1,016 matches
-
durere". Poezia însăși, la rândul ei supusă vederii scindate, metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură ca viața (Editura Dacia, Cluj, 2004); frumoasă litanie a întâlnirii îndelung amânate, în fine așteptate, Când vine îngerul e nodul final, al definitivei pierderi de sine, al estropierii ce nu mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teascul vișiniu al pustietății", el întoarce împotriva chemării neantului armele redutabile ale oricărui poet autentic, iar atenția lectorului este adesea dirijată înspre acest gen de metafore-simbol ale rezistenței ori supraviețuirii. Din acest motiv putem descoperi, de pildă, frecvent în textele antologice din Noduri... imaginea-nucleu a poeziei vitale, plină de sălbăticie, asigurând prin forță o binemeritată Victorie asupra viului deci asupra carnalului supus expierii. Pentru a intra în starea de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Premiul Lucian Blaga, Premiul revistei "Poesis", Premiul revistei "Flacăra". Miezul poeticii lui Mihai Ursachi stă, întreg, în superba Confidență prozaică, inclusă într-o carte de maturitate a scriitorului, Nebunie și lumină (Editura Nemira, București, 1998). Ultimele secvențe ale acestui text antologic pe care majoritatea exegeților săi îl recomandă, pe bună dreptate, drept unul dintre marile poeme scrise de Mihai Ursachi conțin practic, într-o formă densă, toate liniile directoare ale unui program poetic atent scenografiat de autointitulatul magistru de Țicău: "de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fragmente de text salvat dintr-un incendiu neronian) etc. Astfel de transcrieri în cheie... vasiliană ale secvențelor vieții diurne (Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente sau Postludiu) se aglomerează în opul antologic Șobolanul Bosch (Editura Paralela 45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor semnificative într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în gradul de Comandor, categoria A, acordat de Președinția României (2004), Diploma în rang de excelență și medalia Eminescu Teiul de aur, Botoșani (2008). Oricine parcurge, dacă nu întreaga operă poetică a lui Horia Zilieru, cel puțin unul dintre tomurile antologice din urmă Astralia. Opera poetică, Ediție critică, Princeps Edit, Iași, 2008 și Mirungere, Editura Alfa, Iași 2009 sesizează imediat nu doar faptul că în albia poematică specifică se varsă numeroși afluenți lirici, veniți din cele mai diferite zone de influență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu bronzul" (Viața, moartea și spațiul dintre ele). Ei bine, aproape fără excepție, în acest spațiu atât de fragil dintre viața și moartea textului, Horia Zilieru reușește să rămână Horia Zilieru... Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, 1978; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; Virgil Cuțitaru, Spații, 1981; Petru Poantă, Radiografii 2, 1983; Eugen Simion, Scriitori români
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caracter ale sarcasticului său tată. Împacă enoriașii jigniți de condescendența irepresibilă a parohului, vizitează bordeiele săracilor, pentru a le aduce o rază de speranță (episodul în care masează, plină de repulsie, picioarele murdare, umflate și vineții ale doamnei Pither ramîne antologic!) și duce povara facturilor neplătite la timp de harpagonicul ei tată (îl ocolește, de pildă, pe măcelar cu dibăcie șireată, deprinsă pe parcursul unor ani îndelungați de persecuții). Frecvent, se autoflagelează, întrucît are impresia că gîndul îi fuge la lucruri păcătoase
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cîrcotași, dar Doctorow și-a continuat neabătut proiectul postmodern, cu aceeași obstinație, s-ar putea spune, cu care, mai devreme, Thomas Hardy, în epoca victoriană engleză, și William Faulkner, la debutul modernismului american, au crezut în propria lor mitologie artistică. Antologic rămîne răspunsul dat de scriitor unui reporter, după apariția romanului Ragtime. La întrebarea răutăcioasă "Credeți că J.P. Morgan și Sigmund Freud s-au întîlnit cu adevărat vreodată?" -, Doctorow a replicat netulburat: "S-au întîlnit cu siguranță acum" (în romanul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-ul "perfecți unii", "crima" nu poate supraviețui în obscuritatea enigmei la nesfîrșit (în final, Henry se sinucide, iar grupul se destramă, intrînd într-o etapă a disoluției de identitate). Cîteva episoade din text, legate de aceste tensiuni etice sînt absolut antologice (între ele, înmormîntarea lui Bunny, la care criminalii participă îndurerați e, de departe, cel mai rafinat). "Istoria secretă" nu funcționează decît în afara conștiinței individuale. Odată interpusă aceasta din urmă, nevoia exorcizării prin narațiune (confesiune) devine irepresibilă. Aici se raliază, de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
