux de la Libération”) deși a sprijinit regimul de la Vichy la început, nu a intrat în administrația pétainistă și și-a deschis în 1941 organizația de rezistență și francezilor cu vederi de stânga. Spre deosebire de extreme dreaptă, antifasciștii, foarte numeroși în mediul universitar, au avut un rol important în fondarea mișcării Libération-Sud. Emmanuel d' Astier de la Vigerie, conducătorul principal al mișcării era jurnalist. Jean Cavaillès era filozof și matematician la Universitatea din Strasbourg. Intelectualii antifasciști erau grupați în jurul
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Spre deosebire de extreme dreaptă, antifasciștii, foarte numeroși în mediul universitar, au avut un rol important în fondarea mișcării Libération-Sud. Emmanuel d' Astier de la Vigerie, conducătorul principal al mișcării era jurnalist. Jean Cavaillès era filozof și matematician la Universitatea din Strasbourg. Intelectualii antifasciști erau grupați în jurul unor lideri precum Jean Cassou și Boris Vildé în ceea ce ei numeau „Grupul Muzeului Omului”. Acest grup a tipărit un buletin de informare clandestin, "Résistance", care a început să apară în decembrie 1940. În 1940, majoritatea francezilor
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
ispășitori pentru falimentul economic maghiar și au fost deportați în lagărele de muncă. În 1944, în condițiile în care Armata Roșie înainta spre vest, Miklos Horthy l-a destituit pe premierul fascist al țării și a numit un prim-ministru antifascist, într-o încercare de trecere a țării de partea Aliaților. Această mișcare politică ar fi trebuit să împiedice ocuparea țării de Uniunea Sovietică. La scurtă vreme după schimbarea premierului, Germania Nazistă l-a detronat pe Horthy ca regent și a
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
în semn de protest față de măsurile antievreiești luate de ocupantul german. La grevă au participat mai multe sute de mii olandezi, dar forțele germane au înăbușit în sânge mișcarea de protest, împușcând mai mulți participanți. Prima acțiune armata a rezistenței antifasciste a avut loc la scurtă vreme după declanșarea invadării Uniunii Sovietice pe 22 iunie 1941. Este vorba de acțiunea partizanilor iugoslavi din pădurea Brezovica, în apropierea localității Sisak, (Croația). Partizanii au lansat o operațiune încununată de succes, marcând declanșarea războiului
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
genocidul premeditat și programat la nivel de stat, genocid cunoscut în prezent cu denumirea „holocaust”. În septembrie 1941 a fost numit "Reichsprotektor" (guvernator) pentru Boemia și Moravia, unde a instituit o politică de represiune și teroare deosebit de dură contra rezistenței antifasciste cehe. Heydrich a murit de septicemie la opt zile după atentatul de la 27 mai 1942, în care agenți partizani cehi, parașutați de aviația britanică, au detonat un explozibil care a distrus automobilul cu care Heydrich era transportat dimineața la biroul
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
de Messina și al lui Maria Ferrari, Craxi se naște la Milano în 24 februarie 1934. În timpul războiului, familia decide să îl încredințeze unui colegiu de preoți, atât pentru caracterul turbulent, cât și pentru a-l îndepărta de pericolul activității antifasciste a tatălui care, după eliberare, va primi funcția de vice prefect la Milano și apoi aceea de Prefect la Como. După terminarea liceului, Craxi a devenit funcționar al federației milaneze a Partidului socialist și intră în comitetul central al Partidului
Bettino Craxi () [Corola-website/Science/304958_a_306287]
-
în organizațiile de țărani din Portomaggiore, Ravenna, Modena, Bologna. În octombrie 1922 participă la marșul spre Roma, alături de Emilio de Bono, Cesare Maria De Vecchi și Michele Bianchi. În 1923 fu acuzat de a fi fost implicat în omicidul parohului antifascist Don Giovanni Minzoni, la Argenta, dar fu scutit de orice acuzație. În 1924 deveni comandant general al Miliției Voluntare pentru Siguranța Natională și subsecretar al economiei naționale în 1925. În 6 noiembrie 1926 fu numit secretar de stat în aviație
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
interbelică, pentru ca activele ei să nu fie incluse în despăgubirile de război datorate de Austria, a fost transferată unei firme elvețiene, dar ulterior a devenit firmă cu capital italian („Foresta Italo-Română”). Afectată de lupte în 1944, după lovitura de stat antifascistă din România, societatea a fost apoi naționalizată de guvernul comunist și a ajuns până în 1989, să funcționeze în pierdere. După revoluția din 1989, administrația de stat ce gestiona fabrica (împreună cu alte fabrici de mobilier și prelucrarea lemnului din țară) a
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
a avut succes, și a fost subminată de pacificația franco-britanică certificată prin acordul de la München prin care Cehoslovacia era lăsată la discreția lui Hitler. Aceasta a distrus practic ultimele urme ale moralului republicanilor punând capăt tuturor speranțelor pentru o alianță antifascistă cu puterile occidentale. Retragerea de la Ebro practic a determinat rezultatul final al războiului. Cu opt zile înainte de anul nou, Franco a contraatacat cu forțe masive într-o invazie a Cataloniei. Trupele lui Franco au cucerit Catalonia într-o campanie-fulger în
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Marxiste ("Partido Obrero de Unificación Marxista", sau POUM) au fost integrați cu armata regulată, în ciuda rezistenței; POUM a fost scos în afara legii și denunțat fals ca unealtă a fasciștilor. În "Zilele din Mai" din 1937, sute de mii de soldați antifasciști s-au luptat între ei pentru controlul punctelor strategice din Barcelona, situație relatată de George Orwell în "Omagiu Cataloniei".
