1,203 matches
-
în puterea rațiunii de a organiza transcendentul. Pentru a da șanse metafizicii de a depăși acest obstacol inevitabil, soluția ar fi metoda dogmatică, raționalismul ecstatic. Astfel, susține Blaga, contradicția (antinomia) ar intra în mod constitutiv în metafizică. Aceasta înseamnă că antinomia devine o punte către înțelegerea (un alt tip de înțelegere) miezului ultim al existenței. În plus, filosoful român apreciază că introducerea metodei dogmatice ar opri succesiunea nesfârșită de concepții metafizice și ar produce metafizici durabile. Toate sistemele metafizice sunt într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
științifice care rezultă din ducerea până la limită a unui proces logic de abstractizare și idealizare a concretului. De exemplu, punctul, linia, planul etc. Astfel, punctul se definește ca ceva "spațial", "fără extensiune", linia ca împreunare de două puncte, "fără grosime". Antinomiile prezente în definițiile acestor concepte rezultă din încercarea de a construi sau de a imagina în concret ceva de natură pur logică sau abstractă. Ele au un capăt în concret, iar celălalt în abstract. Nu e vorba în ele, însă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transfinite din matematica lui Cantor. O mărime transfinită este o mărime care rămâne identică cu sine, orice mărime finită s-ar scădea din ea. Între această formulă și cea a lui Philon din Alexandria este o perfectă asemănare structurală. Această antinomie a transfinitului este rezolvată prin distincția dintre conceptele "putere" și "sumă" ale unei "mulțimi". În zona finitului, puterea și suma unei mulțimi sunt noțiuni solidare, "putere" fiind un concept mai abstract. Dacă două mulțimi sunt egale ca putere, sunt egale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
abstract. Dacă două mulțimi sunt egale ca putere, sunt egale și ca sumă. Când cele două concepte se aplică în zona transfinitului, solidaritatea lor se desface, astfel încât două mulțimi transfinite ar putea avea aceeași putere și sume diferite. Paralelismul cu antinomiile transfigurate este perfect: În științele empirice, intervenția antinomicului și a gândirii dogmatice este în principiu și mai limitată, deoarece acestea se construiesc aproape întotdeauna în cadrul experienței și sub controlul acesteia. Controlul exercitat din partea experienței face ca aceste construcții să fie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin metode ale intelectului enstatic, atunci când acestea nu reușesc, se deschide posibilitatea pentru metodele intelectului ecstatic, pentru construcții de natură antinomică fără corespondent concret-imaginabil. Știința secolului al XX-lea a produs câteva teorii ce ar putea fi înțelese prin metoda antinomiei transfigurate, sugerează Lucian Blaga. 1. Teoria relativității a lui Einstein are la bază principiul izotropiei propagării luminii: lumina se propagă în vid cu aceeași viteză în toate sistemele de referință care se mișcă uniform unul față de altul. Blaga observă că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sens, o vreme, oamenii de știință au operat cu un concept al cuantelor în care se amestecau logic, dar imposibil intuitiv, cuantele cu ondulațiunea. Soluția a doua a fost dualismul, propus de Louis de Broglie, sau situarea în paradox, în antinomie: același fenomen se manifestă uneori corpuscular, alteori ondulatoriu, discontinuu și continuu. Modul corpuscular și modul ondulatoriu se prezintă ca două aspecte ale uneia și aceleiași realități necunoscute în sine. Lucian Blaga vede aici, în soluția lui de Broglie, manifestarea științifică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Broglie, manifestarea științifică a metodei dogmatice sau cel puțin o situație foarte apropiată de minus-cunoaștere. Din păcate, spune filosoful român, formularea antinomică a teoriei cuantelor a fost considerată doar o stare de criză și de tranziție. El aplică procedeul transfigurării antinomiei la teoria cuantelor: 3. Teoria entelehială din biologie, formulată de Hans Driesch, cuprinde iarăși idei cu valoare antinomică, deși nici acestea nu au primit vreodată o interpretare dogmatică. Există în fenomenul "viață" un factor fundamental, "regulativ" și "alcătuitor de totalități
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
semnele timpului, prevedeau Spengler, Keyserling sau Berdiaev 150. El nu înseamnă nici o revitalizare a dogmelor creștine sau o reconsiderare a unora dintre elementele lor. Ceea ce îl apropie de eonul creștin e doar așezarea sub semnul stilului intelectului ecstatic, al metodei antinomiei transfigurate. Pornind de la materialul spiritual al timpului, intelectul ecstatic urmează să creeze prin transfigurare noi dogme. Lucian Blaga vede acest nou eon ca pe unul al colaborării dintre gânditori, în care ethosul "să se întemeieze pe stilare anonimă, și cultul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe care îl prevede era atunci schițat în jurul ultimeia dintre aceste valori 154. Însemnele sale coincid destul de mult cu cele ale spiritualității aflate sub semnul absolutului: anonimat și colectivism spiritual, tendința spre simbol, dezvoltarea dogmatică a ideilor. 1.2. Metoda antinomiei transfigurate și cosmologia blagiană Lucian Blaga nu a articulat doar o metodă metafizică nouă, ci a pus-o el însuși la lucru. Nu a fost doar un vizionar al unei noi metafizici dogmatice, ci a vrut să fie chiar el