specialist PR. Este debutul unei lungi și complicate aventuri amoroase, la sfîrșitul căreia Paul (supraviețuitorul perfect în prima parte a romanului, omul fără identitate fixă, mutabil în funcție de necesitpțile zilei) iese aparent zdrobit, cu cariera politică terminată (îi trimite o scrisoare antologică lui Tony Blair, în care denunță compromisurile făcute de Anglia în criza irakiană și erorile comise de Partidul Laburist, prin asocierea necondiționată la deciziile Guvernului american) și cu familia distrusă (își părăsește soția și cei doi copii). Decăderea va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
487, 2009. Armașu, Liliana, Ana Blandiana, poeta prin excelență, în "Clipa", 5 (2007). Bachelard, George, Le nouvel esprit scientifique, 15e édition, Paris, 1983. Bachelard, George, Dialectica spiritului științific modern, vol. I-II, București, 1986. Barbu, Eugen, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent. Poezia românească contemporană, București, Editura Eminescu, 1975. Bădărău, George, Neomodernismul românesc, București, Editura Institutului European, 2007. Berca, Olimpia, Dicționar al scriitorilor bănățeni, Timișoara, Editura Amacord, 1996. Bergel, Hans, Etape ale unei încercări de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme la Moscova. Cartea însăși e stupefiantă și răscolitoare. Un scriitor care își alege drept erou de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cunoscător de oameni, aruncă mereu momeala"26. Lucrarea dedicată scriitorului șirian pune în evidență subtilități deosebite ale criticului care, fără a-și fi revendicat vreodată veleitățile de descoperitor sau inventator, a străbătut drumuri nebănuite până atunci în sondarea universului slavician. Antologică este, în acest sens, partea a IV-a a studiului, gândită ca o secțiune conclusivă a acestuia. Ea se deschide cu o întrebare extrem de dificilă pe care criticul o formulează în locul cititorului: În ce constă specificul acestei personalități artistice?" El
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
apare un exercițiu preponderent: declamatio sau improvizația pe o anumită temă. Așa cum amintea R. Barthes (1970), repetat aproape obsedant mai apoi, discursul se centrează pe o suită de secvențe esențiale. Iar cel mai cunoscut dintre acestea, descriptio sau ekphrasis, fragment antologic transferabil dintr-un discurs în altul, este o descriere ce se construiește în funcție de locuri și de personaje. O dată cu ekphrasis apare probabil în secolul II al erei noastre o nouă unitate textuală, secvența, unitate superioară perioadei. Descrierea deține, în afară de valoarea sa
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Christianity, vol. II From Constantine The Great to Gregory The Great, Charles Scribner & CO, New York, 1867, p. 481. footnote>. Fericitul Augustin subliniază la rândul său că practica botezării pruncilor era adânc înrădăcinată în tradiția apostolică. În acest sens, redăm cuvintele antologice ale sale din opera Contra donatiștilor, 4, 23: „Potrivit Tradiției, toată Biserica recunoaște botezul pruncilor care, de bună seamă, încă nu pot crede întru inimile lor în dreptatea dumnezeiască, nici a mărturisi mântuirea precum a făcut oarecând tâlharul și care
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
dat duhul în mâinile Mântuitorului. III. CRONICA LUI SALIMBENE DE ADAM Introducere Din „Cronica” fratelui Salimbene de Adam din Parma, enormă prin extindere și prin abundența informațiilor - chiar și în textul trunchiat ce ne-a rămas -, traducem, într-o formă antologică, acele informații ce privesc mai direct istoria franciscană și le prezentăm în funcție de anumite tematici. Curiozitatea acestui scriitor, ce se interesează de toate, dacă, pe de o parte, nu ajunge la cercetări și informații aprofundate, pe de altă parte, se menține
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și mitizează ipostaze umane și le înalță la nivel universal. Prin creația sa de exil, care reflectă starea sa de surghiun și civilizația de răscruce de la Pontul Euxin, Ovidiu este un precursor paradigmatic al culturii noastre europene. NOTE 1 Lucrări antologice despre cauzele exilării lui Ovidiu au scris I. Severin, C. Blum, St. Bezdechi, I. M. Marinescu, N. Lascu și, de asemenea, N. I. Herescu și Demetrio Marin (vezi, infra, Bibliografia selectivă). 2 Acest fapt a fost consemnat de istorici: "poetam Ovidium