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Bugnariu. Este absolvent al facultății de litere și filozofie din Cluj și asistent suplinitor la catedra de limba și literatura veche română (1 sept.1932-1 iul.1933). Datorită activității sale de „stânga” (redactor al publicației „Alte zări”, membru în Comitetul Antifascist al tineretului din Cluj, etc.) este scos din învățământ. În 1940, a fost internat în lagărele de la Caracal și Someșeni, iar după 23 august 1944 a devenit primar al Clujului. În 1948 revine în învățământul universitar, la început ca asistent
Tudor Bugnariu () [Corola-website/Science/305542_a_306871]
-
din Paris. Intră în diplomație și ocupă diferite funcții în ambasadele Greciei din 1931 până în 1962. Debutul editorial cu placheta Strofi(Cotitura), are loc în 1931. A scris relativ puțin, dar versurile sale au fost bine primite pentru mesajul lor antifascist, de fapt Seferis a reluat ideile umanismului clasic grecesc și le-a recontextualizat, pentru a le adapta la contextul socio-istoric al secolului XX. A fost distins cu premiul Palamas în 1947 și cu un prestigios premiu englezesc, Foyle, acordat pentru
Giorgos Seferis () [Corola-website/Science/305796_a_307125]
-
ca model vestitul "Romancero gitan" al poetului Federico García Lorca, „privighetoarea Spaniei“, asasinat mișelește de falangiștii lui Franco. Cum existența nomadă a țiganilor a fost considerată mereu un simbol al libertății, gestul autorului căpăta o și mai accentuată semnificație politică antifascistă. Balada "Cântic de poterași" înfățișează chiar o urgie criminală dezlănțuită din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
(numiți uneori și "Prietenii URSS"), a fost o asociație culturală din România în perioada interbelică, care unea intelectuali de stânga sau antifasciști și care milita pentru îmbunătățirea relațiilor cu Uniunea Sovietică stalinistă, (într-o perioadă în care Regatul României era angajat într-un conflict diplomatic cu sovietele în problema Basarabiei). Organizația, creată în vara anului 1934 de Petre Constantinescu-Iași, un activist al
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
unor filme sovietice și reprezentții ale unor piese de teatru ale unor autori ruși și sovietici. În 1932-1933, comuniștii români urmăriseră crearea unor rețele de organizații legale, care să sprijine politica lor: "Comitetul Național Antirăzboinic", "Liga Muncii" și "Comitetul Național Antifascist". Deși era informată de legăturile existente între PCR și "Amicii URSS", ca și de munca de răspândire a materialelor de propagandă comunistă făcută de Constantinescu-Iași, Siguranța (poliția secretă din acele vremuri) nu a intervenit imediat. Istoricul Adrian Cioroianu consideră că
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
pe 25 noiembrie. Regele Carol al II-lea a reacționat împotriva activităților semiclandestine comuniste, emițând un decret prin care erau interzise 31 de asociații politice bănuite de "răzvrătire", printre ele numărându-se și "Amicii URSS", "Comitetul Național Antirăzboinic", "Comitetul Național Antifascist" și "Liga Muncii". În ciuda interesului extrem de redus al publicului din România față de activitatea și interzicerea "Amicilor URSS", în Franța, "Amis de l'URSS" a organizat demonstrații de protest, cu participarea notabilă a lui Fernand Grenier, André Malraux, și a lui
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
notabilă a lui Fernand Grenier, André Malraux, și a lui Victor Basch. Intelectualii cehoslovaci au remis guvernului român un protest oficial, semnat printre alții și de Karel Čapek). La începutul anului 1935, a fost înființat la Paris "Comitetul pentru apărarea antifasciștilor români" sub conducerea lui Henri Mineur, organizație care se ocupa de monitorizarea comuniștilor aflați în închisorile românești. În afară de sus-numitele intervenții, România a devenit o țintă a activităților Ajutorului Roșu. Deși PCR-ul nu a reorganizat "Amicii URSS" în ilegalitate, dar
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944. În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea
Ziua națională a României () [Corola-website/Science/303454_a_304783]
-
Slavonia, în Evul Mediu, din 1018 și între 1260 și 1380. Kuna a reapărut ca unitate monetară în 1941, în Statul Independent al Croației ("Nezavisna Država Hrvatska"). Ea a fost folosită în Al Doilea Război Mondial și de partizanii croați antifasciști, care puneau în circulație bonuri valorice emise în "kuna". Kuna a fost retrasă din circulație între 30 iunie și 9 iulie 1945, fiind înlocuită de dinar, la origine monedă a Serbiei, devenită unitate monetară a întregii Iugoslavii, cu rata de
Kuna () [Corola-website/Science/303477_a_304806]
-
s-a desfășurat adunarea inițiată de Liga antirevizionistă din România. Participă zeci de mii de locuitori. Mulțimea depune jurământ solemn că "se leagă în fața lui Dumnezeu să apere cu orice sacrificiu fruntăriile României întregite". O semnificație aparte are marea întrunire antifascistă din 24 mai 1936. Și acum participă zeci de mii de oameni. În 4 octombrie 1936 s-a desfășurat altă adunare populară antirevizionistă. Potrivit relatărilor vremii, au fost prezenți 40.000-50.000 de oameni, alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, N.
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]