4,171 matches
-
conceptuală și intențională, analizează și sintetizează cu mijloacele gândirii conștiente (apud G. Most, 1999, p. 27). Cei mai mulți dintre cercetătorii care s-au consacrat investigării relației dintre mythos și logos sunt de acord, În ciuda perspectivelor științifice diferite (de la istoria filosofiei la antropologia culturală, de la lingvistică la studiile clasice), că În acest proces de reflecție asupra modelului cultural tradițional (mitologia) și de construcție a unor modele culturale noi (viziunea filosofică și științifică), cuvântul mythos a fost termenul negat și devalorizat, În funcție de care s-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
i le-au atașat, el va călători neschimbat prin secole pentru a fi recuperat la Început de reflecția, religioasă, filosofică și literară a Europei iluministe și, apoi, de investigațiile unor noi discipline științifice - lingvistica, mitologia comparată, istoria religiilor, folcloristica și antropologia culturală: A recurge astăzi sau mâine la ceea ce toată lumea a convenit să numească mit echivalează cu recunoașterea, În mod mai mult sau mai puțin naiv, a unei fidelități desuete față de un model cultural apărut În secolul al XVIII-lea, când
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitului cu un gen literar sau cu un tip de narațiune specifică. Pește solubil În apele mitologiei, mitul este o formă de negăsit (M. Detienne, 1997a, p. 252). Lingviștii și istoricii (fie ai Greciei antice, fie ai filosofiei, mitologiei sau antropologiei) consideră că primele atestări ale cuvântului mythos arată că el desemna vorbirea obișnuită: „suită de cuvinte care au un sens, cuvântare, discurs ș...ț, conținut al cuvintelor, părere, intenție, gândire, povestire” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 718). La rândul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În continuă transformare, sfera industriilor culturale (filmul, televiziunea, presa scrisă, sistemul publicitar, muzica etc.), literatura și artele „Înalte” etc.; c) investigarea acestor forme culturale s-a făcut din perspective teoretice și metodologice variate precum istoria, lingvistica, psihanaliza, folcloristica, filosofia, sociologia, antropologia, științele politice, studiul comparat al religiilor, teoria literară, istoria artelor etc.; frecvent, aceste abordări au folosit definiții ale conceptului de mit și interpretări ale fenomenelor mitice opuse și chiar ireconciliabile. În plus și din nefericire, inserția conceptului În civilizația modernă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
laică - spre exemplu, miturile vedetelor, ale sportului, ale vitezei; d) sensul abuziv: fabulă, poveste mincinoasă, neverosimilă - spre exemplu, ideea că poetul Verlaine Își scria poeziile numai În stare de beție. Primele două familii de sensuri sunt utilizate mai ales În antropologia culturală (primul În studiile de mitologie comparată, al doilea cu predilecție În cercetările de tip etnografic). Sensul extins apare În multe investigații de tip sociologic, iar sensul abuziv În studiile literare, În semiotică, În politologie sau În cultural studies. Cele mai multe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor sociale etc. Însă odată cu „școala franceză” (Durkheim și discipolii săi) și, mai ales, cu antropologii funcționaliști, relația dintre mit și societate a devenit criteriul principal de definire și analiză a fenomenului mitologic. Din această perspectivă, mitul se individualizează (altfel spus, este „autonom” În raport cu alte forme de povestire sau cu alte moduri de simbolizare) prin faptul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între considerarea lui ca un loc al nonsensului - expresie a primitivismului și iraționalului - și ipostazierea ca loc al suprasensului - manifestare deplin semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea mitului și a deprecia analizele ritualului (În studiul culturilor exotice) a devenit, În antropologia recentă, un catalizator pentru investigarea universului ceremonial modern și un factor inhibant În acceptarea mitului ca un element constitutiv
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea mitului și a deprecia analizele ritualului (În studiul culturilor exotice) a devenit, În antropologia recentă, un catalizator pentru investigarea universului ceremonial modern și un factor inhibant În acceptarea mitului ca un element constitutiv al modernității: Studiul mitului a fost conceput, de la Începuturi, ca studiul credinței, ca o Întreprindere de „recuperare hermeneutică” - cercetarea acceptă elementul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În cadrul științelor sociale, termenul ritual se aplică unor serii deosebit de variate de manifestări: obișnuințe, datini (obiceiuri), protocoale de comunicare, etichete, convivialități, performanțe (teatralizări), ceremonii etc. Dacă restrângem sfera de investigare numai la zona ultimei categorii, studiate În mod privilegiat de antropologia culturală, constatăm că avem de a face cu alte serii