2,449 matches
-
separe „patimile” de sfera morală, transformându-le în „pasiuni” și integrându-le sferei psihologiei, în lucrarea sa Les pasions de l’âme. Ulterior, ne oferă și măsuri de remediere în Reguli pentru îndreptarea sufletului. Preocupări de ordin filosofic, moral și antropologic referitoare la nebunie, considerată de data aceasta ca boală psihică, și la suicid întâlnim și la I. Kant și, ulterior, în special din perspectivă psihologico-morală, la Maine de Biran. Reluând problematica omului, romantismul aduce în mod inevitabil în discuție nebunia
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
două părți: trupul și sufletul și, prin urmare, este studiat de două discipline: somatologia și psihologia. Somatologia se ocupă de om sub aspectul său fizico-structural. Acesta este reprezentat prin totalitatea structurilor anatomice care constituie corpul omenesc. Din punct de vedere antropologic, se disting două aspecte: corpul fizic propriu-zis, reprezentând structurile anatomice, și trupul, având semnificația de „corp însuflețit”. Corpul reprezintă aspectul material, anatomic al omului, pe când trupul însuflețit exprimă prezența fizică a persoanei respective. Trei elemente se discută în cazul corpului
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de normalitate nu trebuie raportat exclusiv la sfera medicinei. El desemnează, în primul rând, un mod de a fi al omului, ce implică starea de echilibru, aspect care lărgește acest cadru în mod considerabil, plasându-ne în sfera de preocupări antropologice. Referindu-ne însă la dimensiunea psihologică a normalității, este important de menționat punctul de vedere al lui I. Kant, care notează că „Inteligența este și rămâne normală în viața practică, în măsura în care își manifestă și își păstrează caracterul empiric. Ea trebuie
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anormalitatea, ca forme egal posibile de a fi ale acestuia, specifice „corpului viu”. El este conform principiului afirmării și negării, în care rezidă însăși condiția echilibrului. Acest punct de vedere lărgește considerabil viziunea medicală a omului, deschizând perspectiva unei înțelegeri antropologice a persoanei umane și în perspectiva igienei mintale a normalității și anormalității psihice. J. de Ajuriaguerra susține că, „de fapt, normalitatea ca atare nu există, ea fiind o creație în cadrul posibilităților care ne sunt date și a achizițiilor pe care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cât și sensul vieții acesteia se modifică fundamental, orientându-se către un alt registru, nou, diferit de modelul anterior. În urma unor ample studii psihologice, psihopatologice și psihoterapeutice, L. Binswanger a stabilit câteva forme fundamentale ale existenței umane, continuând o concepție antropologică de tip existențialist aplicată la psihologie și psihopatologie, reprezentată metoda analizei existențiale (Daseinsanalyse). Studii similare au fost întreprinse și de E. Minkowski și M. Manfredi. L. Binswanger distinge patru mari tipuri de bază ale existenței umane, de fapt tot atâtea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
după un sistem de valori proprii, care normează în stil unic aspectul personalității umane, actele și conduitele indivizilor, modul acestora de a gândi și interpreta lumea. Acest sistem de normare și reglare este modelul socio-cultural. Deși e un concept pur antropologic, el constituie un factor esențial în orice domeniu de studiu al științelor umane (A. Kardiner, M. Mead, R. Benedict, B. Malinowski, R. Linton, Cl. Levi-Strauss, M. Herskowits). Modelul socio-cultural, prin valorile sale, acționează represiv-formator asupra comunității social-umane, imprimând un anumit
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
însă în urma unui nou proces, din 1959, va primi sentința de optsprezece ani de muncă silnică. Iese în urma amnistiei generale din august 1964 și trăiește până la sfârșitul vieții din ajutor social. Elaborează numeroase proiecte, eseuri și dialoguri filosofice, teologice și antropologice, majoritatea rămase în manuscris, în perioada comunistă semnând sporadic texte de mici dimensiuni, cu precădere în revistele „Familia” și „Tribuna”. După 1989 este „descoperit” de media și devine „vedeta” mai multor documentare, care îi vor pregăti notorietatea postumă. Mai mult
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
cât și pe aceea generică (criticul nu mai face nici o discriminare între genuri). Definitorii sunt eseurile consacrate, în prima secțiune a cărții, lui Lucian Blaga, V. Voiculescu și Ion Pillat, care asociază incursiunile în imaginarul operei cu „excursiunile” biografice și antropologice. Față de acestea, Imediata noastră apropiere, I (1980) marchează o aparentă regresie, cel puțin în planul tematicii, limitată, cu mici excepții, la cadrele Banatului, dar, într-un anume sens, și în planul metodei, care pactizează din plin cu biograficul și cu
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