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
principiul metafizic absolut, Marele Anonim, era descris drept cel care a sădit în om impulsul cunoașterii și tot el îl ține la periferie, îi pune limite, instituind în mod continuu o cenzură între sine și acesta. Blaga spunea că această antinomie "e și o fereastră deschisă spre însăși natura prăpăstioasă a Marelui Anonim"156. El întrevedea în aceasta un mister de nivel ultim, care depășește posibilitățile logice de înțelegere. În Diferențialele divine, filosoful din Lancrăm încercă să se apropie de acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acest mister, de natura principiului metafizic absolut. Urmărește să dezvăluie rațiunile ontologice ale acestui fapt major din economia metafizică a lumii, pe care l-a descris în lucrarea despre cenzura transcendentă. În acest punct, el face apel la paradox, la antinomie. Acestui Mare Anonim, ființei transcendente, i se dezvăluie o natură, o fire care "coincide cu antinomicul însuși, cu contradictoriul însuși"157. E antinomic prin determinații (divin și demonic în același timp) și paradoxal prin modul de manifestare în creație: o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în acest scenariu destul de ciudat, condiția ontologică paradoxală a omului fiind astfel integrată ca un fapt singular în complicatul mecanism de geneză a lumii 159. Lucian Blaga explicitează în chiar ultima secțiune din lucrarea sa cosmologică cele două paradoxuri sau antinomii ce saturează miezul teoriei sale. Primul dintre acestea privește acțiunea principiului divin: totul divin are puterea de a se reproduce integral la infinit, însă se reproduce doar diferențiat. Paradoxul este doar aparent, pentru că această etică paradoxală are o fundamentare clară
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
însuși. Deci, fără a consuma substanță din exterior și fără a suferi pierderi în urma acestui proces teogonic. Această teză, chiar dacă nu poate lua niciodată o înfățișare reală din motivele prezentate, este o propoziție care depășește înțelegerea logică. Ea cuprinde o antinomie fățișă, leagă concepte care se exclud: emisiune dintr-un emitent, fără diminuarea emitentului. Prin afirmarea ei conștientă, sinteza termenilor antinomici se va face într-o zonă postulată, translogică și transconcretă. Ne aflăm în fața unui mister, pe care această antinomie transfigurată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o antinomie fățișă, leagă concepte care se exclud: emisiune dintr-un emitent, fără diminuarea emitentului. Prin afirmarea ei conștientă, sinteza termenilor antinomici se va face într-o zonă postulată, translogică și transconcretă. Ne aflăm în fața unui mister, pe care această antinomie transfigurată are menirea de a-l adânci, potența, depășindu-ne în mod radical înțelegerea. Avem și aici, ca și în alte cazuri prezentate, o scindare de concepte care, în mod obișnuit, sunt solidare sau coordonate. Este vorba de totalitate și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
161. S-a spus că această natură antinomică a principiului metafizic reverberează în câmpul existențial sau ontologic, "marca sa distinctivă, adică esența sa antinomică, determinând apariția unor echivalente ontologice, a unor forme de ființare asemănătoare..., cum ar fi, de exemplu, antinomia continuu-discontinuu în domeniul fizical (sau mai exact microfizical)"162. Corelația mi se pare interesantă, mai ales că și Blaga gândea de la început teoria sa cosmologică în sensul unui realism metafizic, în care principiul cosmologic să fie conceput nu cum s-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lumii. Se pare că natura antinomică a principiului își găsește expresia în natura antinomică a unora dintre fenomenele acestei lumi. Această natură antinomică a principiului cosmologic blagian poate fi regăsită și dintr-o altă perspectivă, fără a urma scenariul metodei antinomiei transfigurate. Astfel, Blaga numește uneori pe Marele Anonim "Dumnezeul-Demon"163. Prin aceasta, el indică natura duală a Marelui Anonim, acesta având "atât calități divine, cât și însușiri demonice"164. Pe de o parte, are atributele unei ființe perfecte, pe de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
putea pe drept, se ocupă cu distrugerea propriilor posibilități de creație. Deși este o putere nemărginită, fuge de propria-i putere, generând o lume infinit mutilată. Este demiurg, dar tocmai prin aceasta devine paznic al propriei creații 165. 1.3. Antinomiile cunoașterii luciferice Ilogicitatea minus-cunoașterii nu i se pare lui Lucian Blaga un lucru chiar atât de neobișnuit, deoarece întreaga cunoaștere se constituie oarecum la limita logicului. În acest sens, el deschide studiul despre cunoașterea luciferică cu o analiză a câtorva