de fenomene și de terminologii: magie, tabuuri, sacrificii, ofrande, rugăciuni, rituri de inițiere, rituri de trecere (ale ciclurilor vieții), rituri calendaristice, pelerinaje, carnavaluri, sărbători, rituri politice (comemorări, celebrări, parade, rituri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1999; C. Rivière, 1997a, R. Schechner, 2003; M. Segalen, 1998; J.Z. Smith, 1987; V. Turner, 1969), iar literatura referitoare la diversele forme concrete de activitate rituală este copleșitoare. De asemenea, În lucrările cu caracter enciclopedic, personalități de seamă ale antropologiei au semnat capitolele respective (E. Leach În International Encyclopedia of Social Sciences, J. Cazeneuve și N. Sindzingre În Encyclopedia Universalis, B.C. Alexander și E.S. Evans În Encyclopedia of Cultural Anthropology, R. Schechner În Companion Encyclopedia of Anthropology, L.V. Thomas În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
9). Evenimentele publice s-ar Împărți În mai multe subclase: a) evenimente care modelează: acestea oferă o versiune mai simplă și mai clară a structurii sociale, de obicei mai puțin vizibilă În vâltoarea manifestărilor cotidiene (În terminologia deja consacrată de antropologie, echivalentul acestor evenimente ar fi magia, pelerinajele, riturile de trecere sau riturile de instituire); b) evenimente care prezintă: acestea sunt „declarative”, deoarece nu trimit decât la ele Însele, la propriul lor univers (sacrificiile); c) evenimente care reprezintă: „Dacă evenimentele care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de caracteristicile acesteia. Deoarece Schechner se exprima mai mult metaforic decât analitic, am căutat, pentru a explicita ideile sale, să identific exemple concrete pentru fiecare dintre ipostazele dialecticii, performanțe-ritual pe care Schechner (actor, regizor, etnograf și profesor de teatru și antropologie) le identifică (p. 437): performanțe ritualizate (discursuri publice solemne, forme de interacțiune stereotipizate), rituri incluse În performanțe (elemente de ceremonial, precum depunerea unei coroane de flori la un monument În timpul unei vizite oficiale a unui lider politic Într-o țară
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi obișnuit cu” ceva. Echivalentul grecesc este ethos, care are aceeași rădăcină cu termenul ethnos, adică un grup de oameni obișnuiți să trăiască Împreună. Pe scurt, cutuma (obiceiul) reprezintă manifestarea identității unui grup și granița unei culturi comune. În contextul antropologiei, obiceiul este, În primul rând, o categorie a observatorului extern. În Încercarea de a descrie o societate străină, el oferă un instrument simplu pentru a numi cele mai evidente diferențe dintre cultura observatorului și cultura celor observați (R. Winthrop, 1991
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să definească alteritatea prin excelență, a ajuns să fie gândită drept sistemul cultural care exprimă cel mai bine diferența dintre modern și primitiv, rațional și irațional, spiritual și material, tehnic și atehnic. Dincolo Însă de aceste aspecte legate de epistemologia antropologiei culturale, cercetările etnografice dezvăluie existența unui nucleu de trăsături comune prin care acest sistem Își poate revendica autonomia științifică. Astfel, magia se referă la: ...acțiuni pragmatice Întemeiate pe o știință ocultă. (R. Winthrop, 1991, p. 167) ...un mod de a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale societății. Magia nu are criterii morale, religia este fundamentată pe valorile etice. În adâncul ei, opoziția dintre religie și magie este subîntinsă de cuplurile binare spiritual vs pragmatic, reflexiv vs activ, rațional vs irațional. Această paradigmă, dominantă În intepretările antropologiei victoriene (dar evidentă și În multe abordări ulterioare), se Întemeiază pe o viziune aparte asupra religiei, viziune făurită În Europa postmedievală, sub influența mișcărilor reformiste: Un ideal eterat al religiei răzbate din toate aceste distincții. Religia este concepută ca un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
indienii din America de Nord, brahma la populațiile din India asiatică, tao În China, karma În Japonia, baraka În Maroc etc. (sinteze În A. Child, I. Child, 1993; J.B. Russel, 1987). Aspectul de generalitate al acestor credințe i-a Îndemnat pe părinții antropologiei (Tylor, Lang, Frazer, Marret) să susțină că la originea tuturor manifestărilor magiei „primitive” stă ideea că lumea este „Însuflețită”. Astfel, Tylor susține că, pornind de la experiența visului, acești oameni ar fi descoperit posibilitatea ca din ei „ceva” să poată avea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