prin aceasta, o cucerire în sens cultural mai larg, adică o deschidere spre istoria ideilor, a civilizației și a mentalităților. Numai că aceste cuceriri se vor materializa exclusiv în planul analizei operelor, devenite astfel prilej pentru numeroase incursiuni de natură antropologică, sociologică, imagologică sau comparatistă. Cât despre angrenarea pieselor într-o structură de ansamblu, încercarea rămâne, de regulă, deficitară: operând cu un binom pur biologic (Proza deceniului unu vs Generația ’60), criticul reușește rareori să traseze și să explice direcțiile de
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
răspândire a cunoștințelor medicale - Antropologhia sau Scurtă cunoștință despre om și despre însușirile sale (1830), Dietetica sau Învățătura de a păstra întreaga sănătate (1831) ș.a. -, iar mai târziu câteva cărți de medicină, între care și una pentru vegetarieni, precum și Catechismul antropologic întocmit pentru poporul român (1870). Din 1834 până în 1836 este medicul carantinei de la Râșava, lângă Orșova, iar între 1836 și 1850 al lazaretului de la Timiș, funcție care i-a înlesnit sprijinirea revoluționarilor munteni și moldoveni ce se refugiau în Transilvania
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
Petrescu-Dâmbovița, M.-C. Văleanu, 2004, fig. 214/1) (fig. 5/10). Din aria basarabeană (tripoliană) a culturii Cucuteni Tripolye provin mai multe obiecte de cult cu însemnele orantei. Ne referim, mai întâi la scăunelul (tron) de la Voroteț-Orhei, cu spătarul modelat antropologic. Nu rezultă cu certitudine dacă antropomorful este masculin sau feminin, dar din exemplificările de la Poduri și Isaiia (Precucuteni = Tripolye A), unde numai statuetele feminine erau modelate pentru a fi așezate pe tronuri, ne îngăduim să credem că și această creație
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
planificării inițiale axate pe agricultură. Suspicioși față de noile resurse de apă și ezitanți să treacă la agricultură, beduinii găseau, de asemenea, că localitățile ce li se propuneau sunt prea mari față de cele cu care erau obișnuiți. Dialoguri interdisciplinare și practica antropologică Atunci când proiectele de dezvoltare dau greș, economiștii de obicei atribuie cauzele eșecului calculelor tehnice eronate aplicate la presupoziții fundamental corecte, mai degrabă decât lipsei unei perspective culturale. Potrivit lui Kottak, uneori ei ignoră consilierea preliminară asupra compatibilității, din cauza faptului că aceasta
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de la „firul ierbii”. Proiecte de dezvoltare identice vor avea rezultate diferite în funcție de diferențele politice, ecologice sau istorice specifice, care variază de la regiune la regiune. Acestea pot fi identificate doar prin contactul direct cu comunitățile-țință, unul dintre punctele tari ale metodei antropologice. Contactul direct cu comunitățile-țintă permite, de asemenea, descrierea și înțelegerea perspectivei clientelei, de obicei sărace, o operațiune esențială pentru implementarea proiectului. Pe lângă aceasta, antropologii pot oferi date de bună calitate, care pot fi folosite la corectarea datelor de recensământ sau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din interiorul și dintre comunități, a practicilor de subzistență, a relațiilor sociale care formează țesutul social al comunităților-țintă sunt esențiale pentru practica dezvoltării participative. Antropologii se află prinși într-o dublă dilemă. Pe de o parte, una dintre axiomele cercetării antropologice - neintervenția în comunitățile studiate - este în contradicție directă cu practica proiectelor de dezvoltare, și anume integrarea comunităților locale în structuri politice (statul-națiune) și economice naționale și internaționale (piețe). O soluție intermediară este rolul de broker în numele comunității locale și lumea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mediul rural după 1990 - de reglementarea drepturilor de proprietate, studiul lui Katherine Verdery este relevant și la nivel teoretic. Datorită controverselor la nivel global legate de proprietatea intelectuală, biologică sau culturală, studiul proprietății a devenit o zonă centrală în teoria antropologică. Sunt luate în discuție regimurile de tip democratic, care se bazează pe suport din partea populației, și nu cele de tip totalitar. Clasificarea regimurilor de bunăstare folosită este cea făcută de către Esping - Anderson (1990), care împarte regimurile bunăstării în trei categorii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
II (Psihozele afective) 28. Psihozele endogene III (Grupa psihozelor schizofrenice) 29. Psihozele endogene IV (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) 30. Stările de arierație mintală 31. Demențele 32. Tulburările psihosomatice 33. Iatrogeniile 34. Suferințele psiho-morale Secțiunea a IV: Psihopatologia antropologică și socială 35. Tipurile atitudinale față de bolile somatice și psihice 36. Modelele de personalitate în psihopatologie 37. Modelele psiho-biografice în psihopatologie 38. Modalitățile de organizare ale proceselor psihopatologice 39. Psihozele colective I (Factori de modelare și control ai psihologiei colective
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
important îndemn pentru mine. Coroborarea observației clinice cu perspectiva interpretării psihopatologice a fenomenelor psihice morbide atât din punctul de vedere al psihologului, dar mai ales condus după o metodologie inspirată din fenomenologie și existențialism, a dus la conturarea unei viziuni antropologice despre psihopatologie. Faptul ne-a obligat să scoatem în evidență și să analizăm aspecte noi, interesante, legate de semnificația fenomenelor psihice morbide considerate ca experiențe ontologice înscrise în „istoria psiho-biografică” a bolnavilor psihici. Acest punct de vedere, diferit complet de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cerințele specifice ale obiectului său. Prin aceasta psihopatologia se situează net în câmpul științelor umane, devenind o psihoantropologie a vieții psihice morbide. Fenomenul psihic morbid este privit de psihopatologie atât ca natură a persoanei - prin urmare ca pe o dimensiune antropologică particulară a ființei cât și ca o nouă modalitate de a exista a acesteia - prin urmare ca pe un dat ontologic. Natura morbidului psihologic rămâne însă permanent interioară ființei umane, persoanei, ea fiind un fapt de experiență sufletească proprie subiectului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analiza existențială” a lui L. Binswanger și cu „hermeneutica actului psihiatric” de către H. Tellenbach. Toate aceste metode, de inspirație filozofică, își recunosc filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I. Kant care, pe lângă analiza fenomenelor psihice normale, se ocupă și de „bolile psihice” și suicid, acordându-le o atenție deosebită. Al doilea moment în analiza antropologică a vieții psihice o regăsim la Maine de Biran, care scoate în evidență valoarea introspecției. În secolul XX, filozofi de marcă vor relua studiile de antropologie filozofică aducând importante și noi contribuții în acest domeniu (W. Dilthey, L. Lavelle, H.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
după cum urmează: 1) Psihopatologia generală, având un caracter teoretic, studiază și precizează „obiectul” acestei discipline, „metodele de studiu” ale acesteia, urmărind cunoașterea semnificațiilor interne ale „fenomenului psihic morbid” și integrarea acestuia în sfera științelor umane. Ea este de fapt „psihopatologia antropologică” (K. Jaspers, L. Binswanger, E. Minkowski, V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt). 2) Psihopatologia clinică se ocupă cu analiza organizării sistemului personalității și dinamica psihopatologică a fenomenelor psihice morbide, în comparație cu procesele psihice normale. Ea studiază în mod sistematic alterările
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ea studiază în mod sistematic alterările diferitelor procese psihice, semnificația sindroamelor psihopatologice, precum și clasificarea nosologică a manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești morbide ale ființei umane raportate la psihobiografia acesteia. 4) Psihopatologia antropologică și socială este consacrată studiului modelelor de personalitate și psiho-biografice în psihopatologie, psihozelor experimentale și psihozelor colective, încheindu-se cu discutarea raporturilor psihopatologiei cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești morbide ale ființei umane raportate la psihobiografia acesteia. 4) Psihopatologia antropologică și socială este consacrată studiului modelelor de personalitate și psiho-biografice în psihopatologie, psihozelor experimentale și psihozelor colective, încheindu-se cu discutarea raporturilor psihopatologiei cu celelalte discipline umane. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că domeniul psihopatologiei se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide din perspectiva științelor umane. București, 2000 Autorul Secțiunea I Psihopatologie generală Domeniu situat între psihiatria clinică și psihologia generală, psihopatologia studiază fenomenele psihice morbide și semnificația acestora din perspectiva științelor umane. Psihopatologia generală se constituie ca fundamentul unui demers antropologic medico-psihologic având ca obiect de studiu „sănătatea, suferința și boala” în sfera vieții sufletești. Tulburările psihice sunt considerate ca „experiențe sufletești morbide”, cărora se încearcă a li se da o interpretare apelându-se la metodele filozofiei. În sensul acesta, psihopatologia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o altă traiectorie a existenței sale. Această constatare are în primul rând o semnificație valorică, care, în plan epistemologic, plasează înțelesul suferinței umane, indiferent de cauzele care au produs-o și de natura ei, în planul înțelegerii și al interpretării antropologice a persoanei umane. Astfel pusă problema, între suferința produsă de boala somatică și suferința produsă de boala psihică, se deschide perspectiva metodică a unei înțelegeri comune, oferită de metoda de interpretare filozofică de factură fenomenologică și comprehensivă (E. Minkowski, K.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]