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu ei, ca și cititorul. Povestirile, ce par a nu avea nici o legătură între ele, decât prin identitatea eroilor și a ,,dispozițiilor de la centru", abundă în detalii pentru prelungirea suspansului, fiind împănate cu sintagme și arhaisme locale de o frumusețe antologică. Iata doar un crampei: „ Ieșea la marginea satului și stătea acolo până îl poleia luna ori îl uda roua dimineții." Remarcabile creionarile unor eroi absurzi, caricaturizarea lor, eroi nu din lumea satului, ci din cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
de expresie ale sarcasmului arghezian, pentru că palierul este cât se poate de generos. Invectiva "căcănar universitar", "industriaș de fecale", "căcăcioșii de otrăvuri", înjurătura neaoșă, batjocura apar ca modalități predilecte de stilizare a obscenității în pamflet. Un model de text polemic, antologic pentru violența limbajului, este "Pârțotina boșoroagă", semnat cu pseudonimul Danfil Fleicaru, pe care, de data aceasta îl vom re-invoca pentru a-i evidenția dimensiunea comică. Aici, ilaritatea dublează violența, mai întâi, prin denominarea descalificantă, o reducție a victimei la biologicul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sunt: lipsa de stil și originalitate, prozaismul sau prolixitatea scriiturii iorghiste, în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv, pe citarea tip bumerang, citarea comentată prin glosa ironică și / sau ficțională și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și dragostea populației, atît de alienată și dezamăgită de abdicarea fostului rege. Se spune că, la întrebările insistente ale unor ziariști în legătură cu motivele pentru care nu părăsesc Londra cu copiii pentru a se pune la adăpost‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡, regina Elisabeta a răspuns (antologic): The children won't leave London without me, I won't leave without the King, and the King would never go. În timpul Blitz-ului (cum, eronat, numeau londonezii bombardamentele aeriene germane) §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ palatul Buckingham a fost lovit de bombe în mai
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
un splendid Senator al melcilor. Dorel Vișan, genial, Cecilia Bârbora vine la fix pe replică, naturală și plină de farmec ca-ntotdeauna, la tot pasul umor de cea mai Înaltă calitate, singura calitate a românilor, și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și whisky-ul, interviul dat francezilor, ori colosala „dă-i salam” adresată mamei copilului care-i un fanatic al salamului, Îl caută, doarme cu el În mînă și nu poate fi calmat decît cu această delicatesă națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căruia se vede strada (În aceeași carte a lui Scorsese despre el Însuși, am Înțeles că ține la scena asta, avînd subtext narativ: nu se vede nimeni la capătul culoarului, De Niro e singur), scenariul e rotund, și abundă scenele antologice (discuția lui De Niro cu agentul de la serviciile secrete, De Niro exersîndu-și În cameră viitoarea crimă, Întîlnirea lui cu Harvey pe treptele imobilului - nici nu știi care-i mai infernal , De Niro oferindu-i iubitei un disc cu Jim Morrison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu luna, poate și din cauză că orașul se scufundă. Iar În ’65 Milos Forman avea, totuși, 35 de ani. Sigur că poți spune că improvizația muzicală din cotidian, că umorul nu prea des , că două, patru scene, Într-un mod minor antologice, dar. Toate acestea sînt ca și cum ai avea un valet și-un As de pică Într-o mînă c-un cinci, un șapte și un nouă. Și pentru că filmul zboară jos, nu izbutește deloc să ia Înălțime, cuibul de cuci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vîrstei. Tema, prăfuită de două mii de ani, e abordată cu un cadențat simț al derizoriului, mixat cu sunete de flaut și gingășie de imigrant, rezultatul fiind acela că privitorul nu adoarme. Ba, dimpotrivă, aproape că participă, mai ales la scena antologică de la masă. Cei patru stau la masă, Încearcă să mănînce, broscuțele țestoase ale lui Lili merg printre farfurii, Faye mărturisește că vrea să plece În Papua, Noua Guinee, Vincent declamă un rol, Johnny se uită la Faye cu ochi dilatați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]