65-76) au Împărțit sistemul actelor magice În două mari clase: a) rituri verbale sau incantații (jurămintele, urările, blestemele, interjecțiile etc.); b) rituri manuale (cele care implică și acțiuni - divinație, vindecare, vrăji, acte de protejare magică etc.). Dicționarul de etnologie și antropologie realizat de Izard și Bonte (1999, p. 395) propune două axe de clasificare, ceea ce conduce la patru tipuri, complementare, de rituri magice: a) atitudinea actanților: magia activă, care implică o inițiativă din partea celui care o practică, și magia preventivă, care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a doua; b) scopul: magia albă, care urmărește obiective pozitive, fără a face rău nimănui, și magia neagră, pentru care atingerea scopului este sinonimă cu afectarea unui individ sau grup. Această distincție acoperă În mare parte o dihotomie exprimată În antropologia anglofonă prin opoziția dintre sorcery (vrăjitoria cu scopuri În general pozitive) și witchcraft (vrăjitoria demonică). Pentru Ph. Stevens Jr (1996, vol. III, p. 724), acțiunile magice se Împart În: magia bună, vrăjitoria, binecuvântarea și blestemarea, tabuurile, divinația și protecția magică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
La modul general, vrăjitoria se referă la „credințele depre modurile În care o persoană poate produce rău altcuiva sau o persoană poate să se apere de acel rău potențial” (A. Child, I. Child, 1993, p. 96). Spre deosebire de alte categorii ale antropologiei, unde un termen, chiar dacă ancorat Într-o anumită cultură, a fost transformat, prin generalizare, În concept unificator (mit, mana, totem, fetiș etc.), vocabularul științific al vrăjitoriei este extrem de fragmentat, după tradițiile naționale - witchcraft (engleză), sorcellerie (franceză), Hexerei (germană). Ceea ce face
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Neumann Fridman, 2004). La fel, În Guatemala contemporană șamani locali folosesc tehnicile arhaice pentru divinație sau vindecare (B. Colby, 2004). Pe lângă șamanii proveniți dintre membrii societăților unde s-au practicat constant aceste rituri, În chiar inima societăților occidentale apar ceea ce antropologii au numit „neoșamani”: persoane care, prin lectura unor texte din bibliografia antropologică sau parapsihologică și prin exerciții repetate de obținere a ASC, au ajuns să-și controleze stările de transă și să exercite „ședințe” șamanice. Exemplul cel mai cunoscut este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod elocvent, iraționalismul specific „primitivilor”. Ulterior, În special sub influența studiilor efectuate de Malinowski și Evans-Pritchard, antropologii au promovat ideea regimurilor analoage de raționalitate - În sistemul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reflecție antropologică asupra limitelor modelelor culturale de explicare a lumii și, simultan, asupra limitelor tehnicilor de cercetare etnografică și a modelelor teoretice specifice interpretării antropologice (J. Favret-Saada, 1983; R. Styers, 2004; J. Townsend, 1997; M. Winkelman, 1982 etc.). Caracterul actual Antropologia secolului al XIX-lea a proiectat magia În epocile arhaice și a considerat aparițiile ei contemporane drept dovada unei Întoarceri regresive la perioade „Întunecate” ale umanității. În consecință, manifestările magice specifice societăților „moderne” au constituit multă vreme numai obiectul unor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poate fi dărâmată de argumente raționale sau dovezi empirice. În consecință, Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al industriilor divertismentului, are o funcție de compensare, umplând golul lăsat de dispariția supranaturalului (G. During, 2002, pp. 28-66). Interesul (recent) al antropologiilor pentru activitățile magice din țările Lumii a Treia a fost plasat În perspectiva transformărilor declanșate de fenomenele industrializării și de deschiderea acestor societăți, fragile din punct de vedere economic, către tendințele globalizante ale modernității. Numeroasele studii consacrate acestor procese (sinteze
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și mecanismele acestor substituiri: În unele lucrări de specialitate, mai ales În cele de teologie sau de istorie comparată a religiilor, se susține că este vorba despre o evoluție intelectuală (de la religiile primitive la religiile spirituale), În timp ce În lucrările de antropologie accentul este pus pe sistemele de valori („ideologia sacrificială”) și pe contextele sociale specifice. Prima perspectivă este exprimată elocvent În studiul consacrat de Ion Taloș (1978) sacrificiilor de Întemeiere: În descendența interpretărilor lui Mircea Eliade (care, pe baza unor atestări
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pornește de la ideea unei crime sacrificiale care a avut loc, În mod real, cândva, Într-o epocă revolută a umanității. Sigmund Freud, cel mai cunoscut promotor al teoriei „sacrificiului primordial”, a fost influențat de studiile de mitologie comparată și de antropologie ale secolului al XIX-lea, studii care vedeau În sacrificiu o dovadă a „primitivismului” și a sălbăticiei specifice societăților non-moderne. Pentru Freud, manifestările religioase și cele neurotice au numeroase elemente comune: sunt repetitive și ritualizate, se nasc din și generează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]