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
completă a acesteia este imposibilă. Întorcându-mă la cunoașterea luciferică, vreau să scot în evidență că aceasta are prin chiar structura ei un caracter paradoxal sau antinomic și că, pentru a putea fi cuprins, este uneori nevoie de chiar metoda antinomiei transfigurate. În primul rând, ea instituie o "criză" în obiect, despicându-l într-o parte care se arată ("fanicul") și o parte care se ascunde ("cripticul"). În felul acesta, ea așează obiectul cunoașterii sub semnul antinomiei specifice simbolului, îl tratează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nevoie de chiar metoda antinomiei transfigurate. În primul rând, ea instituie o "criză" în obiect, despicându-l într-o parte care se arată ("fanicul") și o parte care se ascunde ("cripticul"). În felul acesta, ea așează obiectul cunoașterii sub semnul antinomiei specifice simbolului, îl tratează după schema simbolului, după cum arăta Sergiu Al-George174. "Obiectul cunoașterii luciferice spune Blaga e totdeauna un "mister", un "mister" care de o parte se arată prin semnele sale și de altă parte se ascunde după semnele sale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de convertire apologică a misterului e faptul că este singura în care intervine conștiința misterului, ideea de mister, în care dispare iluzia adecvației. Ceea ce vreau să scot în evidență este că această formă de raportare la mister ia forma unei antinomii, pe care Lucian Blaga o consideră o ilustrare a ideii antinomiei transfigurate. Având ideea de mister, cunoașterea luciferică reușește un fel de transcendere a censurii. Ideea de mister "e singura care sparge sau mai bine zis "trece" frontul censurii transcendente
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care intervine conștiința misterului, ideea de mister, în care dispare iluzia adecvației. Ceea ce vreau să scot în evidență este că această formă de raportare la mister ia forma unei antinomii, pe care Lucian Blaga o consideră o ilustrare a ideii antinomiei transfigurate. Având ideea de mister, cunoașterea luciferică reușește un fel de transcendere a censurii. Ideea de mister "e singura care sparge sau mai bine zis "trece" frontul censurii transcendente"179. Nu este, însă, vorba de o trecere în sens pozitiv
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin ideea-negativ a misterului existențial (prin cunoaștere-negativ)"180. Dacă în cvasi-cunoaștere avem doar o cvasi-realizare a spiritului, în cunoașterea-negativ avem o autentică realizare, o efulgurație a spiritului, o reală transcendere. Blaga detectează, însă, în economia acestui act de transcendere o antinomie, o contradicție. Pe de o parte, actul de transcendere al spiritului, ca orice act al conștiinței, ar trebui să fie inseriat temporal și spațial, adică să fie un "fenomen". Pe de altă parte, ca act de transcendere, el este un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
parte, ca act de transcendere, el este un "ne-fenomen"181. Se ajunge, în felul acesta, la o caracterizare antinomică a cunoașterii luciferice: "Cunoașterea de transcendere se realizează ca act, dar ca "ne-fenomen"..."182. Blaga vede aici expresia unei antinomii transfigurate. Prin afirmarea acestei propoziții, conceptele logic solidare "act" și "fenomen" sunt desfăcute din raportul lor, astfel încât să vizeze ceva ce depășește posibilitățile logice de înțelegere. În felul acesta, modul cum se realizează cunoașterea de transcendere (cunoașterea luciferică) poate fi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
necunoscutului sau al misterului. Acest din urmă orizont este cel care dă măsura existenței umane. Existența întru mister și pentru revelare"185 definește sau împlinește modul ontologic al omului. Această existență duală a omului nu a fost gândită ca o antinomie, ci mai curând ca o complementaritate. Însă, ea conține o tensiune de tip antinomic ce alimentează gnoseologia blagiană 186. Situându-se concomitent în două orizonturi, omul așează cele existente în două ordini diferite, pentru care există tipuri radical diferite de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
despre "sensul metafizic al cunoașterii"189. Ordinea metafizică în care este așezată cunoașterea explică modul ontologic al omului și toate consecințele acestuia, asigurând coerență sistemului său. Această ordine metafizică are o dimensiune antinomică. Mai exact, ea se construiește pe o antinomie de fond, o "contradicție arhetipală"190 ale cărei consecințe pot fi recunoscute în întreaga filosofie a lui Blaga 191. Dacă privim această lucrare ca una în care se pun bazele metafizice ale sistemului de gândire blagian, atunci putem spune